ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3065/2007

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 345

din 8 martie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în

dosarul nr. 19807/3/2006, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat pe

inculpatul S.L. la 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a

dedus prevenția de la 7 martie 2006 la zi.

În baza art. 350 C. proc.

pen. și art. 160

b

C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a

inculpatului.

În baza art. 211 alin. (2) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., a

condamnat pe inculpatul F.G.L. cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen., la 3 ani

închisoare.

În baza art. 110 cu

aplicarea art. 81 și 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe o perioadă de încercare de 4 ani.

I s-au pus în vedere

inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. și art. 359 C. proc. pen.

S-a constatat că inculpatul

a fost arestat preventiv de la 7 martie 2006 - 21 aprilie 2006, perioadă ce s-a

dedus.

Potrivit art. 160

5

,

art. 145 C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura provizorie a

interdicției de a părăsi localitatea prin neprelungirea ei.

S-a luat act că partea

vătămată D.G. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 C. proc.

pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 600 RON cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 6 martie 2006, în

jurul orei 20,30, partea vătămată D.G. s-a deplasat în Gara 23 August București.

A pierdut trenul și a rămas în gară. Mergând spre toaletă în spatele gării, a

fost acostat de inculpatul S.L. care i-a adresat o întrebare, dar, imediat l-a

lovit, i-a smuls geanta din mână. Imediat s-au apropriat alte trei persoane, F.G.,

S.F.A., L.G., care au ținut partea vătămată în timp ce inculpatul S.L. a smuls

geanta și au părăsit locul faptei.

Au fugit cu toți

participanții dar au fost surprinși de organele de poliție la scurt timp.

În faza de cercetare

judecătorească a fost audiat inculpatul S.L. care a arătat că se afla în Gară

cu fiica sa, s-a dus în spatele gării unde partea vătămată l-a întrebat ce

caută acolo și i-a făcut vânt. Imediat a apărut un băiat A. care a sărit pe

partea vătămată iar partea vătămată a început să strige „Poliția”. Au mai fost

și alte persoane care „locuiau„ în gară. Nu a văzut nici o sacoșă sau geantă la

partea vătămată dar numitul F. la cererea organelor de poliție a restituit

sacoșa părții vătămate, știe că numitul F. nu a sărit la partea vătămată și

nici un l-a lovit. Arată că nu-și dă seama de ce ceilalți tineri pe care-i

văzuse în gară erau în spatele gării.

Inculpatul F.G.L. a arătat

că era fugit de acasă la acea dată, locuia în gară unde a cunoscut și alte

persoane, ce stăteau în gară. Inculpatul S.L. le-a spus tinerilor din gară că

partea vătămată i-a făcut vânt. Știe că inculpatul S.L. i-a luat geanta părții

vătămate, numitul S.G. era și el peste partea vătămată.

A arătat că a luat geanta de

la inculpat, apoi a predat-o prin intermediul poliției părții vătămate. Nu a

avut nici un gest de violență asupra părții vătămate, ba din contră l-a ajutat

pe partea vătămată restituindu-i geanta. A arătat că s-a dus în spatele gării,

împreună cu alte persoane pentru că a auzit că inculpatul S.L. fusese lovit și

s-a deplasat pentru a interveni în apărarea inculpatului. L-a văzut pe

inculpatul S.L. cu sacoșa părții vătămate dar pe urmă a lăsat-o jos. Inculpatul

F.G. a ridicat sacoșa și i-a dus-o înapoi părții vătămate. A declarat că nu a

văzut momentul când eventual inculpatul S.L. a luat sacoșa, acest aspect i l-a

relatat L.G., martor.

La cererea inculpaților s-a

dispus audierea martorilor din acte, făptuitori S.F. și L.G. și probe în

circumstanțiere.

După nenumărate termene

acordate și după epuizarea tuturor înscrisurilor procedurale pentru ascultarea

martorilor, a căror adresă s-a schimbat pe parcursul cercetărilor, a fost audiat

în prezența părintelui martorul L.G.A. care și-a menținut declarația, a arătat

că stătea în gară în canalele unde locuiau și cei doi inculpați și alte persoane.

Au văzut un om cu o geantă și inculpatul S.L. i-a chemat pe el și pe inculpatul

F. și alte două persoane spunând „vedeți omul trebuie să-i luăm geanta”.

Inculpatul i-a spus să stea retras - să nu se amestece, s-au dus ceilalți și

inculpatul S.L. și alte două persoane au luat geanta părții vătămate, lovindu-l

pe acesta.

A precizat că ceilalți doi

au lovit și inculpatul S.L. a luat geanta. Deși inculpatul F. i-a spus să fugă,

martorul a rămas pe loc și așa a fost prins de poliție și dus la secție. A

arătat că nu a participat la săvârșirea faptei și nici inculpatul F. nu a

participat. A arătat că inculpatul F. era pus de inculpatul S.L. să păzească

locul și să anunțe când apar organele de poliție. Și astfel inculpatul F. i-a

spus să fugă că vine poliția.

În declarația sa martorul S.F.

a arătat că locuia în gară. A auzit în acea seară zgomote și ieșind afară

organele de poliție l-au ridicat și pe el. L-a văzut pe inculpatul S.L., dar nu

a avut nici o discuție cu el, dar menține declarația în care arată că inculpatul

Lulu le-a propus să fure o geantă de la un individ, a ieșit împreună cu toți,

dar de frică s-a retras. Din locul în care era, l-a văzut pe inculpatul S.L. lovind

pe partea vătămată dar nu a văzut geanta în mâna lui ci în mâna lui L. care a aruncat-o

când au apărut organele de poliție.

Instanța a constatat

imposibilitatea audierii martorului din lucrări A.A. și inculpatul a declarat

că numai au probe de administrat în apărare.

Prin decizia penală nr. 141/

A din 20 aprilie 207 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul S.L. împotriva sentinței penale nr. 345 din 8 martie

2007 pronunțată de Tribunalul București.

S-a dedus prevenția inculpatului

la zi, menționându-se și starea de arest a acestuia.

A fost obligat inculpatul la

plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a decide astfel, instanța

de apel, examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar,

în raport de critica formulată, cât și din oficiu, a constatat că instanța de

fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, aplicându-i

acestuia o pedeapsă just individualizată.

Împotriva hotărârii instanței

de apel, în termen legal a declarat recurs inculpatul S.L. care, prin motivele

de recurs susținute oral de către apărătorul desemnat din oficiu, a invocat

cazurile de casare prevăzută  de dispozițiile art. 385

9

pct. 18 și

14 C. proc. pen. și a solicitat, în principal, achitarea, susținând că

materialul probator administrat în cauză nu dovedește pe deplin vinovăția sa,

iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei care i-a fost aplicată.

Examinând hotărârea atacată

prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, conform dispozițiilor art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat.

Analizând actele dosarului

se constată că instanțele au reținut corect vinovăția inculpatului S.L. în

săvârșirea la data de 6 martie 2006, împreună cu inculpatul F.G.L. a infracțiunii

de tâlhărie asupra părții vătămate A.G.

Probele administrate în

cauză, respectiv procesul - verbal de prindere în flagrant, procesul - verbal

de cercetare la fața locului, declarațiile de parte vătămată, procesul verbal

de recunoaștere din grup, procesul verbal de confruntare, declarațiile

martorilor S.F.A., L.G.A. și A.A.I., au confirmat că la data arătată, după ce

inculpatul S.L. a aplicat o lovitură părții vătămate, inculpatul F.G. a luat

geanta acestuia și au încercat să fugă.

În consecință, solicitarea

inculpatului de a fi achitat este nefondată.

Cu privire la cuantumul

pedepsei aplicată recurentului inculpat se constată că aceasta a fost corect individualizată,

în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., neimpunându-se reducerea

acesteia, față de gravitatea faptei ce a fost săvârșită.

Pentru aceste considerente,

în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.L. împotriva deciziei penale nr. 141/ A din

20 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată, durata reținerii și a arestării preventive de la 7 martie 2006, la 7

iunie 2007.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 iunie 2007.