ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1563/2008

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin sentința penală nr. 39/ F din 23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr. 2985/98/2007, în baza art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.G., la pedeapsa de 18 ani închisoare, cu aplicabilă art. 71 – art. 64 lit. a) si b) C. pen., și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) si e) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 9 august 2007, la zi. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 900 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență că, victima O.G., locuia în orașul Fierbinți Târg, județul Ialomița împreună cu cei doi fii ai săi, O.G. și O.D. Relațiile dintre victimă și inculpatul O.G. erau tensionate, datorită firii violente a acestuia din urmă și a consumului exagerat de alcool. În data de 08 august 2007 cei trei au cumpărat 8 litri de vin pe care i-au consumat în timpul zilei și al serii, astfel că au ajuns cu toții în stare de ebrietate. Seara după meciul care s-a transmis la televizor, inculpatul a început să se manifeste violent cu tatăl său, reproșându-i starea de neputință, lipsa banilor și consumul excesiv de alcool. În aceste împrejurări, bănuind că va urma un alt episod în care tatăl său va fi lovit de inculpat, O.D.

s-a refugiat într-o magazie din curtea locuinței, unde s-a și culcat. Rămas singur cu victima inculpatul i-a aplicat acesteia lovituri în zona capului până când O.G. s-a prăbușit la pământ. Apoi, inculpatul a exercitat violențe asupra pieptului și gâtului victimei. În final, în încercarea de a determina victima să se ridice, inculpatul a stropit-o cu apă peste față și, pentru că aceasta continua să rămână inertă la pământ, i-a aplicat mai multe lovituri peste față. Raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză de către S.M.L. Slobozia, a concluzionat că moartea numitului O.G. a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute, consecință a asfixiei mecanice prin comprimarea căilor respiratorii superioare.

La autopsie s-a constatat multiple leziuni traumatice care s-au putut produce prin comprimare cu obiect textil, la nivelul gâtului, leziuni produse prin comprimare între planuri dure, posibil cu genunchii, prin hiperextensie-torsiune și prin lovire cu și de corpuri dure. Leziunile de violență constatate cu caracter vital s-au putut produce cu puțin timp înainte de deces. Între legiunile tanatogeneratoare și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționată. Alcoolemia în momentul morții a fost de 1,15 %o. Faptele și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu sesizarea privind moartea violentă a victimei, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, raport de autopsie medico legal, fise cazier judiciar, declarații martori și declarații inculpat.

Împotriva soluției fondului a declarat apel inculpatul OG. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei sale condamnări solicitând achitarea sa, în temeiul prevăzută de art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. proc. pen . Prin decizia penală nr. 69 din 6 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția l penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.G. împotriva sentinței penale nr. 39 din 23 ianuarie 2008. S-a computat din pedeapsa aplicată arestul preventiv de la 9 august 2007, la zi și s-a menținut această măsură. Inculpatul apelant a fost obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că din probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești a rezultat că inculpatul este acela care a lovit victima, producându-i leziuni pe corp și la nivelul feței, care au dus apoi la decesul acestuia. Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs inculpatul O.G. În motivele sale de recurs inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 în principal iar în subsidiar pct. 14 C. proc. pen. , și a solicitat admiterea recursului, achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 175 C. pen., susținând că fapta nu a fost săvârșită de el, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.

Examinând recursul declarat de inculpat împotriva deciziei instanței de apel, în raport de motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 18 C. proc. pen. , Înalta Curte apreciază recursul nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Cu privire la primul motiv de recurs formulat de inculpat care va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte reține că primele instanțe au făcut o amplă și judicioasă analiză a probatoriului administrat atât în faza de urmărire penală cât și la prima instanță, analiză pe baza căreia au reținut o corectă stare de fapt, precum și vinovăția inculpatului astfel că, nu se poate vorbi în cauză de existența unei grave erori de fapt așa cum prevăd dispozițiile textului sus arătat.

Astfel, s-a stabilit cu certitudine că, în seara respectivă, a rămas în cameră cu victima numai inculpatul, acesta fiind singura persoană care putea s-o agreseze. La această concluzie conduc atât declarațiile martorilor P.C. și O.D., cât și rezultatele cercetărilor efectuate la fața locului, care au stabilit că victima a fost agresată fizic, bătută cu o găleata din plastic aflată în încăpere și din care au rămas doar cioburi. De asemenea, urmele de sânge, identice grupei sanguine a victimei, găsite pe pereții încăperii în care a fost găsită aceasta, conduc la concluzia că victima a fost lovită cu violență și că decesul acesteia s-a datorat nu unei căderi în curtea casei așa cum a încercat să susțină inculpatul ci, multiplelor lovituri care i-au fost aplicate în zone vitale ale corpului.

De altfel, din raportul de autopsie medico-legală a rezultat că moartea victimei a fost violentă, că aceasta prezenta foarte multe leziuni traumatice produse prin comprimare cu obiect textil, între planuri dure, posibil cu genunchii, ceea ce a condus la producerea de multiple fracturi costale. Tot din raportul medico-legal rezultă că parte din leziuni s-au datorat agresiunii. De asemenea, s-a constatat că la nivelul feței victima prezenta leziuni multiple prin tăiere provocate prin lovituri repetate cu găleata din plastic. S-a mai stabilit cu certitudine că între leziunile suferite de victimă și deces există legături de cauzalitate directă, decesul survenind la scurt timp după aplicarea loviturilor.

Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, încercând să sugereze că decesul victimei s-a datorat leziunilor suferite de acesta ca urmare a căderii sale, fiind în stare avansată de ebrietate, din probele dosarului rezultă fără dubiu că acesta este autorul omorului. Așa cum s-a mai arătat, raportul de expertiză medico-legală a stabilit că decesul victimei s-a datorat leziunilor suferite care puteau fi numai consecința unei agresiuni nu și a unei căderi involuntare pe un plan drept. Cum, în cauză nu se poate reține nicio eroare de fapt, în legătură cu stabilirea stării de fapt și reținerea vinovăției inculpatului, Înalta Curte va constata legalitatea și temeinicia deciziei recurate.

Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs formulat, care va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată de 18 ani închisoare a fost judicios individualizată în raport cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, caracterul deosebit de grav al faptei inculpatului, aceea de a-și ucide tatăl, prin lovituri multiple, de intensitate mare, aplicate îndeosebi în zona capului și toracelui, profitând și de starea avansată de ebrietate a victimei, limitele de pedeapsă stabilite de legea specială, violența care îl caracterizează pe inculpat, lipsa de regret pentru fapta comisă, și lipsa de sinceritate pe tot parcursul procesului penal, sunt împrejurări care conduc spre menținerea pedepsei medii, de 18 ani închisoare, aplicată de primele instanțe.

Fată de aceste considerente, Înalta Curte constată că decizia recurată este temeinică și legală, și întrucât nu există nici un motiv de casare a acesteia, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , recursul inculpatului O.G. va fi respins, ca nefondat. În temeiul art. 88 C. pen. și art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen. , se va deduce din pedeapsa inculpatului, durata arestării preventive de la 9 august 2007, la 7 mai 2008. Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O. G. împotriva deciziei penale nr. 69 din 6 martie 2008 a Curții de Apel București, secția l penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 9 august 2007, la 7 mai 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2008.