ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1946/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 16 iunie 2006, și înregistrată la Tribunalul Maramureș, reclamantul L.N. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Maramureș, solicitând anularea deciziei nr. 176875 din 20 aprilie 2006, privind

recalcularea pensiei și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii în care

stagiul de cotizare stabilit să fie cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977,

respectiv de 20 de ani.

La data de 27 noiembrie

2006, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a pct. A.1.2 din normele

tehnice nr. 5388 din 16 noiembrie 2004 emise de C.N.P.D.A.S., pentru aplicarea

H.G. nr. 1550/2004.

În motivarea excepției,

reclamantul a învederat nelegalitatea prevederilor susmenționate potrivit

cărora nu se distinge între asigurații care au fost încadrați în grupa I sau a

II-a de muncă și care au desfășurat minimum 20 ani, respectiv 25 ani în grupele

de muncă arătate și asigurații din grupa a III-a de muncă.

Prin sentința civilă nr. 33

din 22 ianuarie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că actele contestate nu sunt acte administrative

în accepțiunea contenciosului administrativ, având doar caracter orientativ, de

interpretare, putând fi utilizate de casele de pensii, urmând a se stabili în

dosarul de fond aplicabilitatea acestor dispoziții în speță.

Totuși, instanța analizează

și prevederile a căror nelegalitate s-a invocat, concluzionând în sensul

conformității lor cu dispozițiile art. 2 alin. (3) din anexa la H.G. nr. 1550/2000 și art. 16 din Constituția României.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul L.N., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamantul a arătat

că instanța a reținut în mod eronat inadmisibilitatea excepției de

nelegalitate, normele tehnice atacate fiind emise de o autoritate publică, în

scopul executării art. 144 lit. a) din Legea nr. 19/2000, în exercitarea

controlului ierarhic, dând naștere obligației caselor teritoriale de pensii de

a aplica dispozițiile H.G. nr. 1550/2004 în conformitate cu prevederile

normelor emise de organul lor tutelor.

Reclamantul a mai arătat că,

reglementând în mod egal stagiul de cotizare pentru toți asigurații cărora li

s-a deschis dreptul la pensie în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001,

normele încalcă dispozițiile art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1550/2004, care

prevede un stagiu de cotizare diferit în funcție de încadrarea asiguraților în

grupe de muncă.

Prin întâmpinările depuse la

dosar, pârâtele au solicitat respingerea recursului, motivat de faptul că

normele tehnice contestate, care sunt precizări emise în scopul soluționării

unitare a unor probleme apărute în activitatea de evaluare a pensiilor, nu

modifică și nu adaugă la cuprinsul actului normativ în interpretarea cărui au

fost adoptate, fiind conforme legislației în vigoare.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se

dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași

instanță, pentru considerentele ce urmează.

Astfel, instanța de fond a

reținut în mod greșit inadmisibilitatea excepției de nelegalitate,

concluzionând în sensul că normele tehnice emise de C.N.P.D.A.S. nu constituie

acte administrative pentru a putea fi atacate în condițiile Legii nr. 554/2004.

Actul administrativ, așa cum

este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ

este actul emis de o autoritate publică în vederea executării sau a organizării

executării legii, capabil deci prin el însuși să producă efecte juridice.

Normele tehnice ce formează

obiectul excepției de nelegalitate întrunesc cerințele unui act administrativ

în sensul prevăzut de lege. Nu se poate susține că prevederile acestor norme,

emise în scopul soluționării unitare a unor aspecte ivite în activitatea de recalculare

a tuturor pensiilor stabilite potrivit legislației în vigoare anterior datei de

1 aprilie 2001 constituie o simplă corespondență administrativă, în condițiile

în care, precizările și interpretările cuprinse în acest înscris constituie un

îndrumar obligatoriu pentru casele teritoriale de pensii investite în

efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor,

potrivit H.G. nr. 1550/2004, în aplicarea căreia au fost adoptate aceste norme

tehnice.

De altfel, însăși instanța,

deși a reținut inadmisibilitatea excepției de nelegalitate întrucât normele

tehnice nu ar fi un act administrativ, a analizat apoi legalitatea prevederilor

atacate.

În acest mod, se constată și

neconcordanța dintre dispozitivul hotărârii, care reține inadmisibilitatea

cererii, și considerente, unde sunt prezentate argumente și concluzii privind

legalitatea normelor atacate pe calea excepției reglementate de art. 4 din

Legea nr. 554/2004.

Față de cele expuse mai sus,

Curtea admițând recursul, va casa sentința și va trimite cauza aceleiași

instanțe, pentru rejudecarea pe fond a excepției de nelegalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

L.N. împotriva sentinței nr. 33 din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2007.