ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 81/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal, reclamanta L.V. a solicitat, în contradictoriu cu A.N.R.P. - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, obligarea acesteia la plata de îndată a despăgubirilor ce i se cuvin, potrivit Deciziei nr. 1178 din 7 iulie 2008. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că soțul ei a depus la data de 28 august 1998, la Comisia Județeană Constanța pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 cerere de acordare a despăgubirilor, care a fost soluționată după trei ani prin emiterea Hotărârii din 29 noiembrie 2001. A mai arătat că, deși hotărârea menționată trebuia validată în termen de 60 de zile conform art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, validarea a avut loc abia la 13 aprilie 2007, în urma unui proces prin care A.N.R.P.

a fost obligată la emiterea deciziei de validare sau invalidare. S-a susținut că potrivit Ordinului A.N.R.P nr. 1991/2007, 40% din sumă trebuia plătită în acel an, iar restul de 60% în anul următor, sumă care nu a fost actualizată, motiv pentru care a atacat ordinul menționat, iar Tribunalul Constanța a obligat A.N.R.P. la plata despăgubirilor actualizate. Până la data introducerii acțiunii, afirmă reclamanta, pârâtă nu a procedat la efectuarea plății. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta A.N.R.P. a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, excepție care a fost respinsă prin încheierea de ședință de la 13 mai 2009, reținându-se că speța nu se încadrează în ipoteza textului de lege prevăzut de art. 7 din Legea nr. 9/1998, în sensul că obiectul cauzei nu constă în anularea hotărârii Comisiei de aplicare a Legii nr. 9/1998, ci în plata unor despăgubiri.

Prin sentința civilă nr. 2847 din 1 iulie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei L.V. și a obligat pârâta A.N.R.P. să plătească de îndată reclamantei despăgubirile ce i se cuveneau conform Ordinului din 13 aprilie 2007, rectificat prin Decizia nr. 1178/2008. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 13 aprilie 2007 a fost emis Ordinul de validare din 2007 a hotărârii Comisiei Județene Constanța pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 emisă în anul 2001. A apreciat prima instanță, că și în situația în care ordinul menționat nu a fost legal și temeinic în privința sumei stabilită cu titlu de despăgubire, astfel cum s-a stabilit prin hotărâre irevocabilă din 11 decembrie 2007 a Tribunalului Constanța, termenul prevăzut de Legea nr. 9/1998 la art. 8 și la art. 38 din H.G.

nr. 753/1998 se raportează la data validării hotărârii comisiei județene, respectiv emiterea ordinului de validare la data de 13 aprilie 2007. În acest context, a constatat prima instanță că potrivit art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr. 9/1998 eșalonarea plăților nu poate depăși doi ani consecutivi, iar prima plată a fost efectuată în anul 2007, astfel încât restul despăgubirilor trebuia achitat în anul 2008, sau cel mult la data de 13 aprilie 2009. S-a mai constatat că atitudinea pârâtei reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei de efectuare a plății integrale a despăgubirilor, iar invocarea de către autoritatea pârâtă a dispozițiilor art. 38 alin. (5) din H.G.

nr. 753/1998 nu poate fi reținută deoarece pârâta avea obligația întocmirii bugetului astfel încât să cuprindă toate sumele datorate în baza ordinelor de validare emise conform eșalonărilor în maxim 2 ani consecutivi. A concluzionat Curtea de Apel București în sensul că termenul de acordarea a despăgubirilor nu poate fi calculat de la data deciziei rectificative, deoarece culpa pentru stabilirea eronată a despăgubirilor aparține pârâtei, astfel că reclamanta nu poate suferi încă un prejudiciu, constând într-o nouă reeșalonare a plății despăgubirilor. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs autoritatea pârâtă care a invocat ca temei legal prevederile art. 304 1 C. proc.

civ. și a susținut în esență, următoarele critici: - potrivit art. 31 din O.G. nr. 94/2004 și ale art. 35 2 alin. (6) din H.G. nr. 1277/2007, soluționarea cauzei este de competența secției de contencios administrativ, a tribunalului pe raza căruia se află domiciliul reclamantului; - pe fond, soluția instanței de fond a ignorat prevederile art. 38 alin. (5) din H.G. nr. 753/1998 plata sumelor se face eșalonat în limitele procesuale expres prevăzute. Recursul este întemeiat. Într-adevăr, hotărârea recurată este casabilă în condițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., fiind dată de o instanță necompetentă material să judece acțiunea formulată de intimata-reclamantă.

Astfel, este necontestat că obiectul acțiunii îl formează plata despăgubirilor stabilite prin Decizia nr. 1178/2008 conform prevederilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. Or, din prevederile art. 7 alin. (4) și (5), litigiile care se nasc în legătură cu aplicarea dispozițiilor acestei legi sunt de competența secției de contencios administrativ, a tribunalului în raza căruia domiciliază reclamantul, neexistând nicio rațiune pentru interpretarea acestor dispoziții legale, în sensul în care competența ar aparține unor instanțe de grad diferit.

În concluzie, hotărârea instanței de fond este nelegală, urmând să fie casată pentru ca litigiul să fie judecat de secția de contencios administrativ a Tribunalului Constanța, unde va fi trimis dosarul. Astfel fiind, criticile privind fondul cauzei urmează să fie cercetate de instanța de rejudecare ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.R.P. - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, împotriva sentinței civile nr. 2847 din 1 iulie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2010.