ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5379/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 641 din 9 octombrie 2007 a Tribunalului Cluj, dosar nr. 1634/117/2007, s-a admis plângerea formulată de reclamanta H.E. împotriva pârâtei Universitatea de Artă și Design. A fost anulată dispoziția nr. 1 din 7 martie 2007 emisă de pârâtă, iar aceasta a fost obligată să întocmească o nouă dispoziție motivată de soluționare a notificării antecesorului reclamantei, prin care să restituie în natură terenul liber în suprafață de 207 mp, pentru restul topograficului reclamanta beneficiind de despăgubiri. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe asupra notificării persoanei îndreptățite, printr-o dispoziție motivată.

Verificând dispoziția atacată, s-a constatat că aceasta nu a fost motivată, astfel că instanța nu poate exercita controlul judecătoresc, atât timp cât nu se cunoaște care au fost motivele ce au stat la baza soluționării notificării. În consecință, instanța a apreciat că dispoziția atacată este lovită de nulitate. Pentru că reluarea procedurii administrative impune din nou curgerea unui interval lung de timp, încălcându-se drepturile reclamantei, iar termenul de soluționare a notificării, de 6 luni, a expirat, se apreciază că este necesară analizarea cauzei sub aspectul fondului. Se poate observa că obligația de soluționare a notificării, în sarcina unității deținătoare, a fost definitiv stabilită prin sentința civilă nr. 556/2006 a Tribunalului Cluj, hotărâre care nu s-a pronunțat asupra modalității de acordare a măsurilor reparatorii.

Se poate observa că potrivit raportului de expertiză efectuat în dosarul nr. 170/2005 al Tribunalului Cluj, în care s-a dat sentința menționată mai sus, terenul în litigiu, în suprafață de 207 mp, este în proprietatea statului, în administrarea Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca și ocupat de către pârâta din prezenta cauză. Pârâta a invocat, ca temei al folosinței, un schimb, dar s-a opus retrocedării în natură către reclamantă, învederând că terenul este necesar desfășurării în bune condiții a activității de învățământ. Din raportul de expertiză rezultă însă că terenul este liber și poate fi restituit în natură. În consecință, raportat la cele constatate, trebuie să se considere că pârâta este unitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001, aceasta urmând să fie obligată la emiterea unei noi dispoziții motivate, prin restituirea în natură a terenului către reclamantă.

Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal, pârâta, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii plângerii introduse de reclamantă. Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 46/A/2008 din 7 februarie 2008, a respins apelul ca nefondat, menținând, astfel, soluția instanței de fond. Împotriva acestei decizii, Universitatea de Artă și Design Cluj a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală. S-a arătat, în esență, că, prin emiterea Deciziei nr. 1, Universitatea a respectat prevederile Legii nr. 10/2001, a propus acordarea de despăgubiri bănești pentru suprafața menționată și că, pe parcursul procesului, aceasta a cerut o refacere a expertizei efectuate în cauză. Recursul este nefondat.

Prin motivele invocate, recursul nu este de natură a schimba situația de fapt, care a fost corect reținută de instanțe și care a condus la soluția obligării intimatei la emiterea unei dispoziții motivate și prin care să se restituie în natură terenul liber de 207 mp. De altfel, motivele invocate în recurs, nu pot fi primite omisso medio , întrucât nu au fost invocate și în apel. Trebuie subliniat că ambele soluții pronunțate în fond și apel au la bază sentința irevocabilă nr. 556/2006 a Tribunalului Cluj, prin care s-a stabilit că recurenta pârâtă este unitatea deținătoare în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001 și că are obligația de a emite o nouă dispoziție. Prin această sentință a fost omologat raportul de expertiză întocmit de ing.

B.I., expertiză ce nu a fost contestată și a fost însușită de pârâtă la vremea respectivă, aceasta, de altfel, neînțelegând să solicite suplimentarea probatoriului pe parcursul procesului în apel, neprezentându-se la instanță. Restul susținerilor sunt, de altfel, irelevante față de împrejurarea că recurenta a emis o dispoziție prin care, practic, a recunoscut calitatea reclamantei de persoană îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 10/2001, doar că dispoziția nu a fost emisă potrivit acestor prevederi. Față de cele de mai sus, se constată că decizia atacată cu recurs este legală și va fi menținută, prin respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Universitatea de Artă și Design Cluj împotriva deciziei nr. 46/A/2008 din 7 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2008.