ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1311/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. nr. 90 din 4 martie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului Z.C., prin care solicita obligarea pârâților A.N., V.C., P.L., A.G., D.L.M., F.M., M.Z., P.E., V.L., R.T., S.D., S.A., S.T., S.S., R.I., R.G., O.A., G.M., V.A., I.I., S.R.I., C.N.S.A.S. și Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata despăgubirilor pentru daune morale și materiale, în valoare de 13.782.000.000 lei. Împotriva acestei soluții a declarat recurs, reclamantul Z.C., susținând că este netemeinică și nelegală.

Analizând cauza, în raport cu precizarea formulată de reclamant la termenul din 21 ianuarie 2005, în dosarul nr. 1756/A/2004 al Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, și reconfirmată în recurs, prin care se arată că obiectul cererii îl constituie obligarea pârâților la plata despăgubirilor pentru daune morale și materiale, în valoare de 13.782.000.000 lei și, respectiv, 10.000.000 lei, Înalta Curte va admite recursul, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, nr. 554/2004, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.

Potrivit aceluiași articol, „Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept” [alin. (2)], precum și „ Persoana vătămată în drepturile sale sau în interesele sale legitime, prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe ale Guvernului neconstituționale” [alin. (7)]. De asemenea, referindu-se la obiectul acțiunii în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, la art. 8, că „ Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii” [alin. (1)], iar „Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de aplicarea și executarea contractului administrativ” [alin. (2)]. Totodată, potrivit art. 9 alin. (1) din același act normativ, „ Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate”.

Cum nu vizează un act administrativ sau nesoluționarea în termenul legal ori refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, o ordonanță sau dispoziții dintr-o ordonanță a Guvernului, considerate neconstituționale, ori un contract administrativ, rezultă că cererea reclamantului,– astfel cum a fost precizată în fața Curții de Apel Craiova, dar și în fața instanței de recurs, nu este de competența instanțelor de contencios administrativ. Cererea reclamantului, care solicită obligarea pârâților la plata despăgubirilor pentru daune morale și materiale în cuantumul menționat, reprezintă evident o acțiune civilă în pretenții al cărei temei, chiar neprecizat, îl constituie prevederile art. 998-1000 C. civ.

Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 2 pct. 1. lit. b) C. proc. civ., care atribuie tribunalelor, ca instanțe de fond, competența de judecată a cererilor în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, Înalta Curte urmează să admită recursul, să caseze sentința atacată și să trimită cauza, spre competentă soluționare, în fond, la Tribunalul Olt, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul Z.C. împotriva sentinței civile nr. 90 din 4 martie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința civilă atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, în fond, la Tribunalul Olt, secția civilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2006.