ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8114/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8114/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1235 din

23 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția civilă, a fost

respinsă contestația formulată de SC B.T.S. SA Sibiu împotriva intimatului

Primarul Municipiului Sibiu, prin care s-a solicitat anularea adresei nr. 55607

din 3 octombrie 2005 și dispunerea restituirii în natură a imobilului

identificat în C.F. 3061 Sibiu, nr. top 3676/1/2 și nr. top 3674/1/1/1 precum

și a terenului situat administrativ la intersecția străzilor B., S. și V.H.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001,

notificarea se soluționează de către unitatea deținătoare printr-o

dispoziție/decizie care poate fi cenzurată de instanță, însă interpretarea

restrictivă a textului art. 21 alin. (1) nu trebuie să fie una excesiv de

formalistă.

Răspunsul dat reclamantei la

notificările adresate la 20 septembrie 2005, chiar dacă nu a fost cuprinsă

într-o dispoziție/decizie, ci s-a comunicat printr-o adresă cuprinzând motivat

cauza neanalizării acestora pe temeiul tardivității depunerii lor poate fi

verificat de instanță.

De altfel, însăși reclamanta

a înțeles să atace adresa de respingere a notificărilor și a calificat-o ca o

dispoziție emisă în contextul prevăzut de Legea nr. 10/2001, de intimată.

Împotriva acestei sentințe

reclamanta a declarat apel, criticând-o ca nelegală solicitând admiterea

contestației așa cum a fost formulată.

Sub un prim aspect s-a

invocat calificarea greșită a adresei atacate ca neîntrunind cerințele unei

dispoziții de soluționare a notificărilor pentru că s-au înlăturat fără temei

prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Prin aceasta s-a eliminat

nejustificat o etapă a procedurii speciale și prealabile înscrise în lege.

De aceea se impunea ca

instanța să oblige Primarul Municipiului Sibiu să emită o dispoziție de

restituire în natură a imobilelor ce fac obiectul notificării.

Numai după emiterea

dispoziției instanța era îndreptățită să analizeze pretinsa tardivitate a

notificărilor.

Nelegal s-a reținut, în contextul

arătat, că Legea nr. 10/2001 nu ar mai avea aplicare, din moment ce aceasta nu

a fost abrogată ci doar modificată prin prevederile Legii nr. 247/2005.

Curtea de Apel Alba Iulia,

secția civilă, prin decizia nr. 117/A din 22 martie 2007 a respins apelul

declarat de contestatoarea SC B.T.S. SA Sibiu împotriva sentinței nr. 1235 din

23 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția civilă.

Pentru a decide astfel,

curtea a reținut în esență următoarele:

Potrivit art. 21 și art. 25

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 notificările persoanelor îndreptățite sunt

soluționate de unitățile deținătoare, iar în cazul imobilelor deținute de

autoritățile administrativ-teritoriale de către primari, prin dispoziții sau

decizii motivate.

Aceste acte pot fi atacate

în justiție în termen de 30 de zile de la comunicare, de către persoana

îndreptățită conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

În speță, soluționarea

notificărilor s-a făcut în temeiul nerespectării termenului de depunere a

acestora prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicată, termen

prelungit prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, doar prin emiterea

unei adrese.

Această adresă a fost

atacată de reclamantă cu acțiune în justiție specifică Legii nr. 10/2001,

întrucât prin această adresă au fost soluționate notificările depuse la

primăria Municipiului Sibiu.

Soluționarea s-a motivat în

fapt și în drept, astfel că însăși reclamanta a înțeles că actul emis produce

efectele încheierii procedurii administrative prealabilă prevăzută de Legea nr.

10/2001, chiar dacă actul nu a fost emis de primar ci de secretar, dar sub

antetul și ștampila Primăriei Municipiului Sibiu.

Toatele elementele necesare

clarificării raporturilor juridice ce fac obiectul Legii nr. 10/2001 privind

retrocedarea imobilelor pretinse de reclamantă s-au identificat în răspunsul

dat, împrejurare în care s-a calificat acest răspuns ca echivalând unei

dispoziții reglementate de textele arătate din Legea nr. 10/2001.

Din nici o probă nu rezultă

că reclamanta a depus notificările în termenul prevăzut de art. 22 din Legea

nr. 10/2001 republicată, astfel că din această perspectivă, instanța de fond

corect a stabilit că nu mai pot fi valorificate drepturile pretinse în temeiul

acestei legi, cât timp a pierdut termenul pentru depunerea notificărilor.

În contra acestei decizii a

declarat recurs reclamanta SC B.T.S. SA Sibiu, invocând cazul de casare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând critica de

nelegalitate, s-au susținut în esență, următoarele:

- instanța de apel a

interpretat greșit prevederile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001,

statuând că adresa emisă produce efectele încheierii procedurii administrative

prealabile, chiar dacă actul nu a fost emis de primar, ci de secretar, sub

antetul și ștampila primăriei, întrucât singura persoană în drept a emite

dispoziție motivată este primarul;

- prevederile Legii nr.

10/2001 sunt imperative și nu au caracter de recomandare atât în ceea ce

privește modalitatea de a solicita restituirea, cât și modul de răspuns la solicitări,

respectiv dispoziția/decizia, motivată de primar;

- prin emiterea adresei nr.

55607 din 3 octombrie 2005 de către Primărie nu se poate înlocui dispoziția

cerută de lege și emisă de primar, eliminând în mod nejustificat o etapă a

procedurii speciale și prealabile obligatorii.

S-a mai susținut că în

practica Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că anularea unei

dispoziții administrative emisă de primar, se impune atunci când nu a fost

motivată, ceea ce denotă că și în situația când actul nu a fost emis de primar,

regula este aceeași, anularea actului.

Recursul nu este întemeiat.

Obiectul acțiunii îl

constituie anularea adresei nr. 55607 din 3 octombrie 2005, emisă de Primăria

Municipiului Sibiu și pe cale de consecință obligarea Primarului Municipiului

Sibiu, la emiterea unei dispoziții privind restituirea în natură a terenurilor

individualizate în petitele acțiunii introductive de instanță.

În speță, răspunsul negativ

la notificarea adresată pârâtei Primăria Municipiului Sibiu, respectiv adresa

nr. 55607 din 3 octombrie 2005, a fost calificat de recurentă ca fiind

echivalent cu o dispoziție/decizie chiar dacă nu poartă această denumire, din

moment ce a înțeles să recurgă la procedura jurisdicțională.

În aceste condiții, instanța

de fond a apreciat în mod corect că procedura administrativă a fost parcursă și

a judecat în fond cauza, respingând acțiunea întrucât notificările au fost

depuse cu mult peste termenul prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea

nr.10/2001.

Pe e altă parte, faptul că

răspunsul negativ nu echivalează cu o dispoziție/decizie, ar fi de un formalism

excesiv ce ar avea drept consecință tergiversarea soluționării fondului

cererii.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta

SC B.T.S. SA împotriva deciziei nr. 117/A din 22 martie 2007 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie

2007.