ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 643/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 11 mai 2006 reclamanții M.T. și SC S. SA au chemat în judecată pe pârâta Garda Financiară – Secția Olt, solicitând anularea notei de constatare nr. 320 din 5 februarie 2003, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru prejudiciile materiale și morale suferite, ca urmare a cercetării penale, sechestrării bunurilor, vânzării acestora și folosul nerealizat. Prin sentința civilă nr. 286 din 5 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1004/CAF/2006, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca tardiv formulată, nefiind respectat termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, invocând incidența în cauză a dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata în contencios administrativ se suspendă cât durează urmărirea penală împotriva reclamantului T.M. Conform art. 2 din Decretul nr. 167/1998 operează nulitatea notei de constatare nr. 320 pentru cauză nelicită. Recurenții consideră că prin invocarea excepției tardivității acțiunii le-a fost interzis accesul la justiție. În drept, recurenții au invocat prevederile art. 304 pct. 5 și 7 C. proc. civ. Prin Decizia nr. 3827 din 7 noiembrie 2006, pronunțată în Dosar nr. 6315/54/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul formulat, reținând că pentru a opera dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., acțiunea trebuie să fie regulat formulată, ori, cererea reclamanților este tardivă. Nulitatea absolută invocată de recurenți nu are relevanță în domeniul contenciosului administrativ, întrucât legea specială prevede norme distincte referitoare la prescripția dreptului la acțiune. Împotriva acestei decizii recurenta SC S. SA a formulat contestație în anulare, pentru motivul prevăzut de art. 317 alin. (2) C. proc. civ. Contestatoarea consideră că prescripția a fost greșit invocată, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubiri curge de la data la care cel vătămat a cunoscut întinderea pagubei, conform art. 12 din Legea nr. 29/1990. Contestatoarea apreciază că dreptul de a acționa în justiție s-a născut la 3 martie 2006, când a fost comunicată rezoluția Parchetului.

Contestatoarea arată că în mod greșit s-au aplicat prevederile art. 103 C. proc. civ., nulitatea invocată fiind de ordine publică. Contestatoarea a depus la dosar acte. Contestația în anulare nu este fondată. S-a invocat drept motiv al contestației în anulare prevederile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. Potrivit art. 317 alin. (2) C. proc. civ., contestația în anulare poate fi primită pentru motivele arătate la alin. (1), în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar Instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond. Art. 317 alin. (1) C. proc. civ.

stabilește că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Motivele de fapt ale contestației în anulare nu au legătură cu prevederile art. 317 alin. (1) și (2) C. proc. civ., contestatoarea neinvocând lipsa de citare sau încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Motivele contestației sunt în realitate motive de recurs, criticând soluționarea pe fond a cererii introductive.

Temeiul de drept al contestației în anulare nu poate fi încadrat nici în cel prevăzut de art. 318 C. proc. civ., nefiind vorba despre greșeală materială sau omisiune de a cerceta vreun motiv de recurs. Față de acestea, Înalta Curte va constata neîndeplinite prevederile art. 317 și art. 318 C. proc. civ. și va respinge contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC S. SA Slătioara împotriva Deciziei nr. 3827 din 1 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu Garda Financiară Centrală și Garda Financiară, secția Olt, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2007.