ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 246/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 1244/86 din 26 februarie 2007, reclamanta U.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul O.J.C.A.S., recalcularea drepturilor salariale pentru perioada 1999 - 2005 și acordarea diferenței nete de plată actualizată cu indicele de inflație; înscrierea corectă în cartea de muncă a documentelor privind modificarea funcției, salariului și celelalte operațiuni aferente perioadei 1999 - 2005; trimiterea declarațiilor rectificate la C.J.P. pentru recalcularea punctului de pensie, urmare a recalculării salariilor, trimiterea declarațiilor rectificative la C.J.P.

pentru lunile noiembrie 2003, decembrie 2003, august 2005, septembrie 2005 și octombrie 2005; obținerea de la C.J.P. a certificatului privind stagiul de cotizare și punctajul anual care să-i fie comunicat sub semnătură de primire; să-i fie comunicat, sub semnătură de primire, un exemplar din documentul de calcul al veniturilor salariale. Prin sentința nr. 8125 bis din 27 aprilie 2007 Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cererii de înscriere în cartea de muncă a documentelor privind modificarea funcției, salariului și altor operațiuni aferente perioadei 1999 - 2005 formulată de reclamanta U.L., în contradictoriu cu pârâtul O.J.C.A.S., Judecătoriei Suceava.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, potrivit art. 8 alin. (2) din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă „împotriva refuzului unității de a efectua anumite înscrisuri în carnetul de muncă se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea în termen de 30 de zile de la comunicarea refuzului" astfel că, este competentă judecătoria a soluționa prezenta cauză în primă Instanță. Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Suceava sub același număr, la data de 22 mai 2007. Prin sentința nr. 2899 din 6 iulie 2007 Judecătoria Suceava a declinat competența de soluționare a capetelor de cerere privind înscrierea în cartea de muncă a documentelor privind modificarea funcției, salariului și altor operațiuni aferente perioadei 1999 - 2005 formulată de reclamanta U.L., în contradictoriu cu O.J.C.A.S., în favoarea Tribunalului Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Prin aceeași hotărâre a dispus sesizarea Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit. Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că, reclamanta a solicitat în principal, recalcularea de către tribunal, ca primă Instanță competentă în materia legii funcționarilor publici, conform art. 91 din Legea nr. 188/1999, a drepturilor salariale pentru perioada 1999 - 2005 și numai în situația admiterii acestui capăt de cerere, efectuarea înscrierilor în cartea de muncă. Odată investit tribunalul cu cererea principală, a operat prorogarea legală de competență și asupra capetelor de cerere accesorii, potrivit art. 17 C. proc.

civ., chiar în contra normelor de competență absolută materială sau teritorială. Dosarul având ca obiect „conflict de competență" a fost înregistrat la Curtea de Apel Suceava la data de 18 septembrie 2007 sub același număr. Învestită cu soluționarea conflictului de competență ivit între Judecătoria Suceava și Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel Suceava a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava. Pentru a hotărî astfel a reținut că în speță, competența materială de soluționare a cererilor de efectuare a înscrierilor în carnetul de muncă aparține judecătoriei, Instanță diferită ca grad de Instanța sesizată cu cererea principală, apreciind că nu poate opera prorogarea de competență materială în temeiul art. 17 C. proc.

civ. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs U.L. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. În motivare a arătat că potrivit art. 2 lit. c) C. proc. civ. procesele și cererile în materie de contencios administrativ sunt de competența tribunalului, în cauză Tribunalul Suceava. De asemenea potrivit art. 17 C. proc. civ. cererile accesorii sunt în căderea Instanței competente să judece cererea principală, în acest caz Tribunalul Suceava.

Analizând motivele de recurs în raport de probele administrate în dosar, Curtea constată că recursul este fondat având în vedere următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 91 1 din Legea 188/1999 republicată, cu modificările ulterioare, „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența Instanței de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe." Pentru determinarea concretă a gradului Instanței competente să judece fondul unui astfel de litigiu, trebuie să ne raportăm la poziția autorității pârâte în cadrul sistemului administrației publice, aplicând dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 care stabilește că „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (..) se soluționează în fond de către tribunalele administrativ - fiscale, iar cele privind actele administrative sau încheiate de autoritățile publice centrale (..) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel…”.

Cum în cauză reclamanta este funcționar public, iar autoritatea pârâtă este O.J.C.A.S. - organ de specialitate al administrației publice locale al județului Suceava, sunt aplicabile dispozițiile art. 91 1 din Legea nr. 188/1999 raportat la cele ale art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 modificată, potrivit cărora competența materială în soluționarea fondului prezentei cauze revine tribunalului, iar în temeiul art. 5 C. proc. civ., competența teritorială revine Tribunalului Suceava. Totodată, prezenta cerere fiind accesorie la celelalte capete de cerere, potrivit principiului de drept „accesorium sequitur principalae” competența materială de soluționare revine Tribunalului Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de U.L. împotriva sentinței nr. 70 din 5 noiembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează hotărârea atacată și stabilește competența de soluționare a cererii formulată în contradictoriu cu O.J.C.A.S., în favoarea Tribunalului Suceava. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2008.