ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1315/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1315/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 529 din 19 octombrie 2007 Tribunalul Galați a

condamnat pe inculpatul C.M., la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 și

7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. (fapta

din 12 octombrie 2006).

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru

restul de pedeapsă neexecutat de 352 zile (sentința penală nr. 2100/2004 a

Judecătoriei Galați) urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

sporită la 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzută

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Inculpata C.M. a fost condamnată, la 3 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 255

alin. (1) C. pen., cu referire la

art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000

(fapta din 12 octombrie 2006).

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe perioada termenului de încercare.

Au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se fi pronunțat astfel, instanța

de fond a reținut următoarele :

În ziua de 12 octombrie 2006, denunțătorul A.D., agent șef de poliție,

lucrător în cadrul C.I.C., Secția 2 Poliție Galați, a fost desemnat prin ordin

de zi pe unitate să primească sesizările cetățenilor, conform competenței sale.

În aceeași zi, secția 2 poliție a fost sesizată de către Ș.D. din

Galați, despre faptul că, fiica sa minoră, pe nume Ș.V.T., a fost luată,

împotriva voinței sale, din zona trecere-bac de către C.I. în vârstă de 19 ani,

C.I. în vârstă de 28 ani și C.M. în vârstă de 22 ani și dusă cu un autoturism

la domiciliul acestora, fără a-i mai permite tinerii să plece.

În baza sesizării primite la secția și potrivit atribuțiilor de

serviciu, agentul șef A.D. a întocmit dosarul de cercetare penală nr. 483707/2006,

efectuând actele premergătoare specifice fazei de urmărire penală.

În timpul cercetărilor ce se desfășurau la sediul Secției 2 Poliție,

inculpatul C.M., împreună cu inculpata C.M.A. a au abordat pe agentul șef A.D.,

promițându-i diferite sume de bani, în scopul rezolvării dosarului de cercetare

penală într-un mod favorabil autorilor.

Astfel, la o primă abordare inculpatul C.M. a propus lucrătorului de

poliție să-i dea suma de 10.000.000. lei (ROL), drept „o atenție pentru a fi un

polițist bun”.

Deși lucrătorul de poliție a fost ferm în a-i spune că nu înțelege „aluzia”

făcută, inculpatul a devenit insistent, precizând că îl va aștept să discute „între

patru ochi”.

Ulterior, pe holul de la intrare în incinta Secției 2 Poliție,

inculpatul C.M. a abordat din nou lucrătorul de poliție, promițând suma de

20.000.000. lei (ROL), pentru a „face scăpat” pe unul din autorii cercetați.

Și de această dată, lucrătorul de poliție, a refuzat categoric să stea

de vorbă, a invitat în mod ferm pe inculpat să plece, după care a anunțat

organele ierarhice superioare.

Pornind de la denunțul lucrătorului de poliție, existând indicii

temeinice privind săvârșirea infracțiunii de dare de mită, pentru care

urmărirea penală se efectuează din oficiu și pentru aflarea adevărului, s-a

dispus prin ordonanță cu titlu provizoriu, înregistrarea audio-video a

imaginilor și convorbirilor.

Din conținutul convorbirilor rezultă cu certitudine săvârșirea

infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., în

modalitatea promisiunii sumei de 20.000.000. lei, de către inculpații C.M. și C.M.A.

pentru ca lucrătorul de poliție, agent șef A.D. să rezolve favorabil dosarul de

cercetare penală privind rudele celor doi inculpați.

În acest sens, cei doi inculpați i-au cerut lucrătorului de poliție să

le elibereze rudele ce fuseseră reținute pentru cercetări în acea zi, precizând

și locul unde urmau să se întâlnească pentru a-i da suma de 2.000 RON, bani

promiși de aceștia în cadrul discuției înregistrate ce a avut loc în biroul

polițistului.

În dovedirea situației de fapt și a vinovăției inculpaților sunt

invocate probele existente la dosar (declarațiile martorilor, înregistrările

audio).

La dozarea și individualizarea pedepselor au fost avute în vedere

criteriile prevăzută de art. 72 C. pen., persoana fiecărui inculpat, prezența

antecedentelor penale pentru inculpatul C.M.

Împotriva acestei soluții, în termenul prevăzut de lege, au declarat

apel inculpații C.M.A. și C.M.

Prin decizia penală nr. 31/ A din 12 februarie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel Galați, secția penală, au fost admise apelurile declarate de

inculpații C.M.A. și C.M., a fost desființată în parte sentința apelată și în

rejudecare, s-a dispus reducerea cuantumului pedepselor aplicate celor doi

inculpați, de la 4 ani închisoare la 3 ani

închisoare,

pentru inculpatul C.M. și de la 3 ani închisoare la 6 luni

închisoare

pentru inculpata C.M.A.

A refăcut concursul în ce îl privește pe inculpatul C.M. și a dispus

contopirea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta decizie cu

restul de 352 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare

(aplicată prin sentința penală nr. 2100/2004 a Judecătoriei Galați) urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită la 3

ani și 6 luni închisoare.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a constat că hotărârea primei

instanțe este netemeinică sub aspectul corectei individualizări a pedepselor

aplicate celor doi inculpați.

Instanța de fond, la dozarea și individualizarea pedepselor, nu a

evaluat judicios criteriile prevăzută de art. 72 C. pen., în raport de

condițiile concrete în care s-a comis fapta și de circumstanțele personale ale

inculpaților.

Astfel, s-a apreciat că sentința apelată este greșită întrucât, în ceea

ce o privește pe inculpata C.M.A., instanța nu a avut în vedere că inculpata

este mama celor doi fii arestați, că a încercat prin fapta ei să ușureze

situația acestora și că fiind fără antecedente penale, scopul educativ al

sancțiunii se va putea realiza prin aplicarea unei pedepse minime prevăzute de

legea specială.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C.M. s-a reținut că, deși este

recidivist, a fost condamnat pentru alt gen de fapte decât cele pentru care

este judecat în prezentul dosar (furt și legea circulației), astfel că se

impune reducerea pedepsei aplicată de prima instanță de la 4 ani închisoare la

3 ani închisoare.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, au declarat recurs inculpații

C.M.A. și C.M.

În motivele sale de recurs, inculpata C.M.A., a invocat cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen. și a

solicitat, în principal, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. b) C.

proc. pen., admiterea recursului, casarea deciziei recurate și achitarea

inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii reținute în sarcina acesteia; în subsidiar, a solicitat în temeiul

art. 385 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea deciziei

recurate și rejudecând, să se redozeze pedeapsa aplicată inculpatei în sensul

coborârii acesteia sub minimul special prevăzut de lege.

Inculpatul C.M., în motivele sale de recurs, a invocat cazul de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a

solicitat, în temeiul art. 385

15

pct. 2

lit. d) C. proc. pen., admiterea

recursului, casarea deciziei recurate

și rejudecând, să se redozeze pedeapsa aplicată inculpatului în sensul

micșorării acesteia, apreciind că față de modalitatea concretă de săvârșire a

faptei, pedeapsa aplicată este

mult prea

mare, iar faptul că inculpatul este recidivist nu trebuie să conducă

neapărat

la aplicarea unei pedepse orientate spre maximul prevăzut de lege.

Recursurile sunt nefondate.

potrivit căruia nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută de art. 255 alin (1) C. pen., raportat la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000

și care va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că hotărârile primelor

instanțe cu privire la existența faptei, la existența elementelor constitutive

ale infracțiunii de dare de mită și la stabilirea vinovăției inculpatei C.M.A.

sunt corecte.

Astfel, se poate reține fără dubiu că inculpata C.M.A. în data de 12

octombrie 2006 a promis împreună cu coinculpatul C.M. agentului șef A.D., suma

de 20.000.000 lei pentru a rezolva favorabil dosarul penal în care erau

cercetați fii inculpatei C.M.A.

Vinovăția inculpatei s-a stabilit pe baza înregistrărilor discuțiilor

purtate între inculpați și agentul șef A.D., din care rezultă cu certitudine că

cei doi inculpați s-au prezentat împreună la lucrătorul de poliție, că

inculpata i-a cerut acestuia să-i „scoată afară copii” „să se rupă tot, să fie

clară .... clară” (referindu-se la distrugerea actelor de urmărire penală care

s-au efectuat), în schimbul sumei de 20 milioane lei. Este adevărat că cei doi

inculpați nu au vorbit deodată și că suma a fost indicată de inculpatul C.M.,

dar inculpata C.M.A. era prezentă, a purtat negocierile cu privire la

eliberarea celor doi, și în acest context ea a afirmat „banul jos și gata”,

exprimând astfel clar atitudinea ei de a-l plăti pe lucrătorul de poliție

pentru eliberarea fiilor ei, contribuția ei la comiterea faptei fiind aceeași

ca și a celuilalt inculpat. Motivul pentru care inculpata C.M.A. a apelat la

nepotul ei, C.M. pentru a discuta cu lucrătorul de poliție îl explică chiar

aceasta când spune „eu nu am m-ai avut treabă cu organele de poliție” „ ..

aveți idei mai bune decât mine, eu sunt analfabetă ..”. Rezultă astfel că,

inculpata avea nevoie de un intermediar, dar discuția o privea direct, iar

scopul urmărit era al ei, acela de a-și elibera copii din arestul preventiv.

Deși în motivele de recurs nu se indică care din elementele

constitutive ale infracțiunii de dare de mită nu sunt realizate, instanța de

recurs constată că acestea sunt îndeplinite atât sub aspectul laturii obiective

cât și sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, astfel că inculpata C.M.A.

nu poate fi achitată, motivul de recurs analizat fiind nefondat.

individualizarea pedepselor și care va fi analizat pentru ambii inculpați prin

prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că primele instanțe au făcut o corectă aplicare a art. 72

și 52 C. pen.

Nu se impune reducerea pedepsei minime de 6 luni închisoare, aplicată

inculpatei C.M.A., întrucât deși instanța de apel a apreciat contribuția redusă

a acestea la comiterea faptei, așa cum s-a arătat mai sus, inculpata a avut

aceeași contribuție la comiterea faptei ca și inculpatul C.M., iar împrejurarea

că a oferit mită pentru a-și salva copii, nu este de natură să diminueze

caracterul deosebit de grav al acestei infracțiuni. Deși, fii inculpatei

beneficiau de prezumția de nevinovăție și de garantarea dreptului la apărare,

inculpata a încercat să obțină în alt mod eliberarea acestora, datorită

mentalității sale, că o asemenea situație se poate realiza prin influențarea

celor care aveau de instrumentat dosarul, împrejurare ce nu justifică o nouă

reducere a pedepsei, mai cu seamă că

primele

instanțe au dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

de 6

luni închisoare.

Nici pedeapsa inculpatului C.M. nu se impune a fi redusă, întrucât

fapta acestuia este deosebit de gravă, așa cum rezultă din atitudinea

insistentă pe care a avut-o față de lucrătorul de poliție (l-a contactat în mai

multe rânduri pentru a-i spune cât îl costă eliberarea celor doi), și din

faptul că este recidivist iar, condamnările anterioare nu au reușit să-l

reduce.

Fată de aceste considerente, Înalta Curte

constată că nu sunt motive

întemeiate pentru casarea

acesteia, urmând ca in baza art. 385 pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., să respingă recursul inculpaților C.M.A.  și

C.M.,

ca nefondate.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi

obligați la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.M.A. și C.M.

împotriva deciziei penale nr. 31/ A din 12 februarie 2008 pronunțată de Curtea

de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 9 aprilie 2008.