ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1946/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 16 iunie 2006, și înregistrată la Tribunalul Maramureș, reclamantul L.N. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Maramureș, solicitând anularea deciziei nr. 176875 din 20 aprilie 2006, privind recalcularea pensiei și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii în care stagiul de cotizare stabilit să fie cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977, respectiv de 20 de ani. La data de 27 noiembrie 2006, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a pct. A.1.2 din normele tehnice nr. 5388 din 16 noiembrie 2004 emise de C.N.P.D.A.S., pentru aplicarea H.G. nr. 1550/2004.

În motivarea excepției, reclamantul a învederat nelegalitatea prevederilor susmenționate potrivit cărora nu se distinge între asigurații care au fost încadrați în grupa I sau a II-a de muncă și care au desfășurat minimum 20 ani, respectiv 25 ani în grupele de muncă arătate și asigurații din grupa a III-a de muncă. Prin sentința civilă nr. 33 din 22 ianuarie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că actele contestate nu sunt acte administrative în accepțiunea contenciosului administrativ, având doar caracter orientativ, de interpretare, putând fi utilizate de casele de pensii, urmând a se stabili în dosarul de fond aplicabilitatea acestor dispoziții în speță.

Totuși, instanța analizează și prevederile a căror nelegalitate s-a invocat, concluzionând în sensul conformității lor cu dispozițiile art. 2 alin. (3) din anexa la H.G. nr. 1550/2000 și art. 16 din Constituția României. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul L.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a arătat că instanța a reținut în mod eronat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, normele tehnice atacate fiind emise de o autoritate publică, în scopul executării art. 144 lit. a) din Legea nr. 19/2000, în exercitarea controlului ierarhic, dând naștere obligației caselor teritoriale de pensii de a aplica dispozițiile H.G. nr. 1550/2004 în conformitate cu prevederile normelor emise de organul lor tutelor.

Reclamantul a mai arătat că, reglementând în mod egal stagiul de cotizare pentru toți asigurații cărora li s-a deschis dreptul la pensie în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, normele încalcă dispozițiile art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1550/2004, care prevede un stagiu de cotizare diferit în funcție de încadrarea asiguraților în grupe de muncă. Prin întâmpinările depuse la dosar, pârâtele au solicitat respingerea recursului, motivat de faptul că normele tehnice contestate, care sunt precizări emise în scopul soluționării unitare a unor probleme apărute în activitatea de evaluare a pensiilor, nu modifică și nu adaugă la cuprinsul actului normativ în interpretarea cărui au fost adoptate, fiind conforme legislației în vigoare.

Examinând cauza în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru considerentele ce urmează. Astfel, instanța de fond a reținut în mod greșit inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, concluzionând în sensul că normele tehnice emise de C.N.P.D.A.S. nu constituie acte administrative pentru a putea fi atacate în condițiile Legii nr. 554/2004. Actul administrativ, așa cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ este actul emis de o autoritate publică în vederea executării sau a organizării executării legii, capabil deci prin el însuși să producă efecte juridice.

Normele tehnice ce formează obiectul excepției de nelegalitate întrunesc cerințele unui act administrativ în sensul prevăzut de lege. Nu se poate susține că prevederile acestor norme, emise în scopul soluționării unitare a unor aspecte ivite în activitatea de recalculare a tuturor pensiilor stabilite potrivit legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001 constituie o simplă corespondență administrativă, în condițiile în care, precizările și interpretările cuprinse în acest înscris constituie un îndrumar obligatoriu pentru casele teritoriale de pensii investite în efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor, potrivit H.G. nr. 1550/2004, în aplicarea căreia au fost adoptate aceste norme tehnice.

De altfel, însăși instanța, deși a reținut inadmisibilitatea excepției de nelegalitate întrucât normele tehnice nu ar fi un act administrativ, a analizat apoi legalitatea prevederilor atacate. În acest mod, se constată și neconcordanța dintre dispozitivul hotărârii, care reține inadmisibilitatea cererii, și considerente, unde sunt prezentate argumente și concluzii privind legalitatea normelor atacate pe calea excepției reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/2004. Față de cele expuse mai sus, Curtea admițând recursul, va casa sentința și va trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea pe fond a excepției de nelegalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de L.N. împotriva sentinței nr. 33 din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2007.