ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5892/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5892/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
La data de 23 aprilie 2007 SNP P.
SA, sucursala P. Târgu Jiu, a introdus contestație în anularea deciziei nr.
6895 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 12 septembrie
2006.
Aceasta a solicitat în baza art. 317
alin. (2) și art. 318 alin. (1) C. proc. civ. admiterea contestației în
anulare, anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului ce a făcut
obiectul dosarului nr. 26012/1/2004 (nr. vechi 7848/2004) al Înaltei Curți de
Casație și Justiție, admiterea acestuia, modificarea deciziei nr. 143 din 11
februarie 2004 a Curții de Apel Craiova, în sensul constatării dreptului
reclamanților la măsuri reparatorii în cuantum de 283.879.360 lei.
În esență, prin motivele
contestației în anulare s-a arătat că, în speță, instanța judecătorească are
doar competența de a constata dreptul reclamanților la măsuri reparatorii, iar
SC P. SA, în temeiul actului de dispoziție al instanței, emite o decizie prin
care propune Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor acordarea
acestor măsuri reparatorii.
Contestatoarea a precizat că,
potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, instanța judecătorească are doar
competența de a constata dreptul reclamanților la măsuri reparatorii,
competență reglementată prin norme imperative, de ordine publică, or,
încălcarea acestora se circumscrie dispozițiilor art. 317 alin. (2) C. proc.
civ.
Contestația în anulare formulată în
prezenta cauză este nefondată, în sensul considerentelor ce se vor arăta în
continuare.
Cale extraordinară de atac,
contestația în anulare poate fi exercitată numai în condițiile expres și
limitativ prevăzute prin dispozițiile art. 317-318 C. proc. civ.
Potrivit prevederilor art. 317 alin.
(2) C. proc. civ., „contestația (în anulare n.n.) poate fi primită pentru motivele
mai sus arătate (respectiv judecata cu lipsă de procedură, pct. 1 și când
hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică
privitoare la competență, pct. 2), în cazul când aceste motive au fost invocate
prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de
verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost
judecat în fond.
Referitor la acest motiv de
contestație în anulare este de observat că legea a reținut ca temei al acestei
căi extraordinare de atac doar nesocotirea regulilor de competență absolută,
respectiv a regulilor de competență generală, a regulilor de competență
materială și a regulilor de competență teritorială excepțională.
Or, în speță, prin motivele invocate
în prezenta contestație în anulare, contestatoarea se referă la faptul că
instanța judecătorească, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, a
încălcat dispozițiile imperative stabilite de legea specială privitoare la
competență în materia stabilirii și plății despăgubirilor cuantificate în lei.
Această susținere este nefondată,
întrucât, în cauză, este vorba de competența instanței dată de calitatea de
instanță de recurs în materia Legii nr. 10/2001.
Necompetența instanței ar însemna să
nu fie competentă să judece recursul ce are ca obiect Legea nr. 10/2001.
În această cauză, însă, Înalta Curte
de Casație și Justiție este competentă să judece în recurs, astfel încât
motivul invocat prin contestația în anulare este neîntemeiat.
Contestatoarea a mai invocat și
prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
În considerarea acestor prevederi, o
hotărâre a instanței de recurs poate fi atacată cu contestație în anulare când
dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale ce se referă exclusiv la
erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și
care ar fi avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Acest text vizează numai greșeli de
fapt involuntare și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor,
de interpretare a unor dispoziții legale sau de reparare a unui incident
procedural.
Contestația tinde la anularea unei
hotărâri irevocabile nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci
pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale.
Susținerile contestatoarei în sensul
că, dacă se statuează din perspectiva deciziei nr. 143 din 11 februarie 2004
pronunțată de Curtea de Apel Craiova, menținută de Înalta Curte de Casație și
Justiție, intimații-reclamanți pot obține despăgubiri aferente imobilelor
preluate în mod abuziv în cuantumul stabilit de instanța de judecată, această
modalitate de obținere de despăgubiri, care contravine reglementărilor
imperative ale Legii nr. 247/2005, este rezultatul unor greșeli materiale în
sensul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., sunt neîntemeiate, întrucât ele nu
reprezintă greșeli materiale în sensul dispozițiilor art. 318 teza I C. proc.
civ., pentru a putea constitui motiv de admitere a contestației în anulare.
În mod evident, nu ne aflăm în prezența
nici unuia din motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317-318 C. proc.
civ. și, în consecință, aceasta va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în
anulare introdusă de SNP P. SA, sucursala P. Târgu Jiu, împotriva deciziei nr.
6895 din 12 septembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția civilă și de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie
2007.