ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1311/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. nr. 90 din

4 martie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal,

a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului Z.C., prin care solicita

obligarea pârâților A.N., V.C., P.L., A.G., D.L.M., F.M., M.Z., P.E., V.L., R.T.,

S.D., S.A., S.T., S.S., R.I., R.G., O.A., G.M., V.A., I.I., S.R.I., C.N.S.A.S.

și Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata despăgubirilor

pentru daune morale și materiale, în valoare de 13.782.000.000 lei.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs,

reclamantul Z.C., susținând că este netemeinică și nelegală.

Analizând cauza, în raport cu precizarea formulată de

reclamant la termenul din 21 ianuarie 2005, în dosarul nr. 1756/A/2004 al

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, și

reconfirmată în recurs, prin care se arată că obiectul cererii îl constituie

obligarea pârâților la plata despăgubirilor pentru daune morale și materiale,

în valoare de 13.782.000.000 lei și, respectiv, 10.000.000 lei, Înalta Curte va

admite recursul, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, potrivit prevederilor art. 1

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, nr. 554/2004, „Orice persoană

care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de

către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea

în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”. Potrivit aceluiași

articol, „Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată

într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu

caracter individual, adresat altui subiect de drept” [alin. (2)], precum și „

Persoana vătămată în drepturile sale sau în interesele sale

legitime, prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe ale Guvernului

neconstituționale”

[alin. (7)].

De asemenea, referindu-se la

obiectul acțiunii în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, la art.

8, că „

Persoana vătămată într-un drept recunoscut de

lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral,

nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității

publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art.

7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă,

pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei

cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate

adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat

într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau

prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii” [alin. (1)], iar „Instanța

de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar

în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice

litigii legate de aplicarea și executarea contractului administrativ” [alin. (2)].

Totodată, potrivit art. 9 alin. (1)

din același act normativ, „

Persoana vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din

ordonanțe introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită

de excepția de neconstituționalitate”.

Cum nu vizează un act administrativ sau nesoluționarea în

termenul legal

ori refuzul nejustificat de

soluționare

a unei cereri, o

ordonanță sau

dispoziții dintr-o ordonanță a Guvernului, considerate neconstituționale, ori

un contract administrativ, rezultă că

cererea reclamantului,– astfel cum

a fost precizată în fața Curții de Apel Craiova, dar și în fața instanței de

recurs, nu este de competența instanțelor de contencios administrativ.

Cererea reclamantului, care solicită obligarea pârâților la

plata despăgubirilor pentru daune morale și materiale în cuantumul menționat,

reprezintă evident o acțiune civilă în pretenții al cărei temei, chiar

neprecizat, îl constituie prevederile art. 998-1000 C. civ.

Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 2 pct. 1.

lit. b) C. proc. civ., care atribuie tribunalelor, ca instanțe de fond,

competența de judecată a cererilor în materie civilă al căror obiect are o

valoare de peste 5 miliarde lei, Înalta Curte urmează să admită recursul, să

caseze sentința atacată și să trimită cauza, spre competentă soluționare, în fond,

la Tribunalul Olt, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Z.C.

împotriva sentinței civile nr. 90 din 4 martie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă atacată și

trimite cauza, spre competentă soluționare, în fond, la Tribunalul Olt, secția civilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 aprilie 2006.