ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2244/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 18 aprilie 2002, B.O.A. a chemat în judecată Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Inspecția Muncii pentru a se dispune anularea notei nr.P.569 din 18 iulie 2001, prin care activitatea desfășurată de el ca șef de atelier proiectare, șef de serviciu programare, director comercial, șef de birou și director economic, a fost încadrată de pârâta secundă în grupa a III-a de muncă, ca nelegală. De asemenea, a cerut obligarea pârâților să-i recunoască drepturile înscrise în carnetul de muncă, privitoare la grupa de muncă. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că actul administrativ atacat a fost emis cu încălcarea mai multor condiții de validitate, care atrag sancțiunea nulității lui.

Actul i-a fost comunicat abia la 29 ianuarie 2002, ca urmare a contestației formulată, conform art. 87 din Legea nr. 19/2000, împotriva deciziei de respingere a cererii de pensionare. A precizat că nota nu a fost emisă cu respectarea normelor legale referitoare la competența teritorială și la competența materială, iar contestația depusă în vederea anulării ei pe cale administrativă nu a promis nici o rezolvare din partea pârâților – până în prezent. Prin sentința civilă nr. 738 din 7 august 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin. Instanța a reținut că această soluție se impune în raport de obiectul litigiului, care se referă la un aviz în legătură cu dreptul la pensie al reclamantului, precum și de prevederile art. 87, art. 154 alin. (1) și art. 155 din Legea nr. 19/2000.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Inspecția Muncii. Recurenta a susținut că, în mod greșit, curtea de apel s-a dezînvestit în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, deoarece litigiile, având ca obiect modificarea ori anularea avizului de stabilire a grupelor de muncă, nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute expres în art. 155 din Legea nr. 19/2000, că, în realitate, competența materială pentru controlul legalității unor asemenea acte administrative, aparține, în primă instanță, curților de apel, iar nu tribunalelor. Critica este întemeiată. Nota nr. P.569 din 18 iulie 2001 a fost emisă de către Inspecția Muncii, ca structură organizatorică și funcțională a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale.

Prin intermediul acestei note, autoritatea administrației publice centrale emitentă a încadrat activitatea desfășurată de reclamantul B.O.A. în grupe superioare, dar și în grupa a III-a de muncă. Pe baza ei s-a respins, ulterior, cererea de înscriere la pensie a reclamantului. Prin urmare, actul, ca manifestare unilaterală de voință a autorității administrației publice centrale de specialitate, a produs efecte juridice, deoarece a stabilit o anumită încadrare a activității reclamantului în grupe, cu caracter obligatoriu pentru organele de pensii și, în final, a determinat soluția de respingere a cererii de înscriere la pensie a acestuia.

În condițiile date, nota respectivă nu are caracterul unui simplu aviz care precede emiterii deciziei de pensionare, astfel cum eronat s-a reținut în sentință, ci întrunește cerințele actului administrativ de autoritate, ce atrage competența materială, de soluționare, în primă instanță, a curții de apel, secția de contencios administrativ. Prevederile art. 87, art. 154 alin. (1) și 155 din Legea nr. 19/2000, menționate în sentință, nu sunt aplicabile speței, de vreme ce obiectul acțiunii nu privește o decizie de pensionare sau vreuna din ipotezele enunțate în ultimul text legal. Ca atare și având în vedere dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, art. 3 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se admite recursul.

Pe cale de consecință, va fi casată sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Văzând și dispozițiile art. 313 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

İN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Inspecția Muncii împotriva sentinței nr. 738 din 7 august 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2003.