ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 637/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 244 din 20

aprilie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantului B.O. împotriva pârâtei Inspecția

Muncii București și, în consecință, a anulat nota nr. P 569 din 18 iulie 2001,

emisă de aceasta. Acțiunea reclamantului împotriva Ministerului Muncii și

Solidarității Sociale a fost respinsă, pentru lipsa calității procesuale pasive

a acestuia.

Prin decizia nr. 8766 din 7

decembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâtă și a casat

sentința civilă nr. 244/2004, trimițând cauza, spre rejudecare, Curții de Apel

Timișoara, cu îndrumarea suplimentării probatoriului, în vederea verificării

respectării criteriilor impuse de Ordinul nr. 50/1990, la emiterea de către

Inspecția Muncii, a notei nr. P 569/2001.

Rejudecând pricina, Curtea de Apel Timișoara a

pronunțat sentința civilă nr. 155 din 3 mai 2005, prin care a admis acțiunea,

astfel cum a fost precizată de reclamantul B.O., anulându-se adresa intitulată

„nota P” nr. 569 din 18 iulie 2001, emisă de pârâta Inspecția Muncii din cadrul

Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.

Pentru a se putea pronunța astfel,

instanța a reținut următoarele:

Prin actul contestat, pârâta a

concluzionat că pentru perioada în care reclamantul a lucrat ca șef atelier

proiectare, șef serviciu programare, director comercial, șef birou, director

tehnic, respectiv perioada cuprinsă între 1 februarie 1984 - 1 august 1987 și 1

februarie 1989 - 2001, reclamantul se încadrează în grupa a III-a de muncă.

Urmare a acestei note, Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin a respins cererea

de pensionare anticipată a reclamantului.

Potrivit art. 15 din Ordinul nr.

50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă

și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă, în vederea

pensionării, se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă,

conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii.

Având în vedere că „Nota” conține

constatări contrare celor existente în carnetul de muncă al reclamantului,

conform cărora pentru perioadele amintite mai înainte este făcută mențiunea „grupa

a II-a de muncă”, instanța a reținut caracterul nelegal și vătămător al actului

în discuție.

În termen legal, împotriva sus

menționatei sentințe a declarat recurs, pârâta Inspecția Muncii din cadrul

Ministerului Muncii, Solidarității

Sociale și Familiei

.

Invocând în drept dispozițiile art.

304 pct. 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ., recurenta a arătat, în

esență, că instanța de fond a neglijat dispozițiile art. 315 C. proc. civ., mai

exact îndrumările fixate prin decizia de casare nr. 8766/2004; limitându-se la

compararea Notei nr. P 569/2001, cu carnetul de muncă al intimatului-reclamant,

instanța nu a verificat dacă actul în litigiu respectă criteriile impuse de

Ordinul nr. 50/1990.

Examinând cauza, atât prin prisma

criticii aduse de recurentă, cât și în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive

pentru modificarea sau casarea sentinței recurate.

Îndrumările date prin decizia de casare a Înaltei

Curți de Casație și Justiție au vizat verificarea respectării criteriilor

impuse de Ordinul nr. 50/1990, la emiterea de către Inspecția Muncii, a Notei

nr. P 569 din 18 iulie 2001.

În mod corect, instanța fondului a

apreciat că o asemenea verificare se face în mod obligatoriu prin raportarea la

normele legale incidente în materie, în speță la dispozițiile art. 15 din

Ordinul nr. 50/1990. Conform acestor prevederi, dovada perioadelor de

activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în

grupele I și II de muncă, în vederea pensionării, se face pe baza

înregistrărilor din carnetul de muncă, cu respectarea metodologiei stabilite de

Ministerul Muncii,

Solidarității Sociale și Familiei

.

În cauză, prin nota contestată,

recurenta-pârâtă a concluzionat că pentru perioadele 1 februarie 1984 - 1

august 1987 și 1 februarie 1989 - 2001, reclamantul se încadrează în grupa a

III-a de muncă, cu motivarea că din fișele posturilor ocupate în aceste

intervale de timp nu reiese că și-a desfășurat cel puțin 70% din programul de

lucru, în locuri de muncă încadrate în grupa a II-a conform legii.

Or, din carnetul de muncă seria O.g.

nr. 429792 a rezultat că intimatul-reclamant și-a desfășurat activitatea la SC

C.M.B. SA Bocșa și a muncit în grupa a I-a de muncă, în perioada 8 iulie 1974 -

11 august 1987, iar în perioada 1 februarie 1989 - 21 septembrie 1998, în grupa

a II-a de muncă.

Cum aceste înscrieri din carnetul de

muncă al intimatului-reclamant nu au fost anulate sau modificate în condițiile

legii, în mod corect instanța de fond a reținut nelegalitatea actului

administrativ „Nota nr. P 569/2001” și, constatând consecințele vătămătoare ale

acesteia prin respingerea cererii reclamantului, pentru acordarea pensiei

anticipate, a făcut aplicația art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990 (în vigoare la

momentul sesizării instanței).

Față de cele expuse, în temeiul art.

312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Inspecția Muncii București din cadrul Ministerului Muncii, Solidarității

Sociale și Familiei împotriva sentinței civile nr. 155 din3 mai 2005 a Curții

de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 februarie 2006.