ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3448/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4 iulie 2007, la Curtea de Apel Alba Iulia, C.L. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 54 din 29 iunie

2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia solicitând admiterea recursului,

admiterea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (3) din H.G.

nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea

recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al

asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie

2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000. Aceasta întrucât a

menționat recurentul, se încalcă prevederile art. 2 din O.G. nr. 4/2005 privind

recalcularea pensiilor din sistemul public și prevederile art. 43 alin. (3) din

Legea nr. 19/2000 coroborate cu art. 77 alin. (2) din același act normativ.

Recurentul a mai susținut că

a fost privat de dreptul de apărare prevăzut de art. 156 C. proc. civ. coroborat cu art. 6 din C.E.D.O., respingându-i-se cererea pentru lipsă de apărare

și soluționându-se cauza în lipsa sa.

Cât privește plata taxei de

timbru, recurentul apreciază că cererea sa nu este supusă timbrării întrucât

aceasta ar deriva dintr-un litigiu de muncă și asigurări sociale.

Recurentul a mai susținut că

pe fondul cauzei, excepția invocată este întemeiată întrucât prin dispozițiile

art. 2 din H.G. nr. 1550/2004 se dispune stabilirea punctajului mediu anual

pentru persoanele pensionate pe Legea nr. 3/1997 raportat la un stagiu de

cotizare de 30 de ani pentru bărbați, indiferent de condițiile și locul de

muncă efectuat de persoana în cauză. Recurentul consideră că în ceea ce-l

privește, lucrând în zona I de expunere la radiații stagiul de cotizare ar

trebui să fie de 15 ani și respectiv 20 de ani, potrivit art. 43 alin. (3)

coroborat cu art. 77 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 și că s-ar crea o

discriminare între persoanele pensionate pe Legea nr. 3/1997 și cele pensionate

conform Legii nr. 19/2000, încălcându-se principiul egalității consacrat de

art. 2 din Legea nr. 115/2000, potrivit căruia „se asigură tuturor

participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament

nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de

lege”.

La dosar, intimatul Guvernul

României a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului întrucât

motivele formulate constituie o reluare a motivelor invocate în excepția de

nelegalitate.

Cât privește excluderea

discriminatorie invocată de recurent este neîntemeiată, întrucât în cuprinsul

dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor

din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de

stat, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2000, în vederea

recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 aprobate prin

H.G. nr. 1550/2004 se prevede expres că „pentru persoanele ale căror drepturi

la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1997 - 31 martie 2001, stagiul

complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel

reglementat de Legea nr. 3/1997”.

Cât privește actul normativ

supus controlului legalității s-a precizat de intimat că este legal adoptat,

conform art. 108 din Constituția României, că au fost respectate în elaborarea

sa, dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă

pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul

privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre

adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001 (în vigoare la data

respectivă), proiectul actului normativ fiind avizat în temeiul art. 2 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 73/ 1993 și a art. 48 alin. (2) din Regulamentul de

organizare și funcționare a Consiliului Legislativ, de Consiliul Legislativ

(aviz din 27 septembrie 2004).

S-a mai precizat de intimat

că actul normativ contestat conține norme metodologice cu caracter preponderent

tehnic, ce prevăd efectuarea unor operațiuni de evaluare a pensiilor din

sistemul public, stabilit în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat,

potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea

recalculării acestora, pe baza principiilor Legii nr. 19/2000, cu modificările

și completările ulterioare, în scopul realizării echilibrului social între

categoria persoanelor pensionate anterior datei intrării în vigoare a legii

menționate și cea a persoanelor pensionate începând cu această dată.

Se consideră de intimat că

noua formulă de calcul a pensiei, prin luarea în considerare a contribuției

plătite pe toată perioada de activitate, permite realizarea unei legături mai

strânse între nivelul contribuțiilor achitate și nivelul prestațiilor obținute.

Mai mult, pentru eliminarea distorsiunilor apărute între pensii, în funcție de

anul pensionării, s-a aprobat un program de recorelare, începând din ianuarie

2002, înlăturându-se inechități, creșterea medie a pensiei fiind în procente

cuprinse de la 24,9% la 36,2% pentru pensionarii înscriși la pensie înainte de

anul 1968.

Intimatul a mai precizat că

scopul evaluării pensiilor pentru limită de vârstă este de a realiza egalitatea

de tratament pentru toate pensiile din sistemul public, indiferent de

legislația care a fost aplicată pentru toate pensiile din sistemul public,

indiferent de legislația care a fost aplicabilă la data stabilirii inițiale a

drepturilor, prin aplicarea aceleiași formule de calcul a pensiei.

S-a mai menționat că de

fapt, H.G. nr. 1550/2004 reglementa o etapă preliminară a recalculării care a

fost aprobată ulterior prin O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor

din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de

stat.

În fața Înaltei Curți,

recurentul nu a mai administrat probe noi.

Din ansamblul actelor

cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că la 29 iunie 2007,

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ, a pronunțat

sentința nr. 54 prin care s-a respins excepția de nelegalitate formulată de

reclamantul C.L., în contradictoriu cu Guvernul României și C.J.P. Alba.

Excepția de nelegalitate

invocată privește prevederile art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1550/2004 privind

efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din

sistemul public.

Această excepție a fost

ridicată în litigiul de asigurări sociale ce a format obiectul Dosarului nr.

2801/107/2006 aflat pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, secția pentru conflicte

de muncă și asigurări sociale, litigiu suspendat până la soluționarea

incidentului procesual ridicat de parte, în mod definitiv și irevocabil.

Instanța de Fond a reținut

în soluționarea excepției că Hotărârea nr. 1550/2004 și normele metodologice de

aplicare, organizează executarea dispozițiilor Legii nr. 19/2000, prevederile

acesteia fiind în concordanță cu normele prevăzute de această lege, dispunând

numai pentru viitor fără să contravină principiului constituțional al

neretroactivității legii.

Mai mult, Instanța a

stabilit că Hotărârea nr. 1550/2004 a stabilit doar procedura preliminară de

recalculare a pensiilor și nu a reglementat recalcularea efectivă, modificarea

cuantumului pensiei ca urmare a recalculării și plata acesteia fiind

reglementată ulterior prin O.U.G. nr. 4/2005.

S-a mai reținut de Instanță

că scopul H.G. nr. 1550/2004 a fost eliminarea distorsiunilor și inechităților

apărute între pensii în funcție de anul pensionării.

Cu privire la susținerea

petentului, Instanța a mai reținut că „numai după încheierea evaluării

individuale se acordă punctajul mediu anual cel mai avantajos calculat în baza

prevederilor Legii nr. 19/2000 și celelalte reglementări din domeniu, intrate

în vigoare după publicarea H.G. nr. 1550/2004. Deci, a concluzionat Instanța,

susținerea reclamantului că este exclus de la aplicarea Legii nr. 19/2000 prin

aplicarea art. 2 alin. (3) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor nu

este întemeiată”.

Verificându-se actele

cauzei, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat și

va fi respins.

Așa cum rezultă din contestația

formulată de acesta, la 31 octombrie 2006 la Tribunalul Alba, litigiul declanșat de parte privește „contestarea Deciziei nr. 157353 din 14

septembrie 2006 emisă de C.J.P. Alba prin care s-a procedat la „recalcularea

pensiei petentului, astfel încât cere emiterea unei noi decizii prin care să se

stabilească punctajul mediu anual raportat la stagiul de cotizare prevăzut de

art. 43 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, întrucât i-au fost afectate drepturile

patrimoniale.

În cadrul acestui litigiu

s-a ridicat excepția nelegalității prevederilor art. 2 alin. (3) din H.G. nr.

1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării

pensiilor din sistemul public.

În motivarea excepției,

reclamantul a arătat că prin dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 1550/2004 se

dispune „stabilirea punctajului mediu anual pentru persoanele pensionate în

baza Legii nr. 3/1977 raportat la un stagiu de cotizare de 30 de ani pentru

bărbați indiferent de condițiile și locul de muncă al persoanei în cauză, încălcându-se

prevederile O.G. nr. 4/2005 potrivit cărora recalcularea pensiilor stabilite

anterior datei de 1 aprilie 2001 se efectuează prin determinarea punctajului

mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii

nr. 19/2000, respectiv art. 43 alin. (3) coroborat cu art. 77 alin. (2).

Susținerea petentului că

dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 1550/2004 ar fi nelegale este neîntemeiată.

Este cert că reclamantul a

fost pensionat pentru munca depusă și limita de vârstă în anul 1989 în baza

Legii nr. 3/1977 (Decizia nr. 157353 emisă de C.P. Caraș Severin).

Prevederile atacate ca

nelegale din H.G. nr. 1550/2004 de fapt nu privesc recalcularea efectivă, din

nou a pensiei petentului ci procedura preliminară de evaluare a dosarului de pensie,

care s-a făcut la nivel național pentru toți pensionarii de reevaluare a

punctajului avut (ceea ce susține C.J.P. Alba, Dosar nr. 2801/2006 al Curții de

Apel Alba).

Împrejurarea apreciată de

petent că ar trebui să se facă o nouă recalculare efectivă a pensiei sale nu

este de natură a determina constatarea nelegalității H.G. nr. 1550/2004 care

prevede expres că „pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis

în intervalul 1 iulie 1997 - 31 martie 2001 (reclamantul a fost pensionat în

1989), stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu

anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1997”.

Actul administrativ atacat

are în vedere calcularea punctajului mediu anual necesar aplicării unor măsuri

de recalculare a pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale

de stat, stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, iar nu

recalcularea efectivă, deci din nou, a pensiei cuvenite petentului, care a fost

pensionat în 1989, situație în care s-ar încălca art. 15 alin. (2) din

Constituția României privind neretroactivitatea legii.

Cât privește nerespectarea

dreptului la apărare, conform art. 157 C. proc. civ., se constată că cererea de soluționare a excepției de nelegalitate invocată în cauză s-a înregistrat la Curtea de Apel Alba Iulia la 7 iunie 2007, acordându-se termen de judecată la 29 iunie 2007.

Chiar în ziua de 29 iunie 2007

petentul a depus la registratura Curții de Apel Alba Iulia o cerere de amânare

a cauzei pentru a-și angaja apărător, fără a-și motiva amânarea, avându-se în

vedere faptul că el a ridicat această excepție încă de la data de 31 mai 2007

când a fost asistat de avocat.

Mai mult petentul nici nu

s-a prezentat în fața Instanței de judecată la 29 iunie 2007, așa cum rezultă din

practicaua sentinței, Dosar nr. 911/57/2007 al Curții de Apel Alba Iulia.

Avându-se în vedere

soluționarea cu celeritate a unor astfel de excepții, în condițiile în care

fondul cauzei (Dosar nr. 2801/107/2006 al Tribunalului Alba) este suspendat

până la soluționarea excepției, precum și dispozițiile art. 156 C. proc. civ. ce prevăd că „Instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare,

temeinic motivată”, se constată că respingerea cererii de acordare a unui

termen pentru lipsă de apărare a fost legală.

Cât privește „dreptul la un

proces echitabil” (așa cum este reglementat de dispozițiile art. 6 din C.E.D.O.)

în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, Instanța de Fond a

soluționat cauza în mod legal.

Exigențele circumscrierii

unui proces echitabil, privind drepturile și obligațiile cu caracter civil au

în vedere faptul că, așa cum a decis C.E.D.O., Curtea nu determină conținutul

material al „drepturilor și obligațiilor civile” în ordinea juridică a statelor

contractante. Conținutul acestora se exprimă însă prin efectele produse de

dreptul în cauză „spre a se vedea dacă el poate fi considerat sau nu un drept

sau o obligație”.

În cauză, la data de 31 mai

2007, recurentul asistat de avocat, a depus la Curtea de Apel Alba Iulia (Dosar nr. 2801/107/2006) motivarea excepției de nelegalitate, în

raport de care Instanța Curții de Apel Alba, secția conflicte de muncă și

asigurări, a suspendat judecarea Dosarului nr. 2801/107/2006, a trimis-o la secția

de contencios administrativ a Curții de Apel Alba pentru a se pronunța pe

excepția ridicată de parte, care însă nu s-a mai prezentat în fața Instanței

fără nici o motivare și nici nu a motivat amânarea judecării prin petiția

depusă, mai mult nici nu s-a prezentat la 29 iunie 2007 în fața completului de

judecată.

Așa fiind, nu se poate

considera că în mod greșit s-a respins cererea de amânare a procesului, în mod

corect Instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 156 C. proc. civ.

Cât privește susținerea

petentului că ar fi discriminat, este de observat că este de asemenea

neîntemeiată, cât timp nu este realizată cerința regimului juridic diferit

pentru situații de fapt identice.

În speță, legea, așa cum a

fost modificată a clarificat situația prin reglementare expresă.

Hotărârea atacată fiind

legală și temeinică, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.L. împotriva sentinței civile nr. 54 din 29 iunie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2007.