ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1196/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 711/ CA din 30 octombrie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul O.I., în contradictoriu cu Prefectura Constanța – Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, și a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă hotărâre pentru stabilirea compensațiilor bănești la care reclamantul are dreptul conform Legii nr. 9/1998, ca urmare a invalidării Hotărârii nr. 1894/2004 de către C.P.M. prin Ordinul nr. 4179 din 17 august 2005. Prin sentință a fost respins capătul de cerere referitor la plata de daune pentru întârziere.

În motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Curtea de apel data de 4 octombrie 2006, reclamantul O.I. a arătat, că, prin Ordinul nr. 4179 din 17 august 2005 emis de C.P.M., a fost invalidată compensația stabilită în favoarea sa, în temeiul Legii nr. 9/1998, prin Hotărârea nr. 1894/19.052004 a Comisiei județene Constanța. Prin Ordinul respectiv, dosarul a fost retransmis Prefecturii Constanța pentru reanalizarea documentației și emiterea unei noi hotărâri. La data de 3 martie 2006, Prefectura Constanța a solicitat reclamantului noi documente necesare validării, înscrisuri pe care contestatorul le-a depus cu adresa din 29 iunie 2006. Nefiind emisă noua hotărâre, în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, art. 7 din Legea nr. 9/1998, al prevederilor H.G.

nr. 286/2004 și art. 35 lit. b) și e) din H.G. nr. 753/1998, reclamantul a solicitat instanței să oblige Comisia județeană să îi reanalizeze dosarul și să emită o nouă hotărâre. Reclamantul a mai solicitat ca, pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru emiterea hotărârii, să se dispună obligarea pârâtei la plata de daune pentru întârziere și a președintelui Comisiei la plata către stat a unei amenzi de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere. Față de aspectele arătate de reclamant, Curtea de apel a reținut că, prin Hotărârea nr. 1894/2004 emisă de Comisia Județeană Constanța pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a fost propusă acordarea unei compensații bănești în sumă de 1.559.646.161 lei (ROL) pentru bunurile abandonate statului bulgar de autorul reclamantului, B.I., în satul SaraMusa, comuna Caramanli, județul Caliacra.

Față de susținerile reclamantului și din analiza probelor administrate, instanța de fond a reținut că, în raport cu prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, refuzul pârâtei de a reanaliza documentația și de a emite o nouă hotărâre constituie, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, un refuz nejustificat de soluționare în termenul legal a cererii referitoare la dreptul recunoscut reclamantului de Legea nr. 9/1998. Instanța de fond a respins capătul de cerere referitor la plata de daune pentru întârziere, reținând că reclamantul nu a produs dovezi în sensul dispozițiilor art. 1169 C. civ. și că, fiind vorba de o obligație de a face în cursul procesului, neexecutată de bună voie, mijloacele de constrângere sunt altele decât cele pretinse de către reclamant.

Împotriva sentinței civile nr. 711/ CA din 30 octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs I.P.J.C. – Comisia județeană Constanța pentru aplicarea Legii nr. 9/1998. În motivarea, recurenta a invocat împrejurarea că la data introducerii cererii de chemare în judecată, 4 octombrie 2006, adoptase deja Hotărârile nr. 3026 și nr. 3027 din 25 iulie 2006 prin care au fost aprobate cererile depuse de B.I., T.F., C.I., N.C. și O.I., astfel că în mod greșit a reținut instanța de fond existența unui refuz nejustificat. S-a mai susținut că deși a formulat întâmpinare pe care a expediat-o în termen la instanță, totuși, în dispozitivul hotărârii s-a menționat contrariul.

Aceste două critici, conchide recurenta, impun casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare. La rândul său, intimatul O.I. în întâmpinarea formulată a arătat că deși la data introducerii acțiunii erau adoptate cele două hotărâri indicate de recurentă, acestea nu i-au fost comunicate decât la 6 octombrie 2006. Cu toate că a solicitat în mai multe rânduri informații despre starea dosarului său, și chiar a notificat-o pe recurentă în iulie 2006, aceasta nu i-a răspuns. Invocă lipsa oricărui interes în promovarea căii de atac și în solicitarea de a se casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare. În recurs, în temeiul art. 305 C. proc. civ., recurenta a depus în copie cele două hotărâri menționate anterior precum și adresa de înaintare, spre validare, către C.P.M.

serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998. Examinând sentința atacată prin prisma recursului formulat și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recurenta nu justifică un interes în promovarea căii de atac. Atât timp cât recurenta a emis deja hotărârea la care se referă art. 7 din Legea nr. 9/1998 nu poate justifica nici un folos practic, adică interes, pentru punerea în mișcare a procedurii judiciare a recursului. Faptul că hotărârea era emisă la data formulării acțiunii este nerelevant din perspectiva analizată, întrucât comunicarea s-a făcut ulterior, iar instanța de fond nu a fost încunoștințată despre această împrejurare, întrucât întâmpinarea pârâtei a fost înregistrată la instanța de fond după pronunțarea sentinței, la 31 octombrie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.P.J.C. - Comisia județeană Constanța, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 împotriva sentinței civile nr. 711/ CA din 30 octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2007.