ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6386/2007

Asupra recursului civil

de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 172

din 12 februarie 2007 a Tribunalului Bihor a fost respinsă acțiunea formulată

de Direcția Generală de Pașapoarte București, prin care a solicitat

restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în statele Uniunii

Europene pentru o perioadă de cel mult 3 ani al pârâtei T.F., returnat din

Italia la data de 26 iulie 2006.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că pârâta s-a stabilit pe teritoriul Italiei, de unde a

fost returnată, pe motiv că a depășit termenul legal de ședere.

Pentru că dreptul la liberă

circulație este garantat prin dispozițiile înscrise în art. 2 al Protocolului

Adițional al convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale, iar exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor

restrângeri, decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare,

pentru securitatea națională, siguranța publică și menținerea ordinii publice,

s-a considerat că în speță restrângerea dreptului la liberă circulație nu

constituie o măsură necesară.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia

nr. 146 din 25 aprilie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

S-a apreciat că expulzarea

dispusă de autoritățile italiene nu este prin ea însăși suficientă pentru ca

instanța română să interzică, la rândul ei, dreptul de circulație, ci trebuie

să aprecieze necesitatea luării unei atari măsuri, în raport de ordinea

juridică în vigoare la momentul aplicării ei. În prezent nu sunt îndeplinite

condițiile pentru ca instanța să poată lua măsura extremă a restrângerii

dreptului la liberă circulație, deoarece norma comunitară prevede în mod

limitativ doar trei situații care ar permite o astfel de măsură și anume

afectarea ordinii publice, a siguranței publice sau a sănătății publice.

Împotriva acestei decizii

Direcția Generală de Pașapoarte a declarat recursul de față, solicitând

admiterea lui și modificarea soluției în sensul admiterii cererii, astfel cum a

fost formulată.

Se susține în esență că în

mod greșit nu s-a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 38 lit. a) și

art. 39 din Legea nr. 248/2005, considerându-se că acestea contravin

reglementărilor internaționale.

Recursul este întemeiat

urmând a fi admis, în sensul celor ce urmează:

Potrivit art. 38 lit. a) din

Legea nr. 248/2005 restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a

cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu

privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de

readmisie încheiat între România și acel stat, iar art. 39 pct. 1 prevede că

măsura se dispune la solicitarea Direcției Generale de Pașapoarte, cu privire

la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana.

Rezultă din redactarea

textului că singura condiție pentru ca instanța să poată aprecia asupra

oportunității instituirii restricției este returnarea ca urmare a acordului de

readmisie, fără a se putea verifica procedura și condițiile în care s-a dispus

returnarea.

Prevederile legale

menționate sunt în acord cu art. 25 din Constituție, potrivit căruia dreptul la

liberă circulație în țară și în străinătate este garantat. Legea stabilește

condițiile exercitării acestui drept. Aceasta înseamnă că libertatea

circulației nu este absolută, ea trebuie să se exercite potrivit unor reguli,

cu îndeplinirea și respectarea unor condiții prevăzute de lege.

Tot astfel art. 29 din

Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede că în exercitarea

drepturilor și libertăților sale, fiecare om nu este supus decât numai

îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a sigura cuvenita

recunoaștere și respectare a drepturilor și libertăților acestora.

De asemenea și potrivit art.

2 alin. (4) din Protocolul nr. 4 la C.E.D.O. drepturile recunoscute în

paragraful I pot, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor

restrângeri, care prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public

într-o societate democratică. Și art. 27 din Directiva 38/2004/CE a

Parlamentului European permite statelor membre să restrângă libertatea de

circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii, pentru motive de ordine publică,

siguranță sau sănătate publică, dacă măsurile de restrângere respectă

principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei

în cauză. Rezultă că prin această Directivă nu s-a înlăturat dreptul statelor

membre de a stabili măsuri restrictive pentru proprii cetățeni, ceea ce se

prevede și în cuprinsul art. 3 din Directivă.

În raport de cele arătate,

se constată că dispozițiile invocate în susținerea acțiunii nu sunt în

contradicție cu reglementările internaționale, că libera circulație recunoscută

ca un drept fundamental, nu este unul absolut, condițiile exercitării lui fiind

stabilite prin lege.

În speță s-a făcut dovada că

pârâta a fost returnată din Italia pentru ședere ilegală, fiind depistată că a

lucrat la negru, a fost de mai multe ori returnată, judecată și expulzată de

autoritățile italiene.

În aceste condiții, rezultă

că sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 38 lit. a) și art. 39 din Legea

nr. 248/2005, în raport de care recursul de față va fi admis conform art. 312

alin. (1) și (3) C. proc. civ., în sensul casării deciziei, precum și a

sentinței pronunțată în cauză. În rejudecare se va admite cererea, dispunându-se

limitarea dreptului la liberă circulație al pârâtei, numai pe teritoriul

Italiei, pe timp de 6 luni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 146 din 25 aprilie 2007

a Curții de Apel Oradea, secția civilă.

Casează decizia recurată, precum și

sentința civilă nr. 172/C din 12 februarie 2007 a Tribunalului Bihor și,

rejudecând, admite cererea, dispune restrângerea exercitării dreptului la

liberă circulație al pârâtei pe teritoriul Italiei pe timp de 6 luni.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie

2007.