ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2027/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2027/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului penal de față, constată

următoarele.

Prin sentința penală nr. 7 din 02 februarie 2006

pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, a fost respinsă

cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei comisă de inculpatul H.A.

și În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74, lit. a) și c), art. 76, lit. c) C. pen.,

acesta a fost condamnarea, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea

tentativei la infracțiunea de tâlhărie.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata

pedepsei închisorii aplicate timpul reținerii de 24 de ore din data de 21

ianuarie 2005.

În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211

alin. (2), lit. c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

74, lit. a) și c), art. 76, lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatului Ț.D.A.,

la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea tentativei la

infracțiunea de tâlhărie.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata

pedepsei închisorii aplicate timpul reținerii inculpatului de 24 de ore din

data de 21 ianuarie 2005.

În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la

art. 998, 999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea

civilă V.R. și, în consecință, au fost obligați în solidar inculpații H.A. și Ț.D.A.

la plata sumei de 4.000 RON către partea civilă, cu titlul de daune morale. Au

fost respinse restul pretențiilor civile formulate de partea civilă V.R.

În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la

art. 998, 999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea

civilă C.A.S.J. Brașov și în consecință au fost obligați în solidar inculpații

H.A. și Ț.D.A. la plata sumei de 631,96 RON către partea civilă C.A.S.J. Brașov,

cu titlul de daune materiale.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

reținut că, inculpații H.A. și Ț.D.A. sunt prieteni, iar la data de 21 ianuarie

2005, s-au întâlnit și s-au deplasat în zona Liceului Honterus, în jurul orelor

13,45, ajungând pe strada George Coșbuc din municipiul Brașov, au observat pe

partea vătămată V.R., elev la Liceul Honterus, în vârstă de 16 ani, care

împreună cu două colege, martorele Z.A.A. și S.A., se îndreptau spre școală. Pe

drum au remarcat că partea vătămată a vorbit la telefon, fapt pentru care au

convenit să îl acosteze în scopul deposedării de telefon. în acest scop,

inculpații s-au apropiat de partea vătămată V.R., inculpatul Ț.D.A. l-a acostat

și pe un pe un ton agresiv i-a reproșat că l-ar fi bătut pe prietenul său, după

care l-a controlat prin buzunare și i-a cerut telefonul mobil, amenințându-l cu

bătaia. întrucât partea vătămată a refuzat și a negat că ar fi persoana

pretinsă, inculpatul Ț.D.A. i-a aplicat un pumn în față, moment după care a

intervenit și inculpatul H.A., care l-a lovit. în acest timp, colegele părții

vătămate au anunțat trupa de jandarmi aflată în apropiere precum și pe

diriginta părții vătămate.

Partea vătămată V.R. a fost internată la

Spitalul Județean Brașov, în perioada 21 – 26 ianuarie 2005, în urma

agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat

pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului

medico-legal cu numărul 259/ E din 26 ianuarie 2005 emis de S.J.M.L. Brașov.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel

la Parchetul de pe lângă Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov și

inculpații H.A. și Ț.D.A.

Parchetul de pe lângă Tribunalului pentru

Minori și Familie Brașov a criticat hotărârea pentru netemeinicie, în ceea ce

privește pedepsele aplicate inculpaților, raportat la gradul de pericol social

concret al faptei, reținerea circumstanțelor atenuante, consecința reducerii

pedepselor fiind nejustificată.

Inculpatul H.A. a solicitat schimbarea

încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 211 alin. (2), lit. c), alin. (

2

1

)

lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art.

181 alin. (1) C. pen., întrucât probele administrate în cauză nu dovedesc

intenția inculpatului de a sustrage mobilul părții vătămate. în consecință, a

solicitat aplicarea unei pedepse pentru această infracțiune, cu suspendarea

condiționată a executării acesteia, conform dispozițiilor art. 81 C. pen.

Inculpatul Ț.D.A. a solicitat aplicarea unei

pedepse sub minimul special, iar ca modalitate de executare, suspendarea

condiționată a executării acesteia, conform art. 81 C. pen., în motivarea

apelului, inculpatul a arătat că a recunoscut săvârșirea faptei și se află la

primul contact cu legea penală, este încadrat în muncă, având bune perspective

la reintegrare.

Prin decizia penală nr. 35/ MF din 19.09.2006

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie, în dosarul nr. 15084/1/2006, au fost respinse, ca nefondate,

apelurile declarate în cauză.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de apel a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în

deplină concordanță cu probele administrate în cauză, respectiv declarațiile

părții vătămate V.R., care se coroborează cu cele ale martorelor Z.A.A. și S.A.,

cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii întocmit de jandarmi și

concluziile certificatului medico-legal întocmit de S.J.M.L. Brașov, probe care

relevă faptul că inculpații au acostat-o pe partea vătămată, au controlat-o în

buzunare, cerându-i telefonul mobil, iar apoi au lovit-o cu pumnii și cu picioarele,

aceasta suferind leziuni corporale vindecabile în 30-35 de zile de îngrijiri

medicale. A reținut instanța de apel că intenția inculpaților de a sustrage

prin violență părții vătămate telefonul mobil a fost dovedită, fiind întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în forma tentativei,

prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2

1

)

lit. a) C. pen.

Referitor la individualizarea judiciară a

pedepselor aplicate inculpaților, instanța de apel a apreciat că au fost avute

în vedere gradul de pericol social concret ridicat al faptei, relevat de

modalitatea și împrejurările săvârșirii acesteia, urmările produse, dar și

persoana fiecărui inculpat, relevante în acest sens fiind concluziile

referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Brașov, potrivit cărora inculpații au bune perspective de

reintegrare în societate. Instanța de apel a apreciat că, chiar dacă inculpații

se află la prima confruntare cu legea penală și au avut o atitudine procesuală

corespunzătoare, aceste aspecte nu sunt suficiente pentru a aprecia că scopul

pedepsei poate fi atins chiar fără executarea în regim de detenție, având în

vedere gravitatea faptei, scopul acesteia și urmările produse (partea vătămată

a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-35 de zile de îngrijiri medicale,

iar scopul faptei l-a constituit însușirea pe nedrept a unui bun al unei

persoane ce trecea întâmplător pe stradă).

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpații H.A. și Ț.D.A.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov,

în motivele de recurs scrise, reluate în concluziile orale, a criticat

hotărârea prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei,

apreciind că pedepsele aplicate sunt prea mici în raport de gravitatea faptei,

precum și sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 71 – art. 64 C.

pen., în sensul înlăturării pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. e), în

concluziile orale, reprezentantul parchetului a solicitat aplicarea

dispozițiilor art. 81

1

C. pen., față de recurenții inculpați.

Recurenții inculpați, nu au motivat în scris

recursul, însă în concluziile orale, au criticat hotărârile atacate sub

aspectul greșitei individualizări a modalității de executare a pedepselor

aplicate, fără a încadra juridic criticile formulate.

Înalta Curte constată motivul de recurs

invocat de recurenții inculpați se încadrează juridic în cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Prealabil analizării motivelor de recurs, Înalta

Curte constată că deși inculpații nu s-au conformat dispozițiilor art. 385

10

C. proc. pen., referitoare la motivarea recursului, criticile invocate

se încadrează în cazurile de casare care pot fi luate în considerare de

instanță din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. și,

în consecință, vor fi analizate.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii

recurate prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare indicat, 385

9

pct. 14 C. proc. pen., precum și prin prisma cazurilor de casare ce se

iau în considerare din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt fondate pentru

următoarele considerente:

În analiza cazului de casare invocat de toți

recurenții, respectiv greșita individualizare judiciară a pedepselor, ce se

încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct.

14 C. proc. pen., cu precizarea că parchetul a solicitat majorarea acestora în

timp ce inculpații au solicitat reducerea lor, Înalta Curte, reevaluând

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., corelate cu prevederile art. 74 lit. a)

și art. 76 C. pen., constată că, în cadrul acestui proces, pedepsele aplicate

de instanțele de fond și de apel nu reflectă pericolul social concret al

infracțiunii săvârșite de cei doi inculpați, dedus din modalitatea de săvârșire

a faptei, gravitatea faptei, scopul acesteia și urmările produse, partea

vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-35 de zile de

îngrijiri medicale, iar scopul faptei 1-a constituit însușirea pe nedrept a

unui bun al unei persoane ce trecea întâmplător pe stradă. Reținând toate

aceste elemente, deși față de ambii inculpați se rețin circumstanțe personale

favorabile, Înalta Curte apreciază că, în vederea atingerii scopului educativ

prevăzut de lege, se impune majorarea pedepselor aplicate de prima instanță și

confirmate de instanța de apel, astfel încât criticile formulate de parchet sub

acest aspect sunt întemeiate, apărând ca nefondate criticile formulate de

inculpați, în sensul reducerii pedepselor.

În cadrul aceluiași caz de casare, Înalta

Curte va examina și criticile formulate de recurenți cu privire la modalitatea

de executare a pedepselor aplicate inculpaților. în vederea atingerii

funcțiilor pedepsei în cazul săvârșirii unei fapte penale, instanța trebuie să

acorde semnificația cuvenită tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C.

pen., însă în condițiile existenței și a unor criterii speciale, acestea se

aplică cu prioritate, fiind completate cu criteriile generale.

În speță, Înalta Curte constată că sunt

întrunite cerințele prevăzute de art. 81 C. pen., pentru suspendarea

condiționată a executării pedepselor aplicate celor doi inculpați, existând

convingerea că scopul pedepselor poate fi realizat și fără executarea efectivă

a acestora. Având în vedere atitudinea ulterioară săvârșirii faptei a

inculpaților, care au stăruit în a dovedi corectarea lor, lipsa antecedentelor

penale și conduita procesuală pozitivă, inculpații cooperând cu organele

judiciare, sunt elemente care conduc la concluzia că reeducarea inculpaților

poate avea loc și prin executarea pedepselor fără a fi privați de libertate.

Cât privește critica formulată de parchet

referitoare la înlăturarea dispozițiilor art. 64 lit. e) C. pen., critică ce se

încadrează în același caz de casare respectiv art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, având în vedere

prevederile art. 20 raportat la art. 11 din Constituția României și practica C.E.D.O.

S. și P. împotriva României și C. și M. împotriva României, potrivit căreia

pedeapsa închisorii însoțită de interzicerea exercitării tuturor drepturilor

civile prevăzute de art. 64 C. pen., aplicabilă în dreptul român în mod automat

oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea

pentru care se aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului

instanțelor în ceea ce privește necesitatea, nu este adecvată în cauză și nu se

justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat

răspunderea penală.

În consecință, în raport de considerentele

expuse, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen.,

Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Brașov și inculpații H.A. și Ț.D.A. împotriva deciziei penale nr. 35/ MF

din 19.09.2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 15084/1/2006.

Va casa decizia penală atacată și sentința

penală nr. 7 din 2 februarie 2006 a Tribunalului Brașov, numai cu privire la

pedepsele privative de libertate, modalitatea de executare și la greșita

aplicare a dispozițiilor art. 64 lit. e) C. pen., dispoziție pe care o

înlătură.

Va modifica pedepsele, în sensul că va majora

pedeapsa aplicată inculpatului H.A. de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare,

iar pentru inculpatul Ț.D.A. de la 2 ani și 6 luni închisoare la 3 ani

închisoare.

În baza dispozițiilor art. 81 C. pen., va

dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate fiecărui

inculpat, pe durata unui termen de încercare de câte 5 ani în condițiile

prevăzute de art. 82 C. pen..

Va face aplicarea dispozițiilor art. 71 alin.

(5) C. pen., în sensul că efectele pedepsei accesorii vor suspendate ca efect

al suspendării executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., va atrage

atenția inculpaților asupra nerespectării dispozițiilor prevăzute de art. 83 C.

pen.

Va constata că recurenții inculpați au fost

reținuți 24 de ore la 21/22 ianuarie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Admite recursurile declarate de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpații H.A. și Ț.D.A. împotriva deciziei

penale nr. 35/ MF din 19.09.2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală atacată și sentința

penală nr. 7 din 2 februarie 2006 a Tribunalului Brașov, numai cu privire la

pedepsele privative de libertate, modalitatea de executare și la greșita

aplicare a dispozițiilor art. 64 lit. e) C. pen., dispoziție pe care o

înlătură.

Modifică pedepsele, în sensul că majorează

pedeapsa aplicată inculpatului H.A. de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare,

iar pentru inculpatul Ț.D.A. de la 2 ani și 6 luni închisoare la 3 ani

închisoare.

În baza dispozițiilor art. 81 C. pen.,

dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate fiecărui

inculpat, pe durata unui termen de încercare de câte 5 ani în condițiile

prevăzute de art. 82 C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5)

C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage

atenția inculpaților asupra nerespectării dispozițiilor prevăzute de art. 83 C.

pen.

Deduce din pedepsele aplicate durata reținerii

din 21 ianuarie 2005.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie

2007.