ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2566/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2566/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1017 din 7 decembrie

2009, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu reținerea

dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și a dispozițiilor art. 76

alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata M.M. (în prezent

deținută la penitenciarul Târgșor) la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

Pe durata executării

pedepsei principale, în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În temeiul art. 2

alin. (2) teză finală al Legii nr. 143/2000 raportat la art. 65 alin. (2) C.

pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară, constând în

interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei

principale.

În temeiul art. 350

alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a

inculpatei și conform art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată acesteia

durata reținerii și a măsurii arestării preventive de la 29 octombrie 2009 la

zi.

Conform art. 17 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. a) C. pen., prima instanță

a dispus confiscarea sumei de 150 RON, dobândită de inculpată prin săvârșirea

infracțiunii.

De asemenea, prima

instanță, în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat-o pe inculpată

la plata sumei de 1200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunța

astfel, Tribunalul București a reținut că prin rechizitoriul nr. 2325/D/P/2009

întocmit la data de 16 noiembrie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București a dispus trimiterea în

judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei M.M. pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, faptă

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

Prin actul de

sesizare a instanței, s-a reținut, că acționând în realizarea aceleiași

rezoluții infracționale, inculpata M.M. a vândut la data de 24 august 2009

colaboratorului cu nume de cod N.R., cantitatea de 0,09 grame heroină, în

amestec cu cafeină și paracetamol, pentru suma de 50 RON, iar la data de 26

august 2009 a vândut aceluiași colaborator cantitatea de 0,21 grame heroină în

amestec cu cafeină și paracetamol, pentru suma de 100 RON.

Prima instanță, în

baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare

judecătorească, a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 17 august

2009, lucrătorii operativi ai Poliției din cadrul Brigăzii de Combatere a

Criminalității Organizate București, Serviciul Antidrog - Biroul Sector 6 s-au

sesizat din oficiu cu privire la faptul că mai multe persoane printre care și

inculpata M.M. zisă "N." sau "M." se ocupă cu comercializarea

de heroină în zona cartierului Militari din București.

Prin Ordonanța nr.

49/Â din 19 august 2009 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București s-a

dispus introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire, cu nume de cod

M.G. și a colaboratorului acestuia - N.R., fiind autorizată procurarea

cantității de 10 grame heroină de la inculpata M.M. și celelalte persoane

implicate în cauză, autorizația fiind valabilă în perioada 20 august 2009 - 18

septembrie 2009.

S-a mai relevat că,

la data de 24 august 2009, organele de poliție au efectuat o percheziție

corporală asupra colaboratorului cu nume de cod "N.R.", fără a se

găsi asupra sa bunuri, bani ori substanțe interzise la deținere, iar apoi i s-a

înmânat suma de 50 RON provenită din fondurile MAI, cu scopul cumpărării

autorizate a unei doze de tip bilă de heroină de la inculpata M.M., iar sub

supravegherea investigatorului sub acoperire cu nume de cod M.G., colaboratorul

cu nume de cod N.R. s-a deplasat la locuința inculpatei M.M. situată în strada

V., intrând în scara 2 a imobilului. În acest timp, investigatorul sub

acoperire cu nume de cod "M.G." a rămas în așteptare în scara

blocului, iar colaboratorul N.R. a urcat în apartamentul nr. 26, unde, în

schimbul sumei de 50 de RON, inculpata M.M. i-a remis o doză de tip bilă de

heroină, întâlnirea acestora fiind înregistrată pe suport audio-video, conform

Autorizației nr. 873/AI/2009 emisă de Tribunalul București.

S-a mai reținut de

către prima instanță că imediat după încheierea tranzacției, colaboratorul N.R.

a coborât din scara blocului și a fost preluat de către organele de poliție

cărora le-a predat doza de heroină.

La data de 24 august

2009, organele de poliție, procedând în modalitatea mai sus relevată, au remis

aceluiași colaborator suma de 100 RON, necesară pentru cumpărarea autorizată a

două doze tip bilă de heroină de la inculpata M.M.. La data de 26 august 2009,

după ce lucrătorii operativi au instalat și un dispozitiv de supraveghere în

preajma locuinței inculpatei M.M., colaboratorul N.R., sub supravegherea

investigatorului sub acoperire M.G., a urcat în locuința inculpatei unde, în

schimbul sumei de 100 RON, inculpata M.M. i-a vândut colaboratorului N.R. două

doze de heroină tip bilă, întâlnirea acestora fiind înregistrată audio-video,

conform Autorizației nr. 873/AI/2009, emisă de Tribunalul București.

Colaboratorul N.R. a

predat organelor de poliție cele două doze de heroină vândute de inculpata

M.M., proba fiind sigilată de către organele de poliție și predată

laboratorului pentru analize.

Tribunalul București

a constatat că situația de fapt reținută a fost dovedită de următoarele

mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesele-verbale de

verificare, investigații, procese-verbale de redare a discuțiilor ambientale

înregistrate autorizat, procesele-verbale de redare declarații și anexă,

rapoarte de constatare tehnico-științifică, declarațiile date de inculpată,

atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească,

toate coroborate cu declarațiile colaboratorului cu nume de cod N.R.

Astfel, s-a mai

reținut că din referatul întocmit de Brigada de Combatere a Criminalității

Organizate București, Serviciul Antidrog - Biroul Sector 6 a rezultat că la

data de 17 august 2006 lucrătorii acestei formațiuni s-au sesizat din oficiu cu

privire la faptul că pe raza Sectorului 6 mai multe persoane cunoscute sub

numele de "G." și "MY." și M.M. comercializează droguri de

mare risc, respectiv heroină, iar în urma investigațiilor de specialitate s-a

stabilit că la adresa din București, Strada V., o persoană cunoscută sub numele

M.M., comercializează heroina la prețul de 50 RON/doză.

De asemenea, în baza

acelorași investigații, s-a stabilit că această persoană a mai fost cercetată

în stare de arest preventiv în cursul anului 2000 pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

S-a mai relevat că,

întrucât persoanele care comercializează heroina se adresează unui număr

restrâns de consumatori și numai după o verificare prealabilă a probității

acestora s-a dispus introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire

"M.G." și a colaboratului "N.R.".

Conform Ordonanței

nr. 2058/D/P/2009 din data de 19 august 2009 a Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial

București, în conformitate cu dispozițiile art. 224

1

, 224

2

,

art. 17 alin. (2), (5) din Legea nr. 508/2004, art. 21, art. 22 din Legea nr.

143/2000 s-a dispus introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire

"M.G." și a colaboratului "N.R.", fiind autorizată

procurarea cantității de 10 grame heroină de la M.M.

Prima instanță a mai

relevat în considerente că din procesul-verbal de redare a declarației

colaboratorului "N.R." a rezultat că pe data de 24 august 2009 acesta

s-a prezentat la sediul Biroului Sector 6, unde s-a procedat la efectuarea unei

percheziții corporale asupra sa, iar apoi s-a deplasat cu lucrătorii poliției,

în vederea unei cumpărări autorizate de heroină. Cu suma de 50 RON asupra sa,

înmânată de polițiști, colaboratorul s-a deplasat la locuința inculpatei, iar

aici i-a remis acesteia suma de 50 RON pentru o doză de heroină. Ulterior, a

mai susținut colaboratorul, s-a deplasat la organele de poliție, cărora le-a

predat doza de heroină, după care s-a procedat la efectuarea unei alte

percheziții corporale.

S-a constatat că

susținerile colaboratorului "N.R." au fost confirmate de mențiunile

procesului-verbal de redare a înregistrării audio-video în mediu ambiental, ce

s-au coroborat și cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică

nr. 524132 din 25 august 2009 din care a rezultat că proba cu masa de 0,09

grame înaintată în cauza privind pe M.M., conținea heroină, cafeină și

paracetamol.

S-a mai menționat că,

din procesul-verbal de redare a declarației colaboratorului introdus în cauză

cu nume de cod N.R., întocmit la data de 18 septembrie 2009 a rezultat că la

data de 26 august 2009 acesta s-a prezentat din nou la sediul Brigăzii de

Combatere a Criminalității Organizate București - Biroul Sector 6, iar aici s-a

procedat la efectuarea unei percheziții corporale asupra sa în prezența unui

martor asistent.

Colaboratorul a mai

arătat că s-a deplasat din nou la domiciliul inculpatei M.M., având asupra sa

suma de 100 RON, înmânată de lucrătorii poliției, sumă pe care i-a dat-o

inculpatei cu scopul de a cumpăra de la aceasta două doze de heroină, pe care

le-a remis la rândul său lucrătorilor Brigăzii de Combatere a Criminalității

Organizate București - Birou Sector 6, care au procedat din nou la efectuarea

unei percheziții corporale, nefiind găsite bunuri interzise de lege la

deținere.

Prima instanță a mai

reținut că din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr.

524153 din 31 august 2009 a rezultat că proba cu masa totală de 0,21 grame

înaintată în cauză, privind pe numita M.M., conținea heroină, cafeină și

paracetamol, heroina făcând parte din tabelul - anexă nr. 1 din Legea nr.

143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de

droguri.

S-a mai reținut de

către prima instanță că, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de

cercetare judecătorească, inculpata a manifestat o poziție sinceră și

cooperantă, recunoscând că la data de 24 august 2009 a vândut o doză de heroină

unui consumator pentru suma de 50 RON, iar la data de 26 august 2009 a vândut

două doze de heroină unui consumator de droguri pentru suma de 100 RON, iar cu

ocazia soluționării propunerii de luare a măsurii arestării preventive, la termenul

din data de 30 octombrie 2009, inculpata și-a menținut poziția de recunoaștere,

arătând că a vândut cele două doze de heroină (care rămăseseră de la defunctul

său soț), având nevoie de bani pentru a pleca din țară.

În fața instanței de

judecată, inculpata a susținut că persoana, care a cumpărat cele două doze de

heroină, era un cunoscut al fostului său soț și că respectivul - colaboratorul

"N.R." - a fost cel care a insistat să cumpere dozele de heroină, iar

cele două cantități vândute au fost găsite în buzunarele hainelor purtate de

defunctul său soț, haine pe care se pregătea să le împartă cu ocazia pomenirii

de 6 luni.

De asemenea, s-a mai

reținut că inculpata a mai arătat că la data faptelor deduse judecății era

angajată ca menajeră în Italia, iar remunerația de care beneficia în urma

acestui serviciu era suficientă pentru asigurarea unui trai decent în România.

Instanța de fond, în

raport cu situația de fapt reținută, a apreciat că fapta inculpatei M.M.,

constând în aceea că, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și

folosind același mod de operare, la data de 24 august 2009 a vândut

colaboratorului cu nume de cod N.R., cantitatea de 0,09 grame heroină, cu

amestec de cafeină și paracetamol, pentru suma de 50 RON, iar la data de 26

august 2009 a vândut aceluiași colaborator cantitatea de 0,21 grame heroină în

amestec cu cafeină și paracetamol, pentru suma de 100 RON, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în

formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, Tribunalul

București a reținut că vinovăția inculpatei, îmbrăcând forma intenției directe,

prevăzută de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen. a fost pe deplin dovedită

cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu,

procesele-verbale de verificare, investigații, procese-verbale de redare

declarații și anexă, rapoarte de constatare tehnico-științifică, declarațiile

date de inculpată, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare

judecătorească, toate coroborându-se cu declarațiile colaboratorului cu nume de

cod - N.R.

La individualizarea

tratamentului sancționator aplicabil inculpatei, instanța de fond a avut în

vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de

pedeapsă, gradul de pericol social concret al infracțiunii deduse judecații,

dar și persoana și atitudinea inculpatei, cunoscută cu antecedente penale, care

a înțeles să coopereze cu organele judiciare, aspect față de care, a apreciat

că se impunea reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, în condițiile art.

74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Prima instanță a mai

reținut că, din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul de urmărire penală a

rezultat că inculpata a mai fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare,

în regim de executare, tot pentru comiterea unei infracțiuni prevăzută de art.

2 al Legii nr. 143/2000, fiind liberată condiționat la data de 23 aprilie 2002,

cu un rest rămas neexecutat de 239 de zile.

Prima instanță a mai

considerat că împrejurarea că s-a împlinit termenul de reabilitare, față de

această condamnare, a determinat ca, în speță, să nu fie incidente dispozițiile

art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. relative la starea de recidivă mare

postexecutorie, dar a apreciat, contrar celor susținute de apărător, că acest

aspect nu echivalează cu reabilitarea judecătorească, împlinirea termenului de

reabilitare fiind doar una dintre condițiile reabilitării judecătorești, instituție

care are caracter indivizibil.

S-a mai apreciat că

antecedentele penale la care s-a făcut referire în fișa de cazier judiciar

demonstrează clar implicarea inculpatei în activități infracționale specifice

infracțiunilor incriminate prin dispozițiile Legii nr. 143/2000, precum și

existența unei specializări a acesteia în comiterea acestui gen de fapte.

Prima instanță a mai

reținut că modul de operare folosit, constând în vânzarea de heroină doar unor

persoane cunoscute și verificate atent pentru evitarea riscului de a fi

depistată, mod de operare care a impus folosirea unui investigator și a unui

colaborator sub acoperire - demonstrează existența unui grad de potențial

criminogen relativ ridicat, derivat, atât de modalitatea în care a acționat,

cât și de lipsa de rol activ a pedepsei de 2 ani aplicată anterior și executată

în regim de detenție.

Instanța de fond a

înlăturat ca neavând suport real apărările formulate de inculpată, conform

cărora ar fi găsit heroina în buzunarele hainelor purtate de defunctul ei soț,

acest aspect nefiind susținut de niciun mijloc de probă administrat în cauză și

fiind chiar infirmat de existența celor două acte materiale care formează

elementul material al laturii obiective specific infracțiunii continuate.

Acest caracter continuat

al infracțiunii s-a apreciat că demonstrează că inculpata a manifestat

perseverență în comiterea actelor cu caracter infracțional, în cursul lunii

august 2009, în condițiile în care anterior, în cursul anului 2002, fusese

liberată condiționat, fiind condamnată tocmai urmare unor activități

infracționale de același gen.

Având în vedere

considerentele expuse mai sus, instanța de fond a apreciat că, în cauză, se

impunea aplicarea unei pedepse orientate sub limita minimă prevăzută de lege,

urmare reținerii circumstanțelor atenuante judiciare, dar în regim de executare

în penitenciar, această modalitate de executare considerând-o unica în măsură a

contribui la realizarea scopului preventiv, educativ și coercitiv al procesului

penal.

Natura și gravitatea

infracțiunii deduse judecății, modul efectiv de comitere al acesteia, raportat

la faptul că din împrejurările în care inculpata a fost depistată se poate

reține că aceasta se îndeletnicea de mai multă vreme cu vânzarea de heroină în

zona respectivă, s-a apreciat că demonstrează existența unui potențial

criminogen relativ ridicat al inculpatei în cauză, impunându-se o reacție

promptă față de persoanele care au comis astfel de fapte.

Împotriva hotărârii

primei instanțe a formulat apel inculpata M.M., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie și solicitând, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, pe cale de

consecință, redozarea pedepsei prin reanalizarea probatoriului și aplicarea

unei pedepse într-un cuantum mai mic decât cel aplicat de către instanța de

fond, acordându-se o mai largă eficiență circumstanțelor atenuante prevăzute de

art. 74 lit. c) C. pen., reținute și de către instanța de fond, întrucât

inculpata a formulat un denunț, care în scurt timp, urma a se materializa.

De asemenea,

inculpata a solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C.

pen., având în vedere că inculpata a adus o atingere minimă valorii sociale

ocrotite de legea penală.

Analizând apelul

inculpatei în raport cu motivul invocat și din oficiu, conform art. 371 alin.

(2) din C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a

constatat că acesta este neîntemeiat și prin Decizia penală nr. 64/A din 15

martie 2010, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca

nefondat, apelul formulat de inculpata M.M. împotriva Deciziei penale nr. 1071

din 07 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a

penală.

Prin aceeași decizie

instanța de prim control judiciar a dedus prevenția aceleiași inculpate de la

29 octombrie 2009 la zi și a menținut măsura arestării preventive, obligând-o,

totodată, la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Instanța de apel

pentru a decide astfel a constatat că, urmare exercitării rolului activ și cu

respectarea principiilor ce guvernează desfășurarea procesului penal în faza

judecății, prima instanță a administrat toate probele necesare stabilirii

corecte a situației de fapt și a vinovăției inculpatei.

De asemenea, a mai

apreciat că prima instanță, printr-o riguroasă și obiectivă evaluare a

probatoriului administrat în faza de urmărire penală și în timpul judecății

cauzei, a stabilit situația de fapt, care a fost în deplină concordanță cu

conținutul probelor existente (procesul-verbal de sesizare din oficiu,

procesele-verbale de verificare, investigații, procese-verbale de redare a

declarațiilor colaboratorului, rapoarte de constatare tehnico-științifică,

declarațiile date de inculpată atât în cursul urmăririi penale cât și în faza

de cercetare judecătorească și declarațiile colaboratorului cu nume de cod -

N.R.), respectiv, că inculpata a săvârșit, cu certitudine, cele două acte

materiale ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc, pentru care a fost cercetată și trimisă în judecată și a reținut, în mod

corect, vinovăția acesteia în comiterea faptei.

Examinând materialul

probator administrat în cauză, Curtea de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie a reținut aceeași situație de fapt

descrisă de către prima instanță, constând în aceea că inculpata M.M.,

acționând în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a vândut la data de

24 august 2009 colaboratorului cu nume de cod N.R., cantitatea de 0,09 grame

heroină, în amestec cu cafeină și paracetamol, pentru suma de 50 RON, iar la

data de 26 august 2009 a vândut aceluiași colaborator cantitatea de 0,21 grame

heroină în amestec cu cafeină și paracetamol, pentru suma de 100 RON.

S-a mai relevat că,

întrucât inculpata a recunoscut, în mod constant, săvârșirea faptei și prin

motivele de apel nu criticat nici situația de fapt reținută de instanța de fond

și nici încadrarea juridică dată faptei, în procesul de individualizare a

pedepsei instanța de fond, în mod corect, a avut în vedere criteriile generale

prevăzute în art. 72 C. pen. și, reținând justificat, circumstanțele atenuante

prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și a aplicând dispozițiile art.

76 din același cod, a apreciat că prin cuantumul de 4 ani închisoare, stabilit

sub minimul special al pedepsei prevăzute de lege, pentru fapta comisă și prin

executarea pedepsei în regim de detenție, instanța de fond a apreciat, în mod

just, că se poate asigura realizarea scopului pedepsei, astfel cum reiese din

dispozițiile art. 52 C. pen.

S-a mai constatat că

prima instanță a procedat corect atunci când a apreciat că în cauză, pe de o

parte, se impune aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege,

urmare reținerii circumstanțelor atenuante judiciare, dar în regim de executare

în penitenciar, această modalitate de executare fiind unica în măsură a

contribui la realizarea scopului preventiv, educativ și coercitiv al procesului

penal, iar pe de altă parte, nu se justifică aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. în raport cu împrejurarea că inculpata, deși condamnată anterior la

pedeapsa închisorii pentru comiterea unor infracțiuni de același gen cu cea

care formează obiectul prezentului dosar, a continuat să comită fapte penale,

ceea ce demonstrează că scopul pedepsei anterioare nu a fost atins.

Față de

considerentele expuse, instanța de prim control judiciar a constatat că

hotărârea instanței de fond a fost temeinică și legală, iar apelul formulat de

inculpată l-a respins, ca nefondat.

Împotriva deciziei

penale mai sus menționată, în termen legal, inculpata M.M. a declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele detaliate în

cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Astfel, recurenta

inculpată, prin apărătorul ales, a invocat dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și, în esență, a solicitat admiterea recursului, casarea

ambelor hotărâri și, pe fond, în rejudecare, urmare reaprecierii materialului

probator administrat, funcție de circumstanțele personale și față de poziția

procesuală a inculpatei, de recunoaștere și regret a faptei dedusă judecății,

să se acorde o mai largă eficiență circumstanțelor atenuante prevăzute de art.

74 lit. c) C. pen. și, pe cale de consecință, să se dispună reducerea

cuantumului pedepsei sub limita anterior stabilită, spre minimul special

prevăzut de lege cu aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., pe un

termen de încercare orientat spre maximul prevăzut de lege.

Recursul formulat de

inculpata M.M. este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu,

ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen. combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin.

(1) C. proc. pen., constată că, atât instanța de fond, cât și instanța de prim

control judiciar au reținut, în mod corect, situația de fapt și au stabilit

vinovăția inculpatei, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator

administrat în cauză, dând faptelor comise de aceasta încadrarea juridică

corespunzătoare și procedând la o justă individualizare a pedepsei aplicate,

funcție de criteriile prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen.

Astfel, potrivit art.

72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpatului și

de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte,

art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc

de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

În speța dedusă judecății,

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată că, atât prima

instanță, cât și instanța de prim control judiciar au procedat corect atunci

când au aplicat și, respectiv au menținut, pedeapsa de 4 ani închisoare,

apreciind-o ca fiind suficientă și corespunzătoare criteriilor prevăzute de

art. 72 C. pen., întrucât aceasta, deopotrivă, sub aspectul cuantumului, dar și

al modalității de executare, este aptă să atingă scopul preventiv și de

reeducare al pedepsei, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., chiar și

în condițiile în care nu s-a aplicat vreun spor, deși inculpata nu se afla la

primul conflict cu legea penală.

Totodată, gravitatea

și caracterul continuat al actelor materiale comise în baza aceleiași rezoluții

infracționale, modul de operare, dar și împrejurările în care inculpata a fost

depistată, reținându-se justificat, că aceasta se îndeletnicea de mai multă

vreme cu vânzarea de heroină în zona respectivă, sunt tot atâtea aspecte de

care instanța de fond, în mod corect, a ținut seama la individualizarea

pedepsei aplicate inculpatei.

Prin urmare, pedeapsa

aplicată de 4 ani închisoare, orientată sub minimul special prevăzut de textul

incriminator, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare

este proporțională cu gravitatea faptei comise, particularizată prin

circumstanțele reale menționate, dar și cele personale ale acesteia,

reținându-se și valorificându-se, justificat, atitudinea constant sinceră și

cooperantă pe tot parcursul procesului penal, neimpunându-se, așadar, nici

reducerea pedepsei și nici aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Astfel în cauza

supusă analizei, se constată că din analiza materialului probator, a rezultat,

fără niciun dubiu, că fapta inculpatei M.M. care, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, în mod repetat, a vândut colaboratorului cu nume de cod N.R.,

0,09 grame heroină, în amestec cu cafeină și paracetamol, pentru suma de 50 RON

și 0,21 grame heroină în amestec cu cafeină și paracetamol, pentru suma de 100

RON, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii trafic de droguri

de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, se

constată că, atât instanța de fond, cât și instanța de prim control judiciar,

chiar dacă au constatat că inculpata a dat dovadă de perseverență

infracțională, nefiind la primul conflict cu legea penală, iar fapta pentru

care a fost dedusă judecății afectează grav valori sociale ocrotite de legea penală,

precum viața și sănătatea persoanei, au ținut cont și de toate celelalte

împrejurări ce constituie circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, de faptul

că aceasta a avut o conduită corespunzătoare anterior săvârșirii faptei, dar și

de atitudinea procesuală sinceră și cooperantă a inculpatei pe parcursul

procesului penal, care a recunoscut constant săvârșirea faptelor, astfel cum au

rezultat din întregul probatoriu administrat, apreciind justificat că pedeapsa

de 4 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor, este îndestulătoare pentru a

se atinge scopul prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că în raport cu natura și

gravitatea faptelor reținute în sarcina acesteia, cu ansamblul tuturor

împrejurărilor cauzei și cu datele ce caracterizează persoana inculpatei,

pedeapsa aplicată de instanța de fond, pentru infracțiunea de trafic de droguri

de mare risc, în formă continuată, a fost just individualizată și este conformă

scopului acesteia prevăzut de art. 52 C. pen., așa încât, reindividualizarea

pedepsei aplicată inculpatei, în sensul reducerii cuantumului acesteia ori

modificării modalității de executare a acesteia prin aplicare art. 86

1

C. pen., nu se impune, cu atât mai mult cu cât pedeapsa a fost deja redusă sub

minimul special prevăzut de lege, urmare reținerii de circumstanțe atenuante

judiciare.

În consecință,

manifestările nejustificate de clemență ale instanței nu ar face decât să

încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial și să

afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului, chemate să

vegheze la respectarea și aplicarea legii.

Pentru aceste motive,

Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicată inculpatei

nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen.

și creând o vădită disproporție între scopul și rezultatul acesteia.

Fată de cele

menționate mai sus, Înalta Curte, urmează a constata că recursul declarat de

inculpata M.M. împotriva Deciziei penale nr. 64 A din 15 martie 2010 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, este nefondat, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare.

În baza art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen. se

va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestării

preventive de la 29 octombrie 2009 la 28 iunie 2010.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 550 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului

ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata M.M. împotriva Deciziei penale nr. 64

A din 15 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 29

octombrie 2009 la 28 iunie 2010.

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 550 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 iunie 2010.