ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 142/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 7 martie 2007 pe calea contenciosului administrativ și precizată la 11 iunie 2007, reclamanta C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.P.M. - A.N.R.P., anularea Ordinului nr. 2913 din 4 mai 2006 emis de șeful C.P.M. și reactualizarea sumei de 215.082.186 lei vechi stabilită cu titlu de despăgubiri prin Hotărârea nr. 209 din 25 aprilie 2001 a C.J.C. pentru aplicarea Legii nr. 9/1998. Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că se consideră lezată, întrucât validarea despăgubirilor stabilite de comisia județeană a intervenit după o perioadă de aproximativ 6 ani, iar datorită devalorizării monetare se impune reactualizarea sumelor acordate.

Pârâta C.P.M. a invocat excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, pe care Instanța de Fond a soluționat-o cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 137 C. proc. civ. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 569/ CA din 13 iulie 2007 a admis excepția invocată și a respins acțiunea formulată de reclamanta C.M. în contradictoriu cu pârâta C.P.M. - A.N.R.P., ca tardiv formulată. Pentru a pronunța o asemenea soluție, Instanța de Fond a reținut că, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998 și art. 31 din O.G.

nr. 94/2004, termenul în care se putea contesta actul administrativ atacat este de 30 de zile de la comunicare, iar reclamanta nu a respectat aceste dispoziții, formulând cererea de chemare în judecată la 7 martie 2007, după ce ordinul vizat îi fusese comunicat în anul 2006, iar la data de 28 decembrie 2006 i se achitase prima tranșă din despăgubirile stabilite. Împotriva sentinței pronunțate de Instanța de Fond a declarat recurs reclamanta C.M., recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. Recurenta susține că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale a altei Instanțe - Tribunalul, prevăzută în mod expres în reglementările aplicabile. Mai arată recurenta că, înainte de a se pronunța asupra excepției de tardivitate invocată, curtea de apel sesizată trebuia să-și verifice competența materială în soluționarea cauzei, după care să o transmită Instanței competente.

Recursul este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998, hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul. Având în vedere că sentința atacată a fost pronunțată de Curtea de Apel, rezultă că aceasta s-a făcut cu încălcarea competenței materiale a altei Instanțe, fiind întrunite cerințele art. 304 pct. 3 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii respective. Față de prevederile Legii nr. 9/1998 și de împrejurarea că recurenta domiciliază pe raza de activitate a Tribunalului Constanța, urmează ca recursul să fie admis, să se caseze sentința atacată, iar cauza să fie trimisă, spre competentă soluționare, tribunalului menționat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.M. împotriva sentinței civile nr. 569/ CA din 13 iulie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2008.