ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1859/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1689

din 10 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 40201/3/2007, Tribunalul

București, secția I penală a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de condamnata revizuentă V.M., dispunând, totodată, în baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., obligarea acesteia la plata sumei de 100 RON, cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr. 374 din data de 12

martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a dispus condamnarea

inculpatei V.M., la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

fiindu-i dedusă prevenția de la data de 29 septembrie 2003 la zi și menținută

starea de arest, conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

Sentința de condamnare a

rămas definitivă prin decizia penală nr. 5733 din data de 04 noiembrie 2004 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a respins recursul inculpatei.

Instanța de fond a constatat

că, în motivarea cererii deduse judecății, condamnata revizuentă nu a indicat

niciun temei juridic, iar singurele sale argumente în sensul că, la momentul

depistării de către organele de poliție era doar consumatoare de droguri,

nefiind traficantă și, respectiv, că haina din piele unde au fost găsite

substanțele stupefiante nu îi aparținea ei, ci martorului R.M., nu se

încadrează în cazurile de revizuire limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394

alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen.

Astfel, instanța de fond a

apreciat, în conformitate cu dispozițiile art. 403 C. proc. pen., ca fiind

inadmisibilă cererea de revizuire cu care a fost sesizată, împrejurarea că

aceasta nu se bazează pe niciunul dintre cazurile strict prevăzute de

dispozițiile legale anterior menționate împiedicând examinarea sa sub aspectul

temeiniciei sau netemeiniciei.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat apel în termenul legal (la data de 11 decembrie 2007) condamnata

revizuentă V.M. care, în motivele scrise și cu ocazia dezbaterilor orale asupra

căii de atac, a susținut admisibilitatea cererii sale, pe temeiul dispozițiilor

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocând apariția unei probe noi,

respectiv adeverința medicală nr. 2127 din data de 20 august 2007, din care

rezultă că, în perioada anilor 2002 – 2003, ea era consumatoare de substanțe

toxice halucinogene, astfel că drogurile găsite asupra sa la momentul faptei

(29 septembrie 2003) nu erau destinate traficului, ci exclusiv consumului

propriu. În consecință, a solicitat ca, prin admiterea cererii de revizuire, să

se dispună condamnarea sa la o pedeapsă corespunzătoare încadrării juridice a

faptei astfel comise în infracțiunea de deținere de droguri în vederea

consumului propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin decizia penală nr. 73/ A din 10 martie 2008, a respins, ca

nefondat, apelul condamnatei revizuente, dispunând obligarea acesteia la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 40 lei.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs revizuenta V.M., solicitând casarea

hotărârilor pronunțate și, pe fond, admiterea cererii de revizuire formulate și

revizuirea sentinței de condamnare, invocând existența unei împrejurări noi

prin care dovedește că era consumatoare, nu traficantă de droguri.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat din următoarele

considerente:

Prin hotărârea a cărei

revizuire se solicită, inculpata V.M. fost condamnată la pedeapsa de 10 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 reținându-se în

sarcina sa că la data de 29 septembrie 2003, a fost depistată deținând, fără

drept, 91 de doze de heroină în amestec cu cofeină, cântărind 2,05 grame.

Potrivit dispozițiilor art. 394

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocat ca temei al cererii, revizuirea unei

hotărâri definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări

ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Împrejurarea invocată de

revizuentă în sensul că la momentul faptei era consumatoare de droguri a fost

cunoscută de instanța de fond, atât din relatările martorei M.L., cât și din

conținutul adeverinței medicale nr. 2127 din 20 august 2007 din care rezultă că

V.M., consumatoare de substanțe toxice halucinogene a fost internată în

repetate rânduri pentru dezintoxicare, în perioada 2002 – august 2003.

Apărarea formulată de

inculpată în sensul celor arătate mai sus a fost examinată de instanța de fond,

astfel că ea nu are caracterul de noutate cerut de specificitatea căii extraordinare

de atac a revizuirii la care a recurs condamnata.

Pe de altă parte, în mod

întemeiat s-a reținut de către instanțe că împrejurarea invocat de condamnata

revizuentă nu este de natură să determine dovedirea netemeiniciei hotărârii de

condamnare, astfel cum o cer dispozițiile art. 394 alin. (2) raportat la art. 394

alin. (1) lit. a) C. proc. pen.; ea poate conduce, cel mult, la o schimbare de

încadrare juridică, situație care excede însă condiției prevăzute în textul de

lege arătat pentru admisibilitatea cererii de revizuire.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că în mod corect instanța a respins cererea de revizuire a condamnatei

V.M., în cauză nefiind întrunite cerințele art. 394 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

condamnatei revizuente va fi respins ca nefondat.

Văzând dispozițiile art. 192

alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuienta V.M. împotriva deciziei penale nr. 73/ A din

10 martie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 mai 2008.