ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1206/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel

Pitești, reclamanta SC D.C.R.D. SRL a chemat în judecată pe pârâta D.G.F.P. Argeș,

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării

Deciziei de impunere nr. 10839 din 29 martie 2007 emisă de D.G.F.P. Argeș ce

reprezintă titlul de creanță în baza căruia a fost obligată să plătească la

bugetul de stat suma de 640.280 lei, a raportului de inspecție fiscală încheiat

în data de 28 martie 2007 și a procesului - verbal nr. 10839 din 29 martie 2007.

În motivare a arătat

că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 5 54/2004

atât în privința cazului bine justificat, cât și a necesității prevenirii unei

pagube iminente, reprezentată de blocarea conturilor bancare ce s-ar putea

opera în

vederea executării titlului de

creanță emis de către D.G.F.P. Pitești.

Prin sentința nr. 78 din 17

septembrie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta SC D.C.R.D.

SRL Mioveni.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

de Fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din legea

contenciosului administrativ.

La o sumară pipăire a fondului, Curtea

de Apel nu a putut reține elemente de vădită nelegalitate a actelor atacate.

Aplicând principiul proporționalității, prin cântărirea intereselor părților

raportat la fiecare rezultat posibil, a conchis că simplul fapt al existenței

unei datorii constatate într-un proces - verbal și al posibilității punerii în

executare nu poate conduce la o soluție de suspendare în temeiul textului legal

invocat, legislația fiscală

prevăzând

posibilitatea restituirii sumelor virate în baza titlului, în

situația

desființării acestuia.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen legal

reclamanta

SC D.C.R.D. SRL, invocând dispozițiile

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta critică argumentul

primei Instanțe referitor la aparența de legalitate a Deciziei de impunere nr.

10839 din 29 septembrie 2007. Consideră excesivă pretenția organului de

inspecție fiscală, exprimată în decizia contestată, ca recurenta să răspundă

pentru eventualele nereguli comise de partenerii săi contractuali situați „în

amonte". De asemenea, în actul de control s-a tăcut vorbire de

un inventar din data de 15 ianuarie 2007, care, de

fapt, susține recurenta,

nici nu a existat. În pofida acestor motive, Curtea

de Apel a considerat decizia atacată ca fiind aparent legală, dar această

„aparență" nu a fost în nici un mod justificată.

Într-o critică distinctă,

recurenta afirmă că prin soluția adoptată a fost favorizat statul, deși prin

executarea silită a obligațiilor fiscale reținute în decizia de impunere,

societatea

comercială ar intra în procedura

insolvenței, prin încetarea plăților,

cât și a contractelor în derulare.

Intimata - pârâtă D.G.F.P. Argeș

nu a formulat întâmpinare dar, prin concluziile scrise depuse a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, arătând că toate susținerile recurentei

referitoare la fondul litigiului nu pot fi examinate în procedura sumară

reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a

concluziilor scrise, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul de față nu este fondat.

Potrivit art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, în forma în

vigoare la

data sesizării Instanței, în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea

unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condițiile art. 7, a autorității

publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere Instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea Instanței

de Fond.

Recurenta - reclamantă a

formulat contestație administrativă

împotriva

Deciziei de impunere nr. 10839 din 29 septembrie 2007, precum și a

actelor

premergătoare, în temeiul art. 175 și art. 177 din O.G. nr. 92/

2003 privind codul de procedură fiscală,

republicată, contestație ce

nu a fost soluționată până în prezent.

În temeiul

dispozițiilor art. 185 alin. (2) C. proc. fisc., la prima Instanță, recurenta -

reclamantă a achitat cauțiunea

fixată,

în cuantum de 32.262 lei.

Această condiție de

admisibilitate fiind îndeplinită, Instanța a apreciat asupra temeiniciei

cererii de suspendare.

Pentru a se putea

dispune suspendarea actului administrativ,

cele

două condiții impuse de prevederile legale menționate trebuie

îndeplinite

cumulativ.

Se poate vorbi despre

un caz bine justificat numai dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială

puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate pe care se fundamentează

caracterul executoriu al actului administrativ.

Or, în speță, nici unul dintre

pretinsele motive de nelegalitate a deciziei de impunere nu este de natură a

răsturna prezumția menționată, întrucât Instanța învestită cu o cerere

întemeiată pe art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004 nu poate prejudeca fondul

litigiului. Aspectele invocate reclamă

administrarea unor expertize de specialitate, probă care este incompatibilă cu

procedura de față,

caracterizată prin cercetarea sumară a aparenței

dreptului.

Așa fiind, chiar dacă iminența

producerii unui prejudiciu însemnat pentru societatea comercială recurentă ar

putea fi acceptată, nu se poate dispune suspendarea executării actului

administrativ întrucât, cum s-a arătat, cele două condiții prevăzute în lege

trebuie îndeplinite cumulativ.

Având în

vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că Instanța de Fond a

pronunțat o hotărâre legală, motiv pentru care în

temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. se va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

D.C.R.D. SRL Mioveni împotriva sentinței nr. 78/ FC din 17 septembrie 2007 a

Curții de Apel Pitești, secția comercială și contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 martie 2008.