ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1206/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Pitești, reclamanta SC D.C.R.D. SRL a chemat în judecată pe pârâta D.G.F.P. Argeș, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 10839 din 29 martie 2007 emisă de D.G.F.P. Argeș ce reprezintă titlul de creanță în baza căruia a fost obligată să plătească la bugetul de stat suma de 640.280 lei, a raportului de inspecție fiscală încheiat în data de 28 martie 2007 și a procesului - verbal nr. 10839 din 29 martie 2007. În motivare a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 5 54/2004 atât în privința cazului bine justificat, cât și a necesității prevenirii unei pagube iminente, reprezentată de blocarea conturilor bancare ce s-ar putea opera în vederea executării titlului de creanță emis de către D.G.F.P.

Pitești. Prin sentința nr. 78 din 17 septembrie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta SC D.C.R.D. SRL Mioveni. Pentru a hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din legea contenciosului administrativ. La o sumară pipăire a fondului, Curtea de Apel nu a putut reține elemente de vădită nelegalitate a actelor atacate. Aplicând principiul proporționalității, prin cântărirea intereselor părților raportat la fiecare rezultat posibil, a conchis că simplul fapt al existenței unei datorii constatate într-un proces - verbal și al posibilității punerii în executare nu poate conduce la o soluție de suspendare în temeiul textului legal invocat, legislația fiscală prevăzând posibilitatea restituirii sumelor virate în baza titlului, în situația desființării acestuia.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta SC D.C.R.D. SRL, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta critică argumentul primei Instanțe referitor la aparența de legalitate a Deciziei de impunere nr. 10839 din 29 septembrie 2007. Consideră excesivă pretenția organului de inspecție fiscală, exprimată în decizia contestată, ca recurenta să răspundă pentru eventualele nereguli comise de partenerii săi contractuali situați „în amonte". De asemenea, în actul de control s-a tăcut vorbire de un inventar din data de 15 ianuarie 2007, care, de fapt, susține recurenta, nici nu a existat. În pofida acestor motive, Curtea de Apel a considerat decizia atacată ca fiind aparent legală, dar această „aparență" nu a fost în nici un mod justificată.

Într-o critică distinctă, recurenta afirmă că prin soluția adoptată a fost favorizat statul, deși prin executarea silită a obligațiilor fiscale reținute în decizia de impunere, societatea comercială ar intra în procedura insolvenței, prin încetarea plăților, cât și a contractelor în derulare. Intimata - pârâtă D.G.F.P. Argeș nu a formulat întâmpinare dar, prin concluziile scrise depuse a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că toate susținerile recurentei referitoare la fondul litigiului nu pot fi examinate în procedura sumară reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a concluziilor scrise, precum și potrivit art. 304 1 C. proc.

civ., înalta Curte constată că recursul de față nu este fondat. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării Instanței, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere Instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea Instanței de Fond. Recurenta - reclamantă a formulat contestație administrativă împotriva Deciziei de impunere nr. 10839 din 29 septembrie 2007, precum și a actelor premergătoare, în temeiul art. 175 și art. 177 din O.G. nr. 92/ 2003 privind codul de procedură fiscală, republicată, contestație ce nu a fost soluționată până în prezent.

În temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (2) C. proc. fisc., la prima Instanță, recurenta - reclamantă a achitat cauțiunea fixată, în cuantum de 32.262 lei. Această condiție de admisibilitate fiind îndeplinită, Instanța a apreciat asupra temeiniciei cererii de suspendare. Pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ, cele două condiții impuse de prevederile legale menționate trebuie îndeplinite cumulativ. Se poate vorbi despre un caz bine justificat numai dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate pe care se fundamentează caracterul executoriu al actului administrativ. Or, în speță, nici unul dintre pretinsele motive de nelegalitate a deciziei de impunere nu este de natură a răsturna prezumția menționată, întrucât Instanța învestită cu o cerere întemeiată pe art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004 nu poate prejudeca fondul litigiului.

Aspectele invocate reclamă administrarea unor expertize de specialitate, probă care este incompatibilă cu procedura de față, caracterizată prin cercetarea sumară a aparenței dreptului. Așa fiind, chiar dacă iminența producerii unui prejudiciu însemnat pentru societatea comercială recurentă ar putea fi acceptată, nu se poate dispune suspendarea executării actului administrativ întrucât, cum s-a arătat, cele două condiții prevăzute în lege trebuie îndeplinite cumulativ. Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că Instanța de Fond a pronunțat o hotărâre legală, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC D.C.R.D. SRL Mioveni împotriva sentinței nr. 78/ FC din 17 septembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2008.