ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2027/2007

Asupra recursului penal de față, constată următoarele. Prin sentința penală nr. 7 din 02 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei comisă de inculpatul H.A. și În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74, lit. a) și c), art. 76, lit. c) C. pen., acesta a fost condamnarea, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea tentativei la infracțiunea de tâlhărie. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate timpul reținerii de 24 de ore din data de 21 ianuarie 2005. În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2), lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74, lit. a) și c), art. 76, lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatului Ț.D.A., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea tentativei la infracțiunea de tâlhărie. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate timpul reținerii inculpatului de 24 de ore din data de 21 ianuarie 2005. În baza art. 346 C. proc.

pen., raportat la art. 998, 999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă V.R. și, în consecință, au fost obligați în solidar inculpații H.A. și Ț.D.A. la plata sumei de 4.000 RON către partea civilă, cu titlul de daune morale. Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de partea civilă V.R. În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C.A.S.J. Brașov și în consecință au fost obligați în solidar inculpații H.A. și Ț.D.A. la plata sumei de 631,96 RON către partea civilă C.A.S.J. Brașov, cu titlul de daune materiale. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, inculpații H.A.

și Ț.D.A. sunt prieteni, iar la data de 21 ianuarie 2005, s-au întâlnit și s-au deplasat în zona Liceului Honterus, în jurul orelor 13,45, ajungând pe strada George Coșbuc din municipiul Brașov, au observat pe partea vătămată V.R., elev la Liceul Honterus, în vârstă de 16 ani, care împreună cu două colege, martorele Z.A.A. și S.A., se îndreptau spre școală. Pe drum au remarcat că partea vătămată a vorbit la telefon, fapt pentru care au convenit să îl acosteze în scopul deposedării de telefon. în acest scop, inculpații s-au apropiat de partea vătămată V.R., inculpatul Ț.D.A. l-a acostat și pe un pe un ton agresiv i-a reproșat că l-ar fi bătut pe prietenul său, după care l-a controlat prin buzunare și i-a cerut telefonul mobil, amenințându-l cu bătaia.

întrucât partea vătămată a refuzat și a negat că ar fi persoana pretinsă, inculpatul Ț.D.A. i-a aplicat un pumn în față, moment după care a intervenit și inculpatul H.A., care l-a lovit. în acest timp, colegele părții vătămate au anunțat trupa de jandarmi aflată în apropiere precum și pe diriginta părții vătămate. Partea vătămată V.R. a fost internată la Spitalul Județean Brașov, în perioada 21 – 26 ianuarie 2005, în urma agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal cu numărul 259/ E din 26 ianuarie 2005 emis de S.J.M.L. Brașov. Împotriva acestei sentințe au declarat apel la Parchetul de pe lângă Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov și inculpații H.A.

și Ț.D.A. Parchetul de pe lângă Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov a criticat hotărârea pentru netemeinicie, în ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților, raportat la gradul de pericol social concret al faptei, reținerea circumstanțelor atenuante, consecința reducerii pedepselor fiind nejustificată. Inculpatul H.A. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2), lit. c), alin. ( 2 1 ) lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., întrucât probele administrate în cauză nu dovedesc intenția inculpatului de a sustrage mobilul părții vătămate. în consecință, a solicitat aplicarea unei pedepse pentru această infracțiune, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, conform dispozițiilor art. 81 C. pen.

Inculpatul Ț.D.A. a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special, iar ca modalitate de executare, suspendarea condiționată a executării acesteia, conform art. 81 C. pen., în motivarea apelului, inculpatul a arătat că a recunoscut săvârșirea faptei și se află la primul contact cu legea penală, este încadrat în muncă, având bune perspective la reintegrare. Prin decizia penală nr. 35/ MF din 19.09.2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 15084/1/2006, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate în cauză. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate V.R., care se coroborează cu cele ale martorelor Z.A.A.

și S.A., cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii întocmit de jandarmi și concluziile certificatului medico-legal întocmit de S.J.M.L. Brașov, probe care relevă faptul că inculpații au acostat-o pe partea vătămată, au controlat-o în buzunare, cerându-i telefonul mobil, iar apoi au lovit-o cu pumnii și cu picioarele, aceasta suferind leziuni corporale vindecabile în 30-35 de zile de îngrijiri medicale. A reținut instanța de apel că intenția inculpaților de a sustrage prin violență părții vătămate telefonul mobil a fost dovedită, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în forma tentativei, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, instanța de apel a apreciat că au fost avute în vedere gradul de pericol social concret ridicat al faptei, relevat de modalitatea și împrejurările săvârșirii acesteia, urmările produse, dar și persoana fiecărui inculpat, relevante în acest sens fiind concluziile referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, potrivit cărora inculpații au bune perspective de reintegrare în societate.

Instanța de apel a apreciat că, chiar dacă inculpații se află la prima confruntare cu legea penală și au avut o atitudine procesuală corespunzătoare, aceste aspecte nu sunt suficiente pentru a aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea în regim de detenție, având în vedere gravitatea faptei, scopul acesteia și urmările produse (partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-35 de zile de îngrijiri medicale, iar scopul faptei l-a constituit însușirea pe nedrept a unui bun al unei persoane ce trecea întâmplător pe stradă). Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpații H.A. și Ț.D.A. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în motivele de recurs scrise, reluate în concluziile orale, a criticat hotărârea prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei, apreciind că pedepsele aplicate sunt prea mici în raport de gravitatea faptei, precum și sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 71 – art. 64 C. pen., în sensul înlăturării pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. e), în concluziile orale, reprezentantul parchetului a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 1 C. pen., față de recurenții inculpați. Recurenții inculpați, nu au motivat în scris recursul, însă în concluziile orale, au criticat hotărârile atacate sub aspectul greșitei individualizări a modalității de executare a pedepselor aplicate, fără a încadra juridic criticile formulate. Înalta Curte constată motivul de recurs invocat de recurenții inculpați se încadrează juridic în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Prealabil analizării motivelor de recurs, Înalta Curte constată că deși inculpații nu s-au conformat dispozițiilor art. 385 10 C. proc. pen., referitoare la motivarea recursului, criticile invocate se încadrează în cazurile de casare care pot fi luate în considerare de instanță din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. și, în consecință, vor fi analizate. Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare indicat, 385 9 pct. 14 C. proc. pen., precum și prin prisma cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt fondate pentru următoarele considerente: În analiza cazului de casare invocat de toți recurenții, respectiv greșita individualizare judiciară a pedepselor, ce se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., cu precizarea că parchetul a solicitat majorarea acestora în timp ce inculpații au solicitat reducerea lor, Înalta Curte, reevaluând criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., corelate cu prevederile art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., constată că, în cadrul acestui proces, pedepsele aplicate de instanțele de fond și de apel nu reflectă pericolul social concret al infracțiunii săvârșite de cei doi inculpați, dedus din modalitatea de săvârșire a faptei, gravitatea faptei, scopul acesteia și urmările produse, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-35 de zile de îngrijiri medicale, iar scopul faptei 1-a constituit însușirea pe nedrept a unui bun al unei persoane ce trecea întâmplător pe stradă.

Reținând toate aceste elemente, deși față de ambii inculpați se rețin circumstanțe personale favorabile, Înalta Curte apreciază că, în vederea atingerii scopului educativ prevăzut de lege, se impune majorarea pedepselor aplicate de prima instanță și confirmate de instanța de apel, astfel încât criticile formulate de parchet sub acest aspect sunt întemeiate, apărând ca nefondate criticile formulate de inculpați, în sensul reducerii pedepselor. În cadrul aceluiași caz de casare, Înalta Curte va examina și criticile formulate de recurenți cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților. în vederea atingerii funcțiilor pedepsei în cazul săvârșirii unei fapte penale, instanța trebuie să acorde semnificația cuvenită tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., însă în condițiile existenței și a unor criterii speciale, acestea se aplică cu prioritate, fiind completate cu criteriile generale.

În speță, Înalta Curte constată că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 81 C. pen., pentru suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate celor doi inculpați, existând convingerea că scopul pedepselor poate fi realizat și fără executarea efectivă a acestora. Având în vedere atitudinea ulterioară săvârșirii faptei a inculpaților, care au stăruit în a dovedi corectarea lor, lipsa antecedentelor penale și conduita procesuală pozitivă, inculpații cooperând cu organele judiciare, sunt elemente care conduc la concluzia că reeducarea inculpaților poate avea loc și prin executarea pedepselor fără a fi privați de libertate. Cât privește critica formulată de parchet referitoare la înlăturarea dispozițiilor art. 64 lit. e) C. pen., critică ce se încadrează în același caz de casare respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, având în vedere prevederile art. 20 raportat la art. 11 din Constituția României și practica C.E.D.O. S. și P. împotriva României și C. și M. împotriva României, potrivit căreia pedeapsa închisorii însoțită de interzicerea exercitării tuturor drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen., aplicabilă în dreptul român în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ceea ce privește necesitatea, nu este adecvată în cauză și nu se justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală.

În consecință, în raport de considerentele expuse, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpații H.A. și Ț.D.A. împotriva deciziei penale nr. 35/ MF din 19.09.2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 15084/1/2006. Va casa decizia penală atacată și sentința penală nr. 7 din 2 februarie 2006 a Tribunalului Brașov, numai cu privire la pedepsele privative de libertate, modalitatea de executare și la greșita aplicare a dispozițiilor art. 64 lit. e) C. pen., dispoziție pe care o înlătură. Va modifica pedepsele, în sensul că va majora pedeapsa aplicată inculpatului H.A.

de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare, iar pentru inculpatul Ț.D.A. de la 2 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare. În baza dispozițiilor art. 81 C. pen., va dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate fiecărui inculpat, pe durata unui termen de încercare de câte 5 ani în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen.. Va face aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., în sensul că efectele pedepsei accesorii vor suspendate ca efect al suspendării executării pedepsei închisorii. În baza art. 359 C. proc. pen., va atrage atenția inculpaților asupra nerespectării dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. pen. Va constata că recurenții inculpați au fost reținuți 24 de ore la 21/22 ianuarie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpații H.A. și Ț.D.A. împotriva deciziei penale nr. 35/ MF din 19.09.2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 7 din 2 februarie 2006 a Tribunalului Brașov, numai cu privire la pedepsele privative de libertate, modalitatea de executare și la greșita aplicare a dispozițiilor art. 64 lit. e) C. pen., dispoziție pe care o înlătură. Modifică pedepsele, în sensul că majorează pedeapsa aplicată inculpatului H.A. de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare, iar pentru inculpatul Ț.D.A. de la 2 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate fiecărui inculpat, pe durata unui termen de încercare de câte 5 ani în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen. Face aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpaților asupra nerespectării dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. pen. Deduce din pedepsele aplicate durata reținerii din 21 ianuarie 2005. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2007.