ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1315/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 529 din 19 octombrie 2007 Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul C.M., la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. (fapta din 12 octombrie 2006). În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă neexecutat de 352 zile (sentința penală nr. 2100/2004 a Judecătoriei Galați) urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea sporită la 4 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Inculpata C.M. a fost condamnată, la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 (fapta din 12 octombrie 2006). În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe perioada termenului de încercare. Au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se fi pronunțat astfel, instanța de fond a reținut următoarele : În ziua de 12 octombrie 2006, denunțătorul A.D., agent șef de poliție, lucrător în cadrul C.I.C., Secția 2 Poliție Galați, a fost desemnat prin ordin de zi pe unitate să primească sesizările cetățenilor, conform competenței sale.

În aceeași zi, secția 2 poliție a fost sesizată de către Ș.D. din Galați, despre faptul că, fiica sa minoră, pe nume Ș.V.T., a fost luată, împotriva voinței sale, din zona trecere-bac de către C.I. în vârstă de 19 ani, C.I. în vârstă de 28 ani și C.M. în vârstă de 22 ani și dusă cu un autoturism la domiciliul acestora, fără a-i mai permite tinerii să plece. În baza sesizării primite la secția și potrivit atribuțiilor de serviciu, agentul șef A.D. a întocmit dosarul de cercetare penală nr. 483707/2006, efectuând actele premergătoare specifice fazei de urmărire penală. În timpul cercetărilor ce se desfășurau la sediul Secției 2 Poliție, inculpatul C.M., împreună cu inculpata C.M.A. a au abordat pe agentul șef A.D., promițându-i diferite sume de bani, în scopul rezolvării dosarului de cercetare penală într-un mod favorabil autorilor.

Astfel, la o primă abordare inculpatul C.M. a propus lucrătorului de poliție să-i dea suma de 10.000.000. lei (ROL), drept „o atenție pentru a fi un polițist bun”. Deși lucrătorul de poliție a fost ferm în a-i spune că nu înțelege „aluzia” făcută, inculpatul a devenit insistent, precizând că îl va aștept să discute „între patru ochi”. Ulterior, pe holul de la intrare în incinta Secției 2 Poliție, inculpatul C.M. a abordat din nou lucrătorul de poliție, promițând suma de 20.000.000. lei (ROL), pentru a „face scăpat” pe unul din autorii cercetați. Și de această dată, lucrătorul de poliție, a refuzat categoric să stea de vorbă, a invitat în mod ferm pe inculpat să plece, după care a anunțat organele ierarhice superioare.

Pornind de la denunțul lucrătorului de poliție, existând indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunii de dare de mită, pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu și pentru aflarea adevărului, s-a dispus prin ordonanță cu titlu provizoriu, înregistrarea audio-video a imaginilor și convorbirilor. Din conținutul convorbirilor rezultă cu certitudine săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., în modalitatea promisiunii sumei de 20.000.000. lei, de către inculpații C.M. și C.M.A. pentru ca lucrătorul de poliție, agent șef A.D. să rezolve favorabil dosarul de cercetare penală privind rudele celor doi inculpați.

În acest sens, cei doi inculpați i-au cerut lucrătorului de poliție să le elibereze rudele ce fuseseră reținute pentru cercetări în acea zi, precizând și locul unde urmau să se întâlnească pentru a-i da suma de 2.000 RON, bani promiși de aceștia în cadrul discuției înregistrate ce a avut loc în biroul polițistului. În dovedirea situației de fapt și a vinovăției inculpaților sunt invocate probele existente la dosar (declarațiile martorilor, înregistrările audio). La dozarea și individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzută de art. 72 C. pen., persoana fiecărui inculpat, prezența antecedentelor penale pentru inculpatul C.M. Împotriva acestei soluții, în termenul prevăzut de lege, au declarat apel inculpații C.M.A.

și C.M. Prin decizia penală nr. 31/ A din 12 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, au fost admise apelurile declarate de inculpații C.M.A. și C.M., a fost desființată în parte sentința apelată și în rejudecare, s-a dispus reducerea cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpați, de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare, pentru inculpatul C.M. și de la 3 ani închisoare la 6 luni închisoare pentru inculpata C.M.A. A refăcut concursul în ce îl privește pe inculpatul C.M. și a dispus contopirea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta decizie cu restul de 352 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 2100/2004 a Judecătoriei Galați) urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită la 3 ani și 6 luni închisoare.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a constat că hotărârea primei instanțe este netemeinică sub aspectul corectei individualizări a pedepselor aplicate celor doi inculpați. Instanța de fond, la dozarea și individualizarea pedepselor, nu a evaluat judicios criteriile prevăzută de art. 72 C. pen., în raport de condițiile concrete în care s-a comis fapta și de circumstanțele personale ale inculpaților. Astfel, s-a apreciat că sentința apelată este greșită întrucât, în ceea ce o privește pe inculpata C.M.A., instanța nu a avut în vedere că inculpata este mama celor doi fii arestați, că a încercat prin fapta ei să ușureze situația acestora și că fiind fără antecedente penale, scopul educativ al sancțiunii se va putea realiza prin aplicarea unei pedepse minime prevăzute de legea specială.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C.M. s-a reținut că, deși este recidivist, a fost condamnat pentru alt gen de fapte decât cele pentru care este judecat în prezentul dosar (furt și legea circulației), astfel că se impune reducerea pedepsei aplicată de prima instanță de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații C.M.A. și C.M. În motivele sale de recurs, inculpata C.M.A., a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. și a solicitat, în principal, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea deciziei recurate și achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina acesteia; în subsidiar, a solicitat în temeiul art. 385 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecând, să se redozeze pedeapsa aplicată inculpatei în sensul coborârii acesteia sub minimul special prevăzut de lege. Inculpatul C.M., în motivele sale de recurs, a invocat cazul de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecând, să se redozeze pedeapsa aplicată inculpatului în sensul micșorării acesteia, apreciind că față de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, pedeapsa aplicată este mult prea mare, iar faptul că inculpatul este recidivist nu trebuie să conducă neapărat la aplicarea unei pedepse orientate spre maximul prevăzut de lege.

Recursurile sunt nefondate. 1. Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpata C.M.A. potrivit căruia nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 255 alin (1) C. pen., raportat la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 și care va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că hotărârile primelor instanțe cu privire la existența faptei, la existența elementelor constitutive ale infracțiunii de dare de mită și la stabilirea vinovăției inculpatei C.M.A. sunt corecte. Astfel, se poate reține fără dubiu că inculpata C.M.A. în data de 12 octombrie 2006 a promis împreună cu coinculpatul C.M. agentului șef A.D., suma de 20.000.000 lei pentru a rezolva favorabil dosarul penal în care erau cercetați fii inculpatei C.M.A.

Vinovăția inculpatei s-a stabilit pe baza înregistrărilor discuțiilor purtate între inculpați și agentul șef A.D., din care rezultă cu certitudine că cei doi inculpați s-au prezentat împreună la lucrătorul de poliție, că inculpata i-a cerut acestuia să-i „scoată afară copii” „să se rupă tot, să fie clară … clară” (referindu-se la distrugerea actelor de urmărire penală care s-au efectuat), în schimbul sumei de 20 milioane lei. Este adevărat că cei doi inculpați nu au vorbit deodată și că suma a fost indicată de inculpatul C.M., dar inculpata C.M.A. era prezentă, a purtat negocierile cu privire la eliberarea celor doi, și în acest context ea a afirmat „banul jos și gata”, exprimând astfel clar atitudinea ei de a-l plăti pe lucrătorul de poliție pentru eliberarea fiilor ei, contribuția ei la comiterea faptei fiind aceeași ca și a celuilalt inculpat.

Motivul pentru care inculpata C.M.A. a apelat la nepotul ei, C.M. pentru a discuta cu lucrătorul de poliție îl explică chiar aceasta când spune „eu nu am m-ai avut treabă cu organele de poliție” „ .. aveți idei mai bune decât mine, eu sunt analfabetă ..”. Rezultă astfel că, inculpata avea nevoie de un intermediar, dar discuția o privea direct, iar scopul urmărit era al ei, acela de a-și elibera copii din arestul preventiv. Deși în motivele de recurs nu se indică care din elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită nu sunt realizate, instanța de recurs constată că acestea sunt îndeplinite atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, astfel că inculpata C.M.A.

nu poate fi achitată, motivul de recurs analizat fiind nefondat. 2. Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, care vizează individualizarea pedepselor și care va fi analizat pentru ambii inculpați prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că primele instanțe au făcut o corectă aplicare a art. 72 și 52 C. pen. Nu se impune reducerea pedepsei minime de 6 luni închisoare, aplicată inculpatei C.M.A., întrucât deși instanța de apel a apreciat contribuția redusă a acestea la comiterea faptei, așa cum s-a arătat mai sus, inculpata a avut aceeași contribuție la comiterea faptei ca și inculpatul C.M., iar împrejurarea că a oferit mită pentru a-și salva copii, nu este de natură să diminueze caracterul deosebit de grav al acestei infracțiuni.

Deși, fii inculpatei beneficiau de prezumția de nevinovăție și de garantarea dreptului la apărare, inculpata a încercat să obțină în alt mod eliberarea acestora, datorită mentalității sale, că o asemenea situație se poate realiza prin influențarea celor care aveau de instrumentat dosarul, împrejurare ce nu justifică o nouă reducere a pedepsei, mai cu seamă că primele instanțe au dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare. Nici pedeapsa inculpatului C.M. nu se impune a fi redusă, întrucât fapta acestuia este deosebit de gravă, așa cum rezultă din atitudinea insistentă pe care a avut-o față de lucrătorul de poliție (l-a contactat în mai multe rânduri pentru a-i spune cât îl costă eliberarea celor doi), și din faptul că este recidivist iar, condamnările anterioare nu au reușit să-l reduce.

Fată de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu sunt motive întemeiate pentru casarea acesteia, urmând ca in baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul inculpaților C.M.A. și C.M., ca nefondate. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.M.A. și C.M. împotriva deciziei penale nr. 31/ A din 12 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 9 aprilie 2008.