ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2419/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 17 iulie 2003, reclamanții P.P.T.D. și SC C. SRL au chemat în judecată pe pârâtul O.G. solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună revocarea pârâtului din funcția de administrator al societății și excluderea acestuia din societate. În susținerea cererii reclamantul a arătat că în ultima perioadă de timp pârâtul și-a exercitat cu rea credință mandatul de administrator și s-a folosit cu rea credință de semnătura sa, îndeplinind acte care au prejudiciat societatea. Pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se dispună dizolvarea societății pentru neînțelegeri grave între asociați care imposibilă continuarea activității.

Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 222 din 22 februarie 2008, în urma probelor administrate inclusiv expertiză contabilă s-a respins, ca nefondată, acțiunea reclamanților, a luat act că pârâtul-reclamant a renunțat la capătul de cerere privind dizolvarea societății. Totodată, s-a admis acțiunea conexă a reclamantului-pârât O.G. și s-a dispus excluderea pârâtului P.P.T.D. din SC C. SRL Fălticeni. De asemenea, s-a dispus ca reclamantul-pârât O.G. să rămână unic asociat al SC C. SRL Fălticeni cu o participare la capitalul social de 100 %. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că ambele părți au adus prejudicii societății dar reclamantul-pârât P.P.T.D.

a adus prejudicii mai mari societății și a săvârșit acte în interes personal, respectiv pentru a impulsiona activitatea comercială a propriei afaceri și a facilitat achiziționarea unui spațiu comercial la un preț extrem de avantajos de către societatea la care soția sa este unic asociat. Împotriva acestei soluții a promovat apel reclamantul-pârât P.P.T.D. fără a-l motiva. Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 95 din 11 septembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul formulat.

În motivarea soluției, instanța de control judiciar a arătat că deși nu s-a motivat apelul în virtutea caracterului devolutiv a acestei căi de atac, având în vedere susținerile reclamantului din acțiunea introductivă a procedat la verificarea hotărârii apelate și a constatat că din probatoriul administrat a rezultat fără dubiu că ambele părți au săvârșit acte ce au produs prejudicii societății, însă cele săvârșite de către apelantul-reclamant au adus prejudicii mai mari, astfel că s-a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990. Cu petiția înregistrată, la data de 22 octombrie 2008, reclamantul-pârât P.P.T.D. a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc.

civ. Se susține că au fost încălcate formele de procedură sub sancțiunea nulității art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât la data de 11 septembrie 2008 la primul termen de judecată din apel a formulat o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător și a depunerii motivelor de apel cerere care a fost respinsă fără a fi motivată și fără a se amâna pronunțarea conform art. 156 alin. (2) C. proc. civ. De asemenea, recurentul consideră că decizia criticată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, limitându-se să enunțe reglementarea cuprinsă în art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990. Atât instanța de fond cât și instanța de apel au aplicat greșit legea respectiv art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 întrucât deși s-a reținut că intimatul-pârât se face vinovat de săvârșirea unor fapte care se circumscriu în mod indubitabil motivelor de excludere a respins acțiunea ca nefondată.

Recursul este fondat. Potrivit art. 156 C. proc. civ., „instanța poate da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată”. Admiterea cererii de amânare a judecății pentru lipsă de apărare este condiționată de îndeplinirea în prealabil, a obligației de plată a taxei judiciare de timbru, obligație personală a părții, ce nu are legătură cu asistența juridică. La primul termen de judecată, recurentul a procedat la timbrarea cererii de apel solicitând termen pentru depunerea motivelor de apel și pentru lipsă de apărare. Amânarea judecății la cererea părții are un caracter de excepție, iar instanța are facultatea de a admite cererea o singură dată. Neexistând obligația acordării termenului în orice împrejurare, admiterea cererii pentru amânarea procesului presupune aprecierea instanței în raport cu natura litigiului, complexitatea lui și împrejurările specifice în care cererea a fost înregistrată.

În condițiile respingerii cererii se impune motivarea acesteia, ori din conținutul practicalei deciziei nu rezultă argumentele pentru care s-a procedat în acest sens, acordarea unui termen pentru lipsă de apărare devenind obligatorie când la dosar nu există motivele de apel. Lăsarea admiterii cererii la voia instanței, nu circumscrie ideea existenței unei puteri discreționare de vreme ce dreptul la apărare este garantat constituțional [(art. 24 alin. (1)]. De asemenea, art. 304 pct. 7 C. proc. civ., consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs, nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificată atât o hotărâre care nu este deloc motivată cât și una care cuprinde motive contradictorii, ori străine de natura pricinii.

Față de cele arătate hotărârea poate fi casată dacă lipsește motivarea soluției sau aceasta este superficială. În speță, deși a enunțat corect principiul caracterului devolutiv al apelului, consacrat de dispozițiile art. 295 C. proc. civ., reținând că acesta impune, prin prisma apărărilor formulate în fața instanței de fond, verificarea aspectelor de fapt și de drept stabilite prin sentința apelată, instanța de apel nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor privind motivele de excludere și nici a apărărilor formulate în raport cu cererea reconvențională și acțiunea conexă a intimatului. Față de cele arătate, văzând art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis decizia criticată casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, celelalte critici urmând a fi examinate cu ocazia rejudecării apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul P.P.T.D., împotriva deciziei nr. 95 din 11 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2009.