ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 961/2008

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 182/ PI din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul penal nr. 1552/59/2007, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus, respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiționara P.I., prin mandatar P.O.P., împotriva rezoluției din 18 septembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și menținută prin rezoluția nr. 913/II/2/2007 din 19 octombrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Petiționara a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în data de 10 iulie 2007, numita P.I. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de comisarul V.V.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., susținând că, la data de 13 iulie 2006, făptuitorul s-a prezentat la domiciliul său solicitându-i să semneze „o hârtie făcută de către acesta ce conținea o situație ce nu corespundea adevărului”, ocazie cu care i s-a făcut rău, fiind „în moarte preclinică”, dar a fost salvată de către medicul de familie. Prin rezoluția din 18 septembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 427/P/2007, s-a dispus, în temeiul art. 209 alin. (3) și (4) C. proc.

pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de V.V.D., comisar șef la Poliția orașului Ineu, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. În motivarea rezoluției s-a reținut că nu există indicii cu privire la faptul că V.V.D. a desfășurat cu intenție directă sau indirectă acțiuni sau inacțiuni asupra persoanei vătămate P.I., susceptibile să fi avut ca rezultat punerea în primejdie a vieții acesteia. Ofițerului de poliție V.V.D., din cadrul Poliției orașului Ineu, i-a fost repartizat, spre cercetare, dosarul nr. 393/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu, având ca obiect sesizarea făcută de către P.I.

în legătură cu înstrăinarea unor terenuri, iar pentru audierea persoanei vătămate P.I., comisarul V.V.D. s-a deplasat, la data de 13 iulie 2006, la locuința acesteia în localitatea Dud, județul Arad, însoțit de agentul J.V.F. de la Postul de Poliție Târnova și de numiții C.R., cetățeanul italian G.S. și N.F. Ofițerul de poliție V.V., împreună cu celelalte persoane au sosit la locuința lui P.I., în jurul orei 10,30 - 11,00, găsind-o în curtea casei, aceasta fiind de acord să-i primească, iar la solicitarea comisarului a răspuns la întrebări puse, după care cei doi polițiști și P.I. au intrat într-o încăpere a locuinței, în vederea consemnării de către agentul J.V. a aspectelor declarate de către aceasta.

În momentul în care s-a încercat consemnarea declarației petentei, acesteia i s-a făcut rău, fapt pentru care agentul J.V. și C.R. s-au dus după medicul de familie, iar N.F. a sărit în ajutorul acesteia, stropind-o cu apă pe față, după care și-a revenit la scurt timp. Prin rezoluție s-a reținut că medicul I.B. a menționat în adresa nr. 34 din 20 iulie 2007 că, la data de 13 iulie 2006, a consultat-o la domiciliu pe numita P.I., ocazie cu care a constatat că aceasta a prezentat o stare de pierdere de conștiență (lipotimie), punându-i diagnosticul de „cardiopatie ischemică, fibrilație atrială cronică, atac ischemic cerebral frust, arteroscleroză sistemică”.

Din foaia de observație clinică generală nr. 15969 s-a reținut că P.I., în vârstă de 85 ani, a fost internată în Spitalul Județean Arad, la data de 13 iulie 2006, ora 18,30, cu diagnosticul de pancreatită acută, iar ulterior i s-a pus diagnosticul de „colică abdominală, pancreatită acută, colecistă litiazică, hepatită satelitică și debilitate fizică”. Totodată, procurorul a constatat că în legătură cu acuzația care i se aduce, ofițerul de poliție V.V.D. a declarat că nu a bruscat-o și nici nu a agresat-o verbal sau fizic pe persoana vătămată P.I., dar a apreciat că acesteia i s-a făcut rău din cauza căldurii sau datorită vârstei înaintate ori datorită tulburării emoționale pricinuită de prezența sa și a celorlalte persoane la locuința acesteia.

Prin rezoluția nr. 427/P/2007 s-a constatat că, în privința modului în care comisarul V.V.D. și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu ocazia deplasării la locuința persoanei vătămate P.I. s-au efectuat cercetări în dosarul nr. 144/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, reținându-se că ofițerul de poliție și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu respectarea normelor de procedură penală, iar între activitatea acestuia și starea de sănătate a persoanei vătămate P.I. nu există vreun raport de cauzalitate. Soluția adoptată în cauză a rămas definitivă prin sentința penală nr. 31 din 13 martie 2007 pronunțată în dosarul nr. 170/59/2007 al Curții de Apel Timișoara constatându-se că nu pot fi reținute indicii din care să rezulte săvârșirea, de către intimat, a infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen.

Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petenta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, plângere respinsă, ca nefondată, prin rezoluția nr. 913/II/2/2007 din 19 octombrie 2007. Astfel, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a constatat că soluția dată în dosarul nr. 427/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este temeinică și legală; că organul de cercetare penală nu a exercitat nici un fel de manevre fizice sau psihice cu intenția directă sau indirectă de a atenta la viața petiționarei, ci și-a exercitat atribuțiile de serviciu și pentru a nu o pune pe petiționară să se deplaseze la sediul poliției, s-a deplasat personal la domiciliul acesteia.

Totodată, procurorul general a reținut că infracțiunea de omor sau tentativă de omor se realizează cu intenție directă sau indirectă care poate fi dedusă din acțiunile materiale desfășurate de o persoană împotriva alteia prin care să se demonstreze intenția aceleia de a suprima viața, respectiv să se fi exercitat acțiuni fizice asupra unor zone vitale ori acțiuni verbale care să inducă victimei o stare de temere puternică care să aibă drept consecință suprimarea vieții. Probatoriul a fost complet administrat pentru elucidarea tuturor aspectelor pe care le presupunea cauza și nu a rezultat ca persoana cercetată să fi săvârșit vreunul din actele materiale care să demonstreze intenția de a suprima viața victimei.

Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate de petenta P.I., instanța reține că rezoluția contestată este temeinică și legală. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționara P.I. solicitând casarea hotărârii și, în cadrul rejudecării, admiterea plângerii formulată împotriva rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului V.V.D. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor. În susținerea recursului, petiționara, prin apărătorul său, a arătat că, intimatul s-a prezentat la locuința sa și a exercitat presiuni pentru a o determina să recunoască că și-a înstrăinat terenul din localitatea Ineu. În drept, a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc.

pen. Înalta Curte, examinând recursul prin prisma criticilor formulate pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, potrivit art. 385 14 C. proc. pen., dar și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Prin rezoluția din 18 septembrie 2007, dată în dosarul nr. 427/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul V.V.D., comisar șef la Poliție orașului Ineu, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., întrucât fapta nu există. Din actele premergătoare efectuate de procuror a rezultat că, la data de 10 iulie 2007, petiționara P.I.

a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara solicitând tragerea la răspundere penală a comisarului de poliție V.V.D. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor. În plângerea formulată, petiționara a susținut că, la data de 13 iulie 2006, acesta s-a prezentat la domiciliul său cerându-i să semneze „o situație ce nu corespundea adevărului”, împrejurare în care i s-a făcut rău, fiind salvată, ulterior, de medicul de familie. Rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză că ofițerul de poliție V.V.D. a avut spre soluționare dosarul nr. 393/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu având ca obiect o plângere formulată de aceeași petiționară privind înstrăinarea unor terenuri.

Deplasarea comisarului de poliție la locuința petiționarei s-a datorat faptului că se impunea audierea acesteia în vederea soluționării cauzei. Intimatul a fost însoțit, de agentul J.V. de la Postul de Poliție Târnova și de alte două persoane. În momentul în care s-a trecut la consemnarea celor declarate de petiționară, acesteia i s-a făcut rău, astfel încât agentul de poliție a chemat medicul de familie iar celelalte persoane au stropit-o cu apă pe față. După consultare, medicul a constatat că petiționara a prezentat o stare de pierdere a cunoștinței, stabilindu-i diagnosticul de „cardiopatie ischemică, fibrilație atrială cronică, atac ischemic cerebral frust, arteroscleroză sistemică”. A fost internată în spital în aceeași zi, 19 iulie 2006, cu diagnosticul de pancreatită acută, iar ulterior i s-a pus diagnosticul de „colică abdominală, pancreatită acută, colicistită litiazică, hepatită satelitică și debilitate fizică”.

În raport de aceste elemente procurorul a apreciat că fapta nu există în materialitatea ei, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. Prin rezoluția din 19 octombrie 2007, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a respins ca neîntemeiată plângere petiționarei formulată împotriva rezoluției procurorului. Instanța de judecată, investită cu soluționarea plângerii în condițiile prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen., a apreciat că soluția dată de procuror este legală și temeinică, fapta reclamată de petiționară neexistând în materialitatea ei. Infracțiunea de omor presupune, sub aspectul laturii obiective, o activitate materială care are ca rezultat material moartea unei persoane.

Acțiunea făptuitorului poate să vizeze și psihicul victimei atunci când, știind că victima este bolnavă îi produce o emoție puternică, în dorința de a o ucide. Sub aspectul subiectiv, infracțiunea se săvârșește cu intenție directă sau indirectă. În cauză, nu există niciun indiciu din care să rezultă că intimatul V.V.D. cunoștea starea de boală a petiționarei și că în mod deliberat i-ar fi provocat o emoție puternică, cu intenția de a-i produce moartea. Deplasarea sa la locuința petiționarei a fost determinată de necesitatea soluționării cauzei cu care a fost investită. Îndată ce a observat că petiționarei i s-a făcut rău, împreună cu persoanele care îl însoțeau au chemat medicul, i-a acordat primul ajutor, după care aceasta a fost internată la spital.

Neexistând astfel, indicii din care să rezulte că intimatul ar fi exercitat presiuni asupra petiționarei cu intenția de a-i suprima viața, atât soluția dispusă de procuror, cât și hotărârea instanței de fond sunt legale și temeinice. Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara P.I. împotriva sentinței penale nr. 182/ PI din 29 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara P.I. împotriva sentinței penale nr. 182/ PI din 29 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2008.