ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1126/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 169 din 29 august

2006 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis acțiunea formulată de reclamanta SC L.R. SRL Buzău în contradictoriu cu

pârâții R.A.R. și I.G.P.R., a dispus anularea adresei emisă de pârâta R.A.R. cu

nr. 6598 din 9 iunie 2006 și a operațiunilor tehnico - juridice anterioare,

obligând pârâta R.A.R la deblocarea în baza de date a R.A.R pentru obținerea certificatelor

de autenticitate a vehiculelor autospecializată - basculabilă marca M.B. și autospecializată

- basculantă marca M.

Prin încheierea pronunțată în

Camera de Consiliu la 7 septembrie 2006 a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în considerentele și dispozitivul sentinței nr. 169

din 29 august 2006, în sensul că ambele pârâte, R.A.R. București și I.G.P.R.

sunt obligate la deblocarea în baza de date a R.A.R pentru obținerea

certificatelor de autenticitate a celor două vehicule.

În motivarea

sentinței se reține că prin rezoluția din 3 noiembrie 2005 a D.I.I.C.O.T. – B.T.B. în Dosar nr. 92/D/P/2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale în ceea

ce-l privește pe administratorul SC L.R. SRL Buzău, M.I., pentru infracțiunile

prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997 și art. 290 C. pen., întrucât din cercetările efectuate a rezultat că acesta nu a săvârșit astfel de fapte.

În baza

rezoluției D.I.I.C.O.T. – B.T.B. reclamanta s-a adresat pârâtei R.A.R. București,

solicitându-i deblocarea în baza de date a R.A.R. pentru obținerea certificatelor

de autenticitate a celor două autovehicule, însă pârâta, prin răspunsul din 9

iunie 2006 a refuzat, îndrumând-o să se adreseze Politiei Române.

Instanța de Fond a apreciat că

refuzul de rezolvare a cererii, comunicat cu adresa menționată este nelegal, în

temeiul art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ

a admis acțiunea reclamantei.

Împotriva

acestei sentințe au formulat recurs pârâții I.G.P.R. și R.A. – R.A.R., primul

recurent atacând și încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la 7 septembrie

2006.

Recursul I.G.P.R.

a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că în mod

greșit Instanța de Fond a admis acțiunea împotriva sa.

În acest sens

recurentul arată că revocarea urmăririi internaționale a celor două vehicule și

radierea din baza de date a R.A.R. se efectuează, așa cum prevăd Instrucțiunile

din 15 mai 1991, privind cooperarea poliției și altor unități ale M.I. cu

Organizația internațională de poliție criminală - Interpol, de către B.N.I. numai

la cererea unității care a solicitat-o, cu precizarea motivului revocării.

Recurenta R.A.

– R.A.R. susține, la rândul său, că Instanța de Fond nu a analizat apărările

sale cuprinse în întâmpinarea de la dosar și că a învederat Instanței

împrejurarea că întreaga inițiativă în blocarea mijlocului de transport

aparține I.G.P., care are și competența de a dispune deblocarea; în acest sens,

se anexează la recurs un Protocol de colaborare din anul 2004, între I.G.P.R.

și R.A.R.

Totodată

recurenta R.A - R.A.R. susține că rezoluția procurorului șef din cadrul B.T.B. -

D.I.I.C.O.T. este neconcludentă în raport cu obiectul acțiunii, întrucât se

referă doar la neînceperea urmăririi penale împotriva unei persoane, administratorul

societății reclamante, iar nu la autoturismele în cauză.

Motivele de

recurs au fost încadrate de recurentă în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond precum și motivele de recurs invocate Înalta Curte constată

că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În mod corect

Instanța de Fond a reținut că reclamanta SC L.R. SRL Buzău s-a adresat

instituției competente, R.A. – R.A.R., în scopul obținerii certificatelor de

autenticitate pentru două autovehicule dobândite din Germania, în temeiul unor

contracte de leasing.

Aceste

autoturisme au fost blocate de I.G.P.R. în baza de date a R.A.R., fiind

reclamate de locatorul din Germania ca furate, dar în urma rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale din 3 noiembrie 2005, s-a stabilit că aceste

autocamioane nu au făcut obiectul unui furt, ci al unor divergențe contractuale

între părțile contractului de leasing, sesizarea pentru furt fiind în

totalitate neîntemeiată.

Față de

Rezoluția D.I.I.C.O.T. – B.T.B. din 3 noiembrie 2005, R.A. – R.A.R., sesizată cu

cererea administratorului SC L.R. SRL, pentru obținerea certificatelor de

autenticitate a celor două vehicule M.B., ar fi trebuit să întreprindă

demersurile legale pentru rezolvarea acestei cereri, inclusiv prin înștiințarea

instituției care a dispus blocarea în baza de date a R.A.R., respectiv I.G.P.R.

Excepția

lipsei calității procesuale pasive a I.G.P.R. este neîntemeiată, deoarece B.N.I.,

care a dispus blocarea în baza de date a R.A.R. a celor două autovehicule este

o structură fără personalitate juridică din cadrul I.G.P.R, fiind reprezentată

de această din urmă instituție.

În cadrul

apărărilor făcute la Instanța de Fond, cât și în recurs, cele două recurente nu

au fost în măsură să prezinte un motiv întemeiat pentru care cererea

administrativă formulată de societatea reclamantă nu a fost rezolvată.

Protocolul

încheiat între I.G.P.R și R.A.R. în anul 2004, depus în faza de recurs, nu

infirmă soluția Instanței de Fond, neavând valoare de reglementare opozabilă

terților; totodată acest act dovedește comunicarea permanentă dintre cele două

instituții, care aveau competența și informațiile necesare rezolvării cererii

reclamantei.

Pentru

considerentele menționate Instanța de Fond a apreciat în mod corect că acțiunea

reclamantei îndeplinește condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, refuzul autorităților pârâte de a-i rezolva

cererea, în sensul deblocării de către I.G.P.R. din baza de date a R.A.R. și al

eliberării certificatelor de autenticitate de către R.A.R., fiind nejustificat.

În baza art.

312 alin. (1) cu referire la art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursurile declarate de R.A. – R.A.R. împotriva sentinței civile nr. 169 din

29 august 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, și de I.G.P.R. împotriva aceleiași sentințe, precum și împotriva

încheierii din 7 septembrie 2006 pronunțată de aceeași Instanță, ca nefondate.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 februarie 2007.