ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1563/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1563/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 39/ F din 23

ianuarie 2008 pronunțată de

Tribunalul

Ialomița, în dosarul nr. 2985/98/2007, în baza art. 174 – art. 175

lit.

c) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.G., la

pedeapsa de 18 ani închisoare, cu aplicabilă art. 71 – art. 64 lit. a)

si b) C. pen., și

8 ani interzicerea

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) si e) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de

arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus prevenția

de la 9

august 2007, la zi.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., inculpatul a fost

obligat la plata sumei de 900 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul avocatului din

oficiu s-a avansat din

fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut,

în esență că, victima O.G., locuia în orașul

Fierbinți

Târg, județul Ialomița împreună cu

cei doi fii ai săi, O.G. și

O.D. Relațiile dintre victimă și inculpatul

O.G. erau tensionate, datorită firii violente a acestuia din urmă și a

consumului exagerat de alcool.

În data de 08 august 2007

cei trei au cumpărat 8 litri de vin pe care

i-au consumat în timpul zilei

și al serii, astfel că au ajuns cu toții în

stare de ebrietate.

Seara după meciul care

s-a transmis la televizor, inculpatul a început să se manifeste violent cu

tatăl său, reproșându-i starea de neputință, lipsa banilor și consumul excesiv

de alcool. În aceste

împrejurări, bănuind că va urma un alt episod în care tatăl său va fi

lovit de inculpat, O.D.

s-a refugiat într-o magazie din curtea

locuinței, unde s-a și culcat.

Rămas singur cu victima

inculpatul i-a aplicat acesteia lovituri în

zona capului până când O.G. s-a

prăbușit la pământ.

Apoi, inculpatul a exercitat violențe asupra pieptului și gâtului

victimei. În final, în încercarea de a determina victima să se ridice,

inculpatul a stropit-o cu apă peste față și, pentru că aceasta continua să

rămână

inertă

la pământ, i-a aplicat mai multe lovituri peste față.

Raportul de expertiză

medico-legală întocmit în cauză de către S.M.L. Slobozia, a concluzionat că

moartea

numitului

O.G. a fost violentă și s-a datorat insuficienței

respiratorii acute, consecință a

asfixiei mecanice prin comprimarea

căilor respiratorii superioare.

La autopsie s-a constatat

multiple leziuni traumatice care s-au

putut produce prin comprimare cu obiect textil, la nivelul gâtului,

leziuni produse prin comprimare între planuri dure, posibil cu

genunchii, prin hiperextensie-torsiune și prin

lovire cu și de corpuri

dure.

Leziunile de violență constatate cu caracter

vital s-au putut produce cu puțin timp înainte de deces.

Între legiunile

tanatogeneratoare și deces există legătură de

cauzalitate directă necondiționată.

Alcoolemia în momentul

morții a fost de 1,15 %o.

Faptele și vinovăția

inculpatului au fost dovedite cu sesizarea

privind moartea violentă a victimei, procesul verbal

de cercetare la

fața locului, planșe foto,

raport de autopsie medico legal, fise cazier

judiciar, declarații

martori și declarații inculpat.

Împotriva soluției

fondului a declarat apel inculpatul OG. criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie sub aspectul greșitei sale condamnări solicitând achitarea sa, în

temeiul prevăzută de

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

c) C. proc. pen., sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 174

– art. 175 lit. c) C. proc. pen

.

Prin decizia penală nr. 69 din 6 martie 2008

pronunțată de Curtea de Apel București, secția l penală, a fost respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul O.G.

împotriva

sentinței penale nr. 39 din 23 ianuarie 2008.

S-a computat din

pedeapsa aplicată arestul preventiv de la

9 august 2007, la zi și s-a menținut această măsură.

Inculpatul apelant a fost obligat la plata

sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut că

din probele administrate în

cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești a rezultat că inculpatul

este acela care a lovit victima,

producându-i leziuni pe corp și la nivelul feței, care

au dus apoi la

decesul acestuia.

Împotriva acestei decizii în termen legal a

declarat recurs inculpatul O.G.

În motivele sale de

recurs inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

18 în principal iar în subsidiar pct. 14 C. proc. pen.

, și a solicitat admiterea recursului,

achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută

de art. 175 C. pen.,

susținând că fapta nu a fost săvârșită de el, iar

în subsidiar a

solicitat reducerea pedepsei.

Examinând recursul declarat de inculpat

împotriva deciziei

instanței de apel, în

raport de motivele invocate ce se vor analiza prin

prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 18 C. proc. pen.

, Înalta

Curte apreciază recursul nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta.

Cu privire la primul

motiv de recurs formulat de inculpat care va

fi analizat prin prisma cazului

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18

C. proc. pen., Înalta Curte reține că primele

instanțe au

făcut o amplă și judicioasă

analiză a probatoriului administrat atât în

faza de urmărire penală cât

și la prima instanță, analiză pe baza căreia au reținut o corectă stare de

fapt, precum și vinovăția

inculpatului

astfel că, nu se poate vorbi în cauză de existența unei

grave erori de fapt așa cum prevăd dispozițiile

textului sus arătat.

Astfel, s-a stabilit cu

certitudine că, în seara respectivă, a rămas

în cameră cu victima numai

inculpatul, acesta fiind singura persoană

care putea s-o agreseze.

La această concluzie conduc atât declarațiile

martorilor P.C. și O.D., cât și rezultatele cercetărilor efectuate la fața

locului, care au stabilit că victima a fost agresată

fizic, bătută cu o găleata din plastic aflată în încăpere și din care au

rămas doar cioburi. De asemenea, urmele de sânge, identice grupei sanguine a

victimei, găsite pe pereții încăperii în care a fost găsită

aceasta, conduc la concluzia că victima a fost

lovită cu violență și că

decesul

acesteia s-a datorat nu unei căderi în curtea casei așa cum a

încercat

să susțină inculpatul ci, multiplelor lovituri care i-au fost aplicate în zone

vitale ale corpului.

De altfel, din raportul

de autopsie medico-legală a rezultat că

moartea victimei a fost violentă, că aceasta prezenta foarte multe

leziuni traumatice produse prin comprimare cu obiect textil, între

planuri dure, posibil cu genunchii, ceea ce a

condus la producerea de

multiple

fracturi costale. Tot din raportul medico-legal rezultă că parte

din

leziuni s-au datorat agresiunii.

De asemenea, s-a

constatat că la nivelul feței victima prezenta

leziuni multiple prin tăiere

provocate prin lovituri repetate cu găleata

din plastic.

S-a mai stabilit cu certitudine că între

leziunile suferite de victimă și deces există legături de cauzalitate directă,

decesul survenind la scurt timp după aplicarea loviturilor.

Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut

comiterea faptei, încercând să sugereze că decesul victimei s-a datorat

leziunilor

suferite de acesta ca urmare a

căderii sale, fiind în stare avansată de

ebrietate, din probele

dosarului rezultă fără dubiu că acesta este autorul omorului.

Așa cum s-a mai arătat,

raportul de expertiză medico-legală a

stabilit că decesul victimei s-a datorat

leziunilor suferite care puteau fi

numai consecința unei agresiuni nu și a unei căderi

involuntare pe un

plan drept.

Cum, în cauză nu se poate reține nicio eroare

de fapt, în

legătură cu stabilirea stării de

fapt și reținerea vinovăției inculpatului,

Înalta Curte va constata legalitatea și temeinicia deciziei recurate.

Cu privire la cel de al

doilea motiv de recurs formulat, care va fi

analizat prin prisma cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., Înalta Curte

constată că pedeapsa aplicată de

18

ani închisoare a fost judicios individualizată în raport cu criteriile de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, caracterul

deosebit de grav al faptei inculpatului, aceea

de a-și ucide tatăl, prin

lovituri multiple, de intensitate mare, aplicate

îndeosebi în zona capului și

toracelui, profitând și de starea avansată

de ebrietate a victimei, limitele de pedeapsă

stabilite de legea

specială, violența care

îl caracterizează pe inculpat, lipsa de regret

pentru fapta comisă, și lipsa de sinceritate pe tot parcursul

procesului

penal, sunt împrejurări

care conduc spre menținerea pedepsei medii,

de 18 ani închisoare,

aplicată de primele instanțe.

Fată de aceste

considerente, Înalta Curte constată că decizia

recurată este temeinică și

legală, și întrucât nu există nici un motiv de

casare a acesteia, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

, recursul inculpatului O.G. va fi respins, ca

nefondat.

În temeiul art. 88 C.

pen. și art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen.

, se va deduce din pedeapsa

inculpatului, durata arestării

preventive

de la 9 august 2007, la 7 mai 2008.

Având în vedere și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul O.

G. împotriva deciziei penale nr. 69 din 6 martie 2008 a

Curții de

Apel București, secția

l penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata arestării

preventive de la 9 august 2007, la 7 mai 2008.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 mai 2008.