ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1860/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24 mai 2004, reclamanta SC H. SA Vaslui cheamă în judecată pe pârâtul B.M. solicitând instanței să dispună anularea carnetului C.E.C. nr. 657401 – 35050 emis de Sucursala C.E.C. SA Vaslui pe numele pârâtului, cu repunerea părților în situația anterioară și restituirea sumei de 42.843.000 lei înscrisă pe acest carnet nominal.

Prin sentința civilă nr. 130 din 25 februarie 2005 pronunțată în litigiu comercial, Tribunalul Vaslui admite excepția puterii lucrului judecat pentru capătul unu din cerere referitor la constatarea nulității absolute a carnetului C.E.C., în cauză reținând că, prin sentința civilă nr. 728 din 7 mai 2004, Tribunalul Vaslui a respins acțiunea aceleiași reclamante privind nulitatea absolută a aceluiași carnet emis de C.E.C., soluția fiind menținută prin decizia civilă nr. 265 din 6 septembrie 2004 de către Curtea de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ și devenită irevocabilă prin neexercitarea recursului.

Prin aceeași sentință civilă nr. 130 din 25 februarie 2005, Tribunalul Vaslui respinge excepția puterii lucrului judecat privind capătul doi din cererea reclamantei prin care aceasta a cerut obligarea pârâtului la restituirea ca plată nedatorată a sumei de 42.843.000 lei, respinge excepția litispendenței invocată de pârât, admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de același pârât privind capătul doi din cererea reclamantei de restituire ca plată nedatorată a sumei de 42.843.000 lei și, pe cale de consecință, respinge ca prescrisă acțiunea reclamantei privind obligarea pârâtului la restituirea ca plată nedatorată a sumei menționate.

Pentru a decide astfel, instanța reține că acțiunea în repetirea plății ca acțiune patrimonială trebuie intentată în termenul de prescripție de drept comun care începe să curgă din momentul efectuării plății, moment al nașterii dreptului la acțiune în restituirea plății nedatorate conform dispozițiilor art. 3 alin. (1) raportat la dispozițiile art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, reglementări prin referire la care în cauza de față termenul de prescripție a început să curgă la data de 10 august 2000, data primei depuneri de 10.862.479, respectiv de 27 octombrie 2000, data ultimei depuneri de 31.980.151 lei, iar acțiunea reclamantei a fost introdusă la 24 mai 2004, peste termenul de prescripție de 3 ani împlinit succesiv în funcție de data înscrierii operațiunilor pe carnet, respectiv la 10 august și 27 octombrie 2003, termenul de prescripție fiind împlinit chiar dacă ar susține reclamanta că dreptul privind restituirea plății nedatorate s-ar fi născut la 1 martie 2001 când Tribunalul Vaslui, prin decizia civilă nr. 182/ R din 1 martie 2001 a redus cuantumul sumei de 45.340.017 lei datorate pârâtului la 14.133.009 lei.

Prin decizia nr. 75 din 27 iunie 2005, Curtea de Apel Iași, secția comercială, respinge apelul formulat de apelanta reclamantă împotriva sentinței instanței de fond, reținând că termenul de prescripție s-a împlinit și a început să curgă de la data depunerilor sumelor la C.E.C., așa cum a stabilit instanța de fond, și nu de la 26 septembrie 2001 când prin decizia civilă nr. 848/ A din 26 septembrie 2001 s-a admis apelul împotriva sentinței civile nr. 7483 din 18 decembrie 2000 a Judecătoriei Vaslui și s-a modificat sentința în sensul reducerii validării popririi de la 45.886.514 lei la 14.633.000 lei, cum susține apelanta.

Mai reține instanța de apel și corecta aplicare a art. 166 C. proc. civ., de către instanța de fond când a stabilit că prin sentința civilă 728 din 7 mai 2004 a Tribunalului Vaslui menținută prin decizia civilă nr. 265 din 6 septembrie 2004 a Curții de Apel Iași, devenită irevocabilă prin neexercitarea recursului, s-a respins, cu autoritate de lucru judecat cererea privind nulitatea absolută a carnetului C.E.C. în litigiu.

Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs, însușit de lichidatorul său judiciar, solicitând admiterea acestuia și trimiterea cauzei spre rejudecare, criticând instanța pentru greșita aplicare a dispozițiilor Decretului nr. 167/1958, arătând că acțiunea introductivă de instanță a fost formulată înainte de împlinirea termenului de prescripție care, așa cum a reținut Curtea de Apel Iași prin decizia nr. 265 din 6 septembrie 2004, aflată la dosar, curge de la data la care pârâtul intimat ar încasa depozitul C.E.C., or pârâtul a lichidat carnetul încasând suma nedatorată la data de 9 iulie 2004.

Recurenta critică instanța de apel și pentru eronata interpretare a actului dedus judecății, instanța schimbând înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia când a admis excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile 728 din 7 mai 2004 a Tribunalului Vaslui, menținută de decizia civilă nr. 265 din 6 septembrie 2004, devenită irevocabilă prin nerecurare, cu privire la nulitatea absolută a carnetului C.E.C., în condițiile în care cauza de față are în vedere stabilirea nulității absolute a menționatului carnet în baza principiului îmbogățirii fără just temei, litigiul având deci o altă cauză decât acțiunea cu privire la care s-a pronunțat sentința nr. 728 din 7 mai 2004 în care s-a invocat eroarea dirimantă ca temei de nulitate absolută, nefiind îndeplinite astfel cerințele art. 1201 C. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul pârât solicită respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este fondat.

Dând eficiență dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va încadra dezvoltarea de către recurentă a motivelor de recurs în motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Examinând recursul reclamantei sub aspectul criticii referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor de lege privind prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune al reclamantei se constată că aceasta este întemeiată.

În acest sens se reține că prin decizia nr. 182/ R din 1 martie 2001, Tribunalul Vaslui modifică sentința nr. 5352 din 10 octombrie 2000 a Judecătoriei Vaslui în sensul reducerii sumei pe care reclamanta este obligată să o achite pârâtului de la 45.340.017 lei la 14.133.009 lei, iar prin O.P. nr. 1 din 8 octombrie 2001, emis în baza deciziei nr. 848/ A din 26 septembrie 2001 prin care Tribunalul Vaslui validează poprirea înființată de pârât asupra contului reclamantei deținut la terțul poprit B.C.R., sucursala Vaslui, în limita sumei de 14.133.009 lei, reclamanta achită pârâtului suma menționată.

Cum pârâtul a înțeles să încaseze pe lângă suma legal stabilită ca datorată de 14.133.009 lei și sumele depuse anterior de reclamantă pe carnetul C.E.C. în litigiu, acestea din urmă la data de 9 iulie 2004, procedând și la lichidarea respectivului carnet la aceeași dată, sumele fiind însă nedatorate, dreptul recurentei reclamante la repetirea plății nedatorate s-a născut la această dată, astfel că introducerea acțiunii la 24 mai 2004 s-a făcut mult înainte de împlinirea termenului de prescripție, dat fiind că, potrivit dispozițiilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958 „prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea”, dispozițiile citate aplicându-se „prin asemănare și în cazul îmbogățirii fără just temei” cum a avut loc, în cazul de față, pentru pârâtul intimat care și-a sporit patrimoniul cu o sumă încasată fără temei.

Astfel fiind, se constată că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor de lege când a apreciat că instanța de fond a constatat corect că acțiunea reclamantei fusese introdusă după împlinirea termenului de prescripție și a respins acțiunea reclamantei recurente ca prescrisă, soluția fiind păstrată ca legală și temeinică de către instanța de control judiciar, situație față de care, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul reclamantei împotriva deciziei instanței de apel, care urmează a fi modificată în sensul că urmează a fi admis apelul aceleiași părți împotriva sentinței instanței de fond care urmează a fi desființată, iar cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare în fond la Tribunalul Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC H. SA Vaslui prin lichidator judiciar SC E.I. SRL Huși împotriva deciziei nr. 75 din 27 iunie 2005 a Curții de Apel Iași, secția comercială, pe care o modifică în sensul că admite apelul aceleeași părți formulat împotriva sentinței civile nr. 130 din 25 februarie 2005 a Tribunalului Vaslui pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Vaslui.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2007.