ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.09.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4991/2008

HOTĂRÂRE
16.09.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4991/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 596 din 18 septembrie 2007 Tribunalul Cluj a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului Cluj Napoca,

Comisia de aplicare a Legii 10/2001, invocată din oficiu și a respins

contestația formulată de reclamantul B.A.C.

În considerentele

sentinței instanța de fond a reținut că potrivit art. 29 alin. (4) din Legea

10/2001 restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor se face prin

dispoziția motivată a primarilor, iar conform art. 21 din aceeași lege organul

emitent al dispoziției este primarul

De asemenea, art. 77

din Legea nr. 215/2001 prevede că primăria este o structură funcțională cu

activitate permanentă, fără personalitate juridică, neavând capacitate de

folosință și de exercițiu, motiv pentru care nu poate sta în justiție în nume

propriu.

Împotriva sentinței a

declarat apel reclamantul B.A.C. arătând că nu a fost asistat de apărător,

astfel că nu a avut cunoștințele necesare înțelegerii sensului excepției

invocate de instanță. In această situație, instanța avea obligația

să îi arate toate drepturile și obligațiile ce îi revin în calitate de

reclamant sau să îi acorde posibilitatea de a-și preciza cererea.

Curtea de Apel Cluj,

prin decizia civilă nr. 477 A din 12 decembrie 2007 a admis apelul, a

desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

instanță.

În motivarea

deciziei s-a reținut că reclamantul a formulat contestația împotriva Primăriei

Municipiului Cluj Napoca, Comisia de aplicare a Legii 10/2001.

Potrivit art. 21

alin. (4) din Legea 247/2005, în cazul imobilelor deținute de unitățile

administrativ teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent a

imobilelor se face prin dispoziția motivată a primarilor. Deși în forma

inițială a legii nr. 10/2001 legiuitorul a înțeles că unitatea deținătoare era

primăria [art. 20 alin. (3) în redactarea inițială], după modificarea prin

Legea 247/2005, unitatea deținătoare a fost considerată ca fiind unitatea

administrativ teritorială, în speță Municipiul Cluj Napoca.

S-a mai reținut că în

baza art. 129 C. proc. civ. prima instanță trebuia să pună în discuția

reclamantului neasistat de avocat, cu cine înțelege să se judece, raportat la

obiectul cererii, ceea ce nu a făcut. Din contră, a adoptat o atitudine pasivă

și a pronunțat o soluție facilă, fără să lămurească cadrul procesual al

litigiului.

Întrucât, în speță

dispoziția a fost emisă la 18 iulie 2007, după apariția Legii 247/2005,

potrivit art. 26 alin. (4) din această lege, calitate procesuală pasivă are municipiul

Cluj Napoca, iar nu Primăria Municipiului Cluj Napoca.

Împotriva deciziei

instanței de apel a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Cluj Napoca

susținând că dispozițiile Legii 10/2001, atât în forma inițială, cât și în cea

modificată, prevăd că emitentul dispoziției este primarul și nu altă entitate,

indiferent dacă unitatea deținătoare este primăria sau unitatea administrativ

teritorială. Ca atare, instanța de apel, în mod greșit a reținut că pârât în

cauză este municipiul Cluj Napoca, ignorând dispozițiile cuprinse în legea

specială. Deși recurenta nu a indicat expres temeiul juridic al recursului,

analiza criticilor face posibilă încadrarea acestora în pct. 9 al art. 304 C.

proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Din punct de vedere

juridic, potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001, sunt persoane juridice de

drept public comunele, orașele, municipiile, județele, adică unitățile

administrativ teritoriale.

Aceste persoane

juridice pot sta în justiție prin reprezentanții lor legali, primarii și

prefecții, conform art. 67 alin. (1) din Legea 215/2001 și art. 87 pct. 2 C.

proc. civ.

În raport de aceste

dispoziții, Legea 247/2005 a prevăzut expres care sunt

persoanele juridice obligate la restituirea imobilelor preluate în mod

abuziv. Astfel,

art. 21 alin. (3) al legii stipulează că în cazul

imobilelor deținute de unitățile administrativ teritoriale, restituirea în

natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția

motivată a primarilor.

În redactarea

acestui text legiuitorul a înțeles să folosească denumirea de unitate

administrativ teritorială pentru a desemna persoana juridică de drept public,

deținătoare a imobilului, respectiv comuna, orașul sau municipiul, care,

potrivit legii, are personalitate juridică, capacitate de folosință și un

patrimoniu în care se pot afla bunuri ce cad sub incidența acestui act

normativ.

De asemenea,

din cuprinsul întregului text al Legii 247/2005 rezultă fără putință de tăgadă

că în procedura de restituire a imobilelor, primarul reprezintă unitatea

administrativ teritorială. În exercitarea atribuțiilor ce îi revin în calitate

de reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul este

abilitat să emită dispoziția motivată, intenția legiuitorului fiind aceea de a

desemna, în mod expres, actul procedural prin care se soluționează notificările

și, în nici un caz de a stabili o obligație în nume propriu în sarcina

primarului.

Mai mult, dispozițiile

art. 26 alin. (4) al Legii 247/2005 fac vorbire și despre conduita procesuală

ce trebuie adoptată de entitatea care a emis dispoziția motivată în situația în

care această dispoziție este atacată injustiție de persoana îndreptățită.

Folosind sintagma

entitatea care a emis dispoziția legiuitorul a avut în vedere unitatea

deținătoare a imobilului, adică unitatea administrativ teritorială [conform

art. 21 alin. (4) din lege] și nu primarul care, astfel cum am arătat anterior,

este doar reprezentantul legal al persoanei juridice de drept public ce deține

imobilul.

Având în vedere

aceste considerente recursul se privește ca nefondat și se va respinge.

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâta Primăria municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 447 A din 12

decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie

2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-12-07
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10038/2006
a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Instanța de apel a considerat că, deși corect prima instanță a reținut lipsa calității procesuale pasive a primăriei, se impune rejudecarea pricinii în pri
ÎCCJ 2010-03-22
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1934/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 472 din 19 septembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 117/2008 al Tribunalului Cluj, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Cluj -
ÎCCJ 2007-03-22
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2560/2007
cu motivarea că, în mod indubitabil reclamanta a chemat în judecată Primăria municipiului Cluj-Napoca, pentru „anularea actului emis de Primăria Cluj-Napoca intitulat dispoziție de respingere nr. 3013 din 29 noiembrie 2005”, astfel încât, î
ÎCCJ 2012-01-27
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 474/2012
din imobilul litigios, notificările formulate de reclamantul I.A.C. și antecesorul reclamantului I.D.S. au rămas nesoluționate, astfel că primul petit din acțiunea reclamanților este îndreptat împotriva refuzului nejustificat al pârâtului P
ÎCCJ 2008-06-09
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3749/2008
1, art. 7, art. 9, art. 10, art. 11, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, nefîind incidente prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001. Prin încheierea Curții de apel Cluj din Camera de Consiliu, pronunțată la 13 noiembrie 2007, din ofic
Sursă