ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 81/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal, reclamanta

L.V. a solicitat, în contradictoriu cu A.N.R.P. - Serviciul pentru Aplicarea

Legii nr. 9/1998, obligarea acesteia la plata de îndată a despăgubirilor ce i

se cuvin, potrivit Deciziei nr. 1178 din 7 iulie 2008.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că soțul ei a depus la data de 28 august 1998, la Comisia Județeană Constanța pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 cerere de acordare a

despăgubirilor, care a fost soluționată după trei ani prin emiterea Hotărârii

din 29 noiembrie 2001.

A mai arătat că, deși

hotărârea menționată trebuia validată în termen de 60 de zile conform art. 7 alin.

(3) din Legea nr. 9/1998, validarea a avut loc abia la 13 aprilie 2007, în urma

unui proces prin care A.N.R.P. a fost obligată la emiterea deciziei de validare

sau invalidare. S-a susținut că potrivit Ordinului A.N.R.P nr. 1991/2007, 40%

din sumă trebuia plătită în acel an, iar restul de 60% în anul următor, sumă

care nu a fost actualizată, motiv pentru care a atacat ordinul menționat, iar

Tribunalul Constanța a obligat A.N.R.P. la plata despăgubirilor actualizate.

Până la data introducerii acțiunii, afirmă reclamanta, pârâtă nu a procedat la

efectuarea plății.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta A.N.R.P. a invocat excepția necompetenței materiale

a Curții de Apel București, excepție care a fost respinsă prin încheierea de

ședință de la 13 mai 2009, reținându-se că speța nu se încadrează în ipoteza

textului de lege prevăzut de art. 7 din Legea nr. 9/1998, în sensul că obiectul

cauzei nu constă în anularea hotărârii Comisiei de aplicare a Legii nr. 9/1998,

ci în plata unor despăgubiri.

Prin sentința civilă nr.

2847 din 1 iulie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei L.V. și a obligat pârâta

A.N.R.P. să plătească de îndată reclamantei despăgubirile ce i se cuveneau

conform Ordinului din 13 aprilie 2007, rectificat prin Decizia nr. 1178/2008.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că la data de 13 aprilie 2007 a fost emis

Ordinul de validare din 2007 a hotărârii Comisiei Județene Constanța pentru

aplicarea Legii nr. 9/1998 emisă în anul 2001.

A apreciat prima instanță,

că și în situația în care ordinul menționat nu a fost legal și temeinic în

privința sumei stabilită cu titlu de despăgubire, astfel cum s-a stabilit prin

hotărâre irevocabilă din 11 decembrie 2007 a Tribunalului Constanța,

termenul prevăzut de Legea nr. 9/1998 la art. 8 și la art. 38 din H.G. nr. 753/1998

se raportează la data validării hotărârii comisiei județene, respectiv emiterea

ordinului de validare la data de 13 aprilie 2007.

În acest context, a

constatat prima instanță că potrivit art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr.

9/1998 eșalonarea plăților nu poate depăși doi ani consecutivi, iar prima plată

a fost efectuată în anul 2007, astfel încât restul despăgubirilor trebuia

achitat în anul 2008, sau cel mult la data de 13 aprilie 2009.

S-a mai constatat că

atitudinea pârâtei reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a cererii

reclamantei de efectuare a plății integrale a despăgubirilor, iar invocarea de

către autoritatea pârâtă a dispozițiilor art. 38 alin. (5) din H.G. nr. 753/1998

nu poate fi reținută deoarece pârâta avea obligația întocmirii bugetului astfel

încât să cuprindă toate sumele datorate în baza ordinelor de validare emise

conform eșalonărilor în maxim 2 ani consecutivi.

A concluzionat Curtea

de Apel București în sensul că termenul de acordarea a despăgubirilor nu poate

fi calculat de la data deciziei rectificative, deoarece culpa pentru stabilirea

eronată a despăgubirilor aparține pârâtei, astfel că reclamanta nu poate suferi

încă un prejudiciu, constând într-o nouă reeșalonare a plății despăgubirilor.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a formulat recurs autoritatea pârâtă care a invocat

ca temei legal prevederile art. 304

1

C. proc. civ. și a susținut în

esență, următoarele critici:

- potrivit art. 31

din O.G. nr. 94/2004 și ale art. 35

2

alin. (6) din H.G. nr. 1277/2007,

soluționarea cauzei este de competența secției de contencios administrativ, a

tribunalului pe raza căruia se află domiciliul reclamantului;

- pe fond, soluția

instanței de fond a ignorat prevederile art. 38 alin. (5) din H.G. nr. 753/1998

plata sumelor se face eșalonat în limitele procesuale expres prevăzute.

Recursul este

întemeiat.

Într-adevăr,

hotărârea recurată este casabilă în condițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.,

fiind dată de o instanță necompetentă material să judece acțiunea formulată de

intimata-reclamantă.

Astfel, este

necontestat că obiectul acțiunii îl formează plata despăgubirilor stabilite

prin Decizia nr. 1178/2008 conform prevederilor Legii nr. 9/1998 privind

acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în

proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și

Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.

Or, din prevederile art.

7 alin. (4) și (5), litigiile care se nasc în legătură cu aplicarea

dispozițiilor acestei legi sunt de competența secției de contencios

administrativ, a tribunalului în raza căruia domiciliază reclamantul,

neexistând nicio rațiune pentru interpretarea acestor dispoziții legale, în

sensul în care competența ar aparține unor instanțe de grad diferit.

În concluzie,

hotărârea instanței de fond este nelegală, urmând să fie casată pentru ca

litigiul să fie judecat de secția de contencios administrativ a Tribunalului

Constanța, unde va fi trimis dosarul.

Astfel fiind,

criticile privind fondul cauzei urmează să fie cercetate de instanța de

rejudecare ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de A.N.R.P. - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, împotriva sentinței

civile nr. 2847 din 1 iulie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 ianuarie 2010.