ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7426/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 184/F din 27 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud s-a admis cererea formulată de reclamantul H.E.F. prin care a solicitat declararea morții prezumate a părinților săi H.G. și H.I. Prin decizia civilă nr. 2147 din 27.20.2004 Curtea de Apel Cluj a respins apelul declarat de C.E. și T.Z. împotriva hotărârii instanței de fond. Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de aceleași părți, împotriva deciziei pronunțate în apel, prin decizia nr. 5703 din 28 iunie 2005 și a trimis cauza spre soluționarea apelului aceleiași instanțe. Prin decizia civilă nr. 177/A/2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie s-a respins ca nefondat apelul declarat de intervenienții C.E.

și T.Z. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, intervenienții C.E. și T.Z. au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 5, 6 și 9 C. proc. civ. Recursul va fi admis pentru motivul de ordine publică, invocat din oficiu de Înalta Curte, referitor la necompetenta materială a Curții de Apel Cluj de a soluționa apelul ca urmare a modificărilor intervenite prin Legea nr. 219/2005. Astfel, Înalta Curte este instanța competentă să soluționeze recursul pentru că decizia recurată a fost pronunțată la data de 2 iunie 2006, după intrarea în vigoare a Legii nr. 219/2005, deci nu mai sunt aplicabile dispozițiile tranzitorii din art. II ci cele din art. 4 pct. 1 C. proc. civ.

În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj de a soluționa apelul, aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente: Această instanță de apel a fost reinvestită să judece apelul prin decizia nr. 5703/28 iunie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, de casare cu trimitere spre rejudecarea apelului. Ulterior, la data de 14 iulie 2005 a intrat în vigoare Legea nr. 219/2005 care a prevăzut la art. II alin. (1) că procesele în curs de judecată în primă instanță la data schimbării competenței instanțelor legal învestite, precum și căile de atac se judecă de instanțele competente, potrivit legii, iar la alin. (2) că apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalului se trimit la tribunale.

Întrucât la data judecării apelului competența soluționării cauzei în primă instanță aparținea judecătoriei iar cea a judecării apelului tribunalului, Curtea de Apel Cluj trebuia să constate că nu mai este competentă să soluționeze apelul și făcând aplicarea art. I din Legea nr. 219/2005, să trimită cauza spre soluționare Tribunalului Bistrița Năsăud. Neprocedând astfel, s-a încălcat o normă de competență de ordine publică care poate fi invocată în orice fază procesuală, de oricare dintre părți, sau de instanță din oficiu. Pentru acest motiv în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3, art. 158 și art. 159 pct. 2 C. proc. civ. și în consecință se va admite recursul se va casa decizia recurată și se va trimite cauza la Tribunalul Bistrița devenit competent să rejudece apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de intervenienții C.E. și T.Z. împotriva deciziei nr. 177/A din 2 iunie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza la Tribunalul Bistrița-Năsăud pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2007.