ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5379/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 641 din 9

octombrie 2007 a Tribunalului Cluj, dosar nr. 1634/117/2007, s-a admis

plângerea formulată de reclamanta H.E. împotriva pârâtei Universitatea de Artă

și Design.

A fost anulată dispoziția nr. 1 din

7 martie 2007 emisă de pârâtă, iar aceasta a fost obligată să întocmească o

nouă dispoziție motivată de soluționare a notificării antecesorului

reclamantei, prin care să restituie în natură terenul liber în suprafață de 207

mp, pentru restul topograficului reclamanta beneficiind de despăgubiri.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că, potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001, unitatea

deținătoare este obligată să se pronunțe asupra notificării persoanei

îndreptățite, printr-o dispoziție motivată.

Verificând dispoziția atacată, s-a

constatat că aceasta nu a fost motivată, astfel că instanța nu poate exercita

controlul judecătoresc, atât timp cât nu se cunoaște care au fost motivele ce

au stat la baza soluționării notificării.

În consecință, instanța a apreciat

că dispoziția atacată este lovită de nulitate.

Pentru că reluarea procedurii

administrative impune din nou curgerea unui interval lung de timp,

încălcându-se drepturile reclamantei, iar termenul de soluționare a

notificării, de 6 luni, a expirat, se apreciază că este necesară analizarea

cauzei sub aspectul fondului.

Se poate observa că obligația de

soluționare a notificării, în sarcina unității deținătoare, a fost definitiv

stabilită prin sentința civilă nr. 556/2006 a Tribunalului Cluj, hotărâre care

nu s-a pronunțat asupra modalității de acordare a măsurilor reparatorii.

Se poate observa că potrivit

raportului de expertiză efectuat în dosarul nr. 170/2005 al Tribunalului Cluj,

în care s-a dat sentința menționată mai sus, terenul în litigiu, în suprafață

de 207 mp, este în proprietatea statului, în administrarea Consiliului Local al

municipiului Cluj-Napoca și ocupat de către pârâta din prezenta cauză.

Pârâta a invocat, ca temei al

folosinței, un schimb, dar s-a opus retrocedării în natură către reclamantă,

învederând că terenul este necesar desfășurării în bune condiții a activității

de învățământ.

Din raportul de expertiză rezultă

însă că terenul este liber și poate fi restituit în natură.

În consecință, raportat la cele

constatate, trebuie să se considere că pârâta este unitate deținătoare în

sensul Legii nr. 10/2001, aceasta urmând să fie obligată la emiterea unei noi

dispoziții motivate, prin restituirea în natură a terenului către reclamantă.

Împotriva sentinței a declarat apel,

în termen legal, pârâta, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii

plângerii introduse de reclamantă.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

civilă nr. 46/A/2008 din 7 februarie 2008, a respins apelul ca nefondat,

menținând, astfel, soluția instanței de fond.

Împotriva acestei decizii,

Universitatea de Artă și Design Cluj a declarat recurs, criticând-o ca fiind

nelegală.

S-a arătat, în esență, că, prin

emiterea Deciziei nr. 1, Universitatea a respectat prevederile Legii nr.

10/2001, a propus acordarea de despăgubiri bănești pentru suprafața menționată

și că, pe parcursul procesului, aceasta a cerut o refacere a expertizei

efectuate în cauză.

Recursul este nefondat.

Prin motivele invocate, recursul nu

este de natură a schimba situația de fapt, care a fost corect reținută de

instanțe și care a condus la soluția obligării intimatei la emiterea unei

dispoziții motivate și prin care să se restituie în natură terenul liber de 207

mp.

De altfel, motivele invocate în

recurs, nu pot fi primite

omisso medio

, întrucât nu au fost invocate și

în apel.

Trebuie subliniat că ambele soluții

pronunțate în fond și apel au la bază sentința irevocabilă nr. 556/2006 a

Tribunalului Cluj, prin care s-a stabilit că recurenta pârâtă este unitatea

deținătoare în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001 și că are obligația de a

emite o nouă dispoziție.

Prin această sentință a fost

omologat raportul de expertiză întocmit de ing. B.I., expertiză ce nu a fost

contestată și a fost însușită de pârâtă la vremea respectivă, aceasta, de

altfel, neînțelegând să solicite suplimentarea probatoriului pe parcursul

procesului în apel, neprezentându-se la instanță.

Restul susținerilor sunt, de altfel,

irelevante față de împrejurarea că recurenta a emis o dispoziție prin care,

practic, a recunoscut calitatea reclamantei de persoană îndreptățită să

beneficieze de prevederile Legii nr. 10/2001, doar că dispoziția nu a fost

emisă potrivit acestor prevederi.

Față de cele de mai sus, se constată

că decizia atacată cu recurs este legală și va fi menținută, prin respingerea

recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta Universitatea de Artă și Design Cluj împotriva deciziei nr.

46/A/2008 din 7 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie

2008.