ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2419/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată,

la data de 17 iulie 2003, reclamanții P.P.T.D. și SC C. SRL au chemat în

judecată pe pârâtul O.G. solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să

se dispună revocarea pârâtului din funcția de administrator al societății și excluderea

acestuia din societate.

În susținerea cererii

reclamantul a arătat că în ultima perioadă de timp pârâtul și-a exercitat cu

rea credință mandatul de administrator și s-a folosit cu rea credință de

semnătura sa, îndeplinind acte care au prejudiciat societatea.

Pârâtul a formulat cerere

reconvențională prin care a solicitat să se dispună dizolvarea societății

pentru neînțelegeri grave între asociați care imposibilă continuarea

activității.

Tribunalul Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 222 din 22

februarie 2008, în urma probelor administrate inclusiv expertiză contabilă s-a

respins, ca nefondată, acțiunea reclamanților, a luat act că pârâtul-reclamant

a renunțat la capătul de cerere privind dizolvarea societății.

Totodată, s-a admis acțiunea

conexă a reclamantului-pârât O.G. și s-a dispus excluderea pârâtului P.P.T.D. din

SC C. SRL Fălticeni.

De asemenea, s-a dispus ca

reclamantul-pârât O.G. să rămână unic asociat al SC C. SRL Fălticeni cu o

participare la capitalul social de 100 %.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că ambele părți au adus prejudicii societății dar

reclamantul-pârât P.P.T.D. a adus prejudicii mai mari societății și a săvârșit

acte în interes personal, respectiv pentru a impulsiona activitatea comercială

a propriei afaceri și a facilitat achiziționarea unui spațiu comercial la un

preț extrem de avantajos de către societatea la care soția sa este unic

asociat.

Împotriva acestei soluții a

promovat apel reclamantul-pârât P.P.T.D. fără a-l motiva.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 95 din 11

septembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul formulat.

În motivarea soluției,

instanța de control judiciar a arătat că deși nu s-a motivat apelul în virtutea

caracterului devolutiv a acestei căi de atac, având în vedere susținerile

reclamantului din acțiunea introductivă a procedat la verificarea hotărârii

apelate și a constatat că din probatoriul administrat a rezultat fără dubiu că

ambele părți au săvârșit acte ce au produs prejudicii societății, însă cele

săvârșite de către apelantul-reclamant au adus prejudicii mai mari, astfel că

s-a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 222 alin. (1) lit. d) din

Legea nr. 31/1990.

Cu petiția înregistrată, la

data de 22 octombrie 2008, reclamantul-pârât P.P.T.D. a declarat recurs

criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct.

5, 7 și 9 C. proc. civ.

Se susține că au fost

încălcate formele de procedură sub sancțiunea nulității art. 105 alin. (2) C.

proc. civ., întrucât la data de 11 septembrie 2008 la primul termen de judecată

din apel a formulat o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător și a

depunerii motivelor de apel cerere care a fost respinsă fără a fi motivată și

fără a se amâna pronunțarea conform art. 156 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, recurentul

consideră că decizia criticată nu cuprinde motivele pe care se sprijină,

limitându-se să enunțe reglementarea cuprinsă în art. 222 alin. (1) lit. d) din

Legea nr. 31/1990.

Atât instanța de fond cât și

instanța de apel au aplicat greșit legea respectiv art. 222 alin. (1) lit. d)

din Legea nr. 31/1990 întrucât deși s-a reținut că intimatul-pârât se face

vinovat de săvârșirea unor fapte care se circumscriu în mod indubitabil

motivelor de excludere a respins acțiunea ca nefondată.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 156 C. proc.

civ., „instanța poate da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic

motivată”.

Admiterea cererii de amânare

a judecății pentru lipsă de apărare este condiționată de îndeplinirea în

prealabil, a obligației de plată a taxei judiciare de timbru, obligație

personală a părții, ce nu are legătură cu asistența juridică.

La primul termen de

judecată, recurentul a procedat la timbrarea cererii de apel solicitând termen

pentru depunerea motivelor de apel și pentru lipsă de apărare.

Amânarea judecății la

cererea părții are un caracter de excepție, iar instanța are facultatea de a

admite cererea o singură dată.

Neexistând obligația

acordării termenului în orice împrejurare, admiterea cererii pentru amânarea

procesului presupune aprecierea instanței în raport cu natura litigiului,

complexitatea lui și împrejurările specifice în care cererea a fost

înregistrată.

În condițiile respingerii

cererii se impune motivarea acesteia, ori din conținutul practicalei deciziei

nu rezultă argumentele pentru care s-a procedat în acest sens, acordarea unui

termen pentru lipsă de apărare devenind obligatorie când la dosar nu există motivele

de apel.

Lăsarea admiterii cererii la

voia instanței, nu circumscrie ideea existenței unei puteri discreționare de

vreme ce dreptul la apărare este garantat constituțional [(art. 24 alin. (1)].

De asemenea, art. 304 pct. 7

C. proc. civ., consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs,

nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificată atât o hotărâre care

nu este deloc motivată cât și una care cuprinde motive contradictorii, ori

străine de natura pricinii.

Față de cele arătate

hotărârea poate fi casată dacă lipsește motivarea soluției sau aceasta este

superficială.

În speță, deși a enunțat

corect principiul caracterului devolutiv al apelului, consacrat de dispozițiile

art. 295 C. proc. civ., reținând că acesta impune, prin prisma apărărilor

formulate în fața instanței de fond, verificarea aspectelor de fapt și de drept

stabilite prin sentința apelată, instanța de apel nu a procedat la o analiză

efectivă a susținerilor privind motivele de excludere și nici a apărărilor

formulate în raport cu cererea reconvențională și acțiunea conexă a

intimatului.

Față de cele arătate, văzând

art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis decizia criticată casată și

cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, celelalte critici urmând a fi

examinate cu ocazia rejudecării apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul P.P.T.D., împotriva deciziei nr. 95 din 11 septembrie 2008,

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Casează decizia recurată și

trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2009.