ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 643/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 643/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 11 mai 2006 reclamanții
M.T. și SC S. SA au chemat în judecată pe pârâta Garda Financiară – Secția Olt,
solicitând anularea notei de constatare nr. 320 din 5 februarie 2003, obligarea
pârâtei la plata de despăgubiri pentru prejudiciile materiale și morale
suferite, ca urmare a cercetării penale, sechestrării bunurilor, vânzării
acestora și folosul nerealizat.
Prin sentința civilă nr. 286
din 5 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1004/CAF/2006, Curtea de Apel Craiova,
secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca tardiv
formulată, nefiind respectat termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr.
554/2004.
Împotriva acestei sentințe
au formulat recurs reclamanții, invocând incidența în cauză a dispozițiilor
art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata în contencios administrativ
se suspendă cât durează urmărirea penală împotriva reclamantului T.M. Conform
art. 2 din Decretul nr. 167/1998 operează nulitatea notei de constatare nr. 320
pentru cauză nelicită.
Recurenții consideră că prin
invocarea excepției tardivității acțiunii le-a fost interzis accesul la
justiție.
În drept, recurenții au
invocat prevederile art. 304 pct. 5 și 7 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 3827 din 7
noiembrie 2006, pronunțată în Dosar nr. 6315/54/2006, Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca
nefondat recursul formulat, reținând că pentru a opera dispozițiile art. 244
alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., acțiunea trebuie să fie regulat formulată, ori,
cererea reclamanților este tardivă.
Nulitatea absolută invocată
de recurenți nu are relevanță în domeniul contenciosului administrativ,
întrucât legea specială prevede norme distincte referitoare la prescripția
dreptului la acțiune.
Împotriva acestei decizii
recurenta SC S. SA a formulat contestație în anulare, pentru motivul prevăzut
de art. 317 alin. (2) C. proc. civ.
Contestatoarea consideră că
prescripția a fost greșit invocată, termenul de prescripție pentru cererea de
despăgubiri curge de la data la care cel vătămat a cunoscut întinderea pagubei,
conform art. 12 din Legea nr. 29/1990.
Contestatoarea apreciază că
dreptul de a acționa în justiție s-a născut la 3 martie 2006, când a fost
comunicată rezoluția Parchetului.
Contestatoarea arată că în
mod greșit s-au aplicat prevederile art. 103 C. proc. civ., nulitatea invocată fiind de ordine publică.
Contestatoarea a depus la
dosar acte.
Contestația în anulare nu
este fondată.
S-a invocat drept motiv al
contestației în anulare prevederile art. 317 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit art. 317 alin. (2)
C. proc. civ., contestația în anulare poate fi primită pentru motivele arătate
la alin. (1), în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de
recurs, dar Instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt
sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Art. 317 alin. (1) C. proc.
civ. stabilește că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în
anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut
fi invocate pe calea apelului sau recursului:
când procedura de chemare
a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu
cerințele legii;
când hotărârea a fost
dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la
competență.
Motivele de fapt ale
contestației în anulare nu au legătură cu prevederile art. 317 alin. (1) și (2)
C. proc. civ., contestatoarea neinvocând lipsa de citare sau încălcarea
dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Motivele contestației sunt
în realitate motive de recurs, criticând soluționarea pe fond a cererii
introductive.
Temeiul de drept al
contestației în anulare nu poate fi încadrat nici în cel prevăzut de art. 318 C. proc. civ., nefiind vorba despre greșeală materială sau omisiune de a cerceta vreun motiv de
recurs.
Față de acestea, Înalta
Curte va constata neîndeplinite prevederile art. 317 și art. 318 C. proc. civ. și va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în
anulare formulată de SC S. SA Slătioara împotriva Deciziei nr. 3827 din 1
noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ
și fiscal, în contradictoriu cu Garda Financiară Centrală și Garda Financiară, secția
Olt, ca nefondată.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 februarie 2007.