ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1859/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1689 din 10 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 40201/3/2007, Tribunalul București, secția I penală a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnata revizuentă V.M., dispunând, totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligarea acesteia la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr. 374 din data de 12 martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a dispus condamnarea inculpatei V.M., la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, fiindu-i dedusă prevenția de la data de 29 septembrie 2003 la zi și menținută starea de arest, conform art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. Sentința de condamnare a rămas definitivă prin decizia penală nr. 5733 din data de 04 noiembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a respins recursul inculpatei. Instanța de fond a constatat că, în motivarea cererii deduse judecății, condamnata revizuentă nu a indicat niciun temei juridic, iar singurele sale argumente în sensul că, la momentul depistării de către organele de poliție era doar consumatoare de droguri, nefiind traficantă și, respectiv, că haina din piele unde au fost găsite substanțele stupefiante nu îi aparținea ei, ci martorului R.M., nu se încadrează în cazurile de revizuire limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen.

Astfel, instanța de fond a apreciat, în conformitate cu dispozițiile art. 403 C. proc. pen., ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire cu care a fost sesizată, împrejurarea că aceasta nu se bazează pe niciunul dintre cazurile strict prevăzute de dispozițiile legale anterior menționate împiedicând examinarea sa sub aspectul temeiniciei sau netemeiniciei. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal (la data de 11 decembrie 2007) condamnata revizuentă V.M. care, în motivele scrise și cu ocazia dezbaterilor orale asupra căii de atac, a susținut admisibilitatea cererii sale, pe temeiul dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., invocând apariția unei probe noi, respectiv adeverința medicală nr. 2127 din data de 20 august 2007, din care rezultă că, în perioada anilor 2002 – 2003, ea era consumatoare de substanțe toxice halucinogene, astfel că drogurile găsite asupra sa la momentul faptei (29 septembrie 2003) nu erau destinate traficului, ci exclusiv consumului propriu. În consecință, a solicitat ca, prin admiterea cererii de revizuire, să se dispună condamnarea sa la o pedeapsă corespunzătoare încadrării juridice a faptei astfel comise în infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 73/ A din 10 martie 2008, a respins, ca nefondat, apelul condamnatei revizuente, dispunând obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 40 lei.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuenta V.M., solicitând casarea hotărârilor pronunțate și, pe fond, admiterea cererii de revizuire formulate și revizuirea sentinței de condamnare, invocând existența unei împrejurări noi prin care dovedește că era consumatoare, nu traficantă de droguri. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat din următoarele considerente: Prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, inculpata V.M. fost condamnată la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 reținându-se în sarcina sa că la data de 29 septembrie 2003, a fost depistată deținând, fără drept, 91 de doze de heroină în amestec cu cofeină, cântărind 2,05 grame.

Potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocat ca temei al cererii, revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Împrejurarea invocată de revizuentă în sensul că la momentul faptei era consumatoare de droguri a fost cunoscută de instanța de fond, atât din relatările martorei M.L., cât și din conținutul adeverinței medicale nr. 2127 din 20 august 2007 din care rezultă că V.M., consumatoare de substanțe toxice halucinogene a fost internată în repetate rânduri pentru dezintoxicare, în perioada 2002 – august 2003. Apărarea formulată de inculpată în sensul celor arătate mai sus a fost examinată de instanța de fond, astfel că ea nu are caracterul de noutate cerut de specificitatea căii extraordinare de atac a revizuirii la care a recurs condamnata.

Pe de altă parte, în mod întemeiat s-a reținut de către instanțe că împrejurarea invocat de condamnata revizuentă nu este de natură să determine dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, astfel cum o cer dispozițiile art. 394 alin. (2) raportat la art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.; ea poate conduce, cel mult, la o schimbare de încadrare juridică, situație care excede însă condiției prevăzute în textul de lege arătat pentru admisibilitatea cererii de revizuire. Așa fiind, Înalta Curte constată că în mod corect instanța a respins cererea de revizuire a condamnatei V.M., în cauză nefiind întrunite cerințele art. 394 C. proc. pen. Pentru aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul condamnatei revizuente va fi respins ca nefondat. Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta V.M. împotriva deciziei penale nr. 73/ A din 10 martie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2008.