ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1126/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 169 din 29 august 2006 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC L.R. SRL Buzău în contradictoriu cu pârâții R.A.R. și I.G.P.R., a dispus anularea adresei emisă de pârâta R.A.R. cu nr. 6598 din 9 iunie 2006 și a operațiunilor tehnico - juridice anterioare, obligând pârâta R.A.R la deblocarea în baza de date a R.A.R pentru obținerea certificatelor de autenticitate a vehiculelor autospecializată - basculabilă marca M.B. și autospecializată - basculantă marca M. Prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la 7 septembrie 2006 a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în considerentele și dispozitivul sentinței nr. 169 din 29 august 2006, în sensul că ambele pârâte, R.A.R.

București și I.G.P.R. sunt obligate la deblocarea în baza de date a R.A.R pentru obținerea certificatelor de autenticitate a celor două vehicule. În motivarea sentinței se reține că prin rezoluția din 3 noiembrie 2005 a D.I.I.C.O.T. – B.T.B. în Dosar nr. 92/D/P/2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale în ceea ce-l privește pe administratorul SC L.R. SRL Buzău, M.I., pentru infracțiunile prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997 și art. 290 C. pen., întrucât din cercetările efectuate a rezultat că acesta nu a săvârșit astfel de fapte. În baza rezoluției D.I.I.C.O.T. – B.T.B. reclamanta s-a adresat pârâtei R.A.R. București, solicitându-i deblocarea în baza de date a R.A.R. pentru obținerea certificatelor de autenticitate a celor două autovehicule, însă pârâta, prin răspunsul din 9 iunie 2006 a refuzat, îndrumând-o să se adreseze Politiei Române.

Instanța de Fond a apreciat că refuzul de rezolvare a cererii, comunicat cu adresa menționată este nelegal, în temeiul art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a admis acțiunea reclamantei. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții I.G.P.R. și R.A. – R.A.R., primul recurent atacând și încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la 7 septembrie 2006. Recursul I.G.P.R. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că în mod greșit Instanța de Fond a admis acțiunea împotriva sa. În acest sens recurentul arată că revocarea urmăririi internaționale a celor două vehicule și radierea din baza de date a R.A.R. se efectuează, așa cum prevăd Instrucțiunile din 15 mai 1991, privind cooperarea poliției și altor unități ale M.I.

cu Organizația internațională de poliție criminală - Interpol, de către B.N.I. numai la cererea unității care a solicitat-o, cu precizarea motivului revocării. Recurenta R.A. – R.A.R. susține, la rândul său, că Instanța de Fond nu a analizat apărările sale cuprinse în întâmpinarea de la dosar și că a învederat Instanței împrejurarea că întreaga inițiativă în blocarea mijlocului de transport aparține I.G.P., care are și competența de a dispune deblocarea; în acest sens, se anexează la recurs un Protocol de colaborare din anul 2004, între I.G.P.R. și R.A.R. Totodată recurenta R.A - R.A.R. susține că rezoluția procurorului șef din cadrul B.T.B. - D.I.I.C.O.T. este neconcludentă în raport cu obiectul acțiunii, întrucât se referă doar la neînceperea urmăririi penale împotriva unei persoane, administratorul societății reclamante, iar nu la autoturismele în cauză.

Motivele de recurs au fost încadrate de recurentă în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond precum și motivele de recurs invocate Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente: În mod corect Instanța de Fond a reținut că reclamanta SC L.R. SRL Buzău s-a adresat instituției competente, R.A. – R.A.R., în scopul obținerii certificatelor de autenticitate pentru două autovehicule dobândite din Germania, în temeiul unor contracte de leasing. Aceste autoturisme au fost blocate de I.G.P.R. în baza de date a R.A.R., fiind reclamate de locatorul din Germania ca furate, dar în urma rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 3 noiembrie 2005, s-a stabilit că aceste autocamioane nu au făcut obiectul unui furt, ci al unor divergențe contractuale între părțile contractului de leasing, sesizarea pentru furt fiind în totalitate neîntemeiată.

Față de Rezoluția D.I.I.C.O.T. – B.T.B. din 3 noiembrie 2005, R.A. – R.A.R., sesizată cu cererea administratorului SC L.R. SRL, pentru obținerea certificatelor de autenticitate a celor două vehicule M.B., ar fi trebuit să întreprindă demersurile legale pentru rezolvarea acestei cereri, inclusiv prin înștiințarea instituției care a dispus blocarea în baza de date a R.A.R., respectiv I.G.P.R. Excepția lipsei calității procesuale pasive a I.G.P.R. este neîntemeiată, deoarece B.N.I., care a dispus blocarea în baza de date a R.A.R. a celor două autovehicule este o structură fără personalitate juridică din cadrul I.G.P.R, fiind reprezentată de această din urmă instituție. În cadrul apărărilor făcute la Instanța de Fond, cât și în recurs, cele două recurente nu au fost în măsură să prezinte un motiv întemeiat pentru care cererea administrativă formulată de societatea reclamantă nu a fost rezolvată.

Protocolul încheiat între I.G.P.R și R.A.R. în anul 2004, depus în faza de recurs, nu infirmă soluția Instanței de Fond, neavând valoare de reglementare opozabilă terților; totodată acest act dovedește comunicarea permanentă dintre cele două instituții, care aveau competența și informațiile necesare rezolvării cererii reclamantei. Pentru considerentele menționate Instanța de Fond a apreciat în mod corect că acțiunea reclamantei îndeplinește condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, refuzul autorităților pârâte de a-i rezolva cererea, în sensul deblocării de către I.G.P.R. din baza de date a R.A.R. și al eliberării certificatelor de autenticitate de către R.A.R., fiind nejustificat.

În baza art. 312 alin. (1) cu referire la art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de R.A. – R.A.R. împotriva sentinței civile nr. 169 din 29 august 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, și de I.G.P.R. împotriva aceleiași sentințe, precum și împotriva încheierii din 7 septembrie 2006 pronunțată de aceeași Instanță, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2007.