ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 141/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 96/F-C/ din 18 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 369/46/2007, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanții D.C.V., D.I.G., D.F. și D.I. în contradictoriu cu pârâții M.A.A. și SC A. SA, ca tardiv formulată, a obligat pe reclamanți să plătească pârâtei 600 lei cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Pitești a reținut că acțiunea formulată este tardivă deoarece reclamanții au cunoscut despre existența actului cu mult înaintea termenului reglementat de dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Sentința civilă nr. 840 din 19 septembrie 2005, pronunțată de Judecătoria Horezu reține punctul de vedere al expertului, rezultă că terenul este ocupat cu o construcție de 50 mp de SC N. SA, iar suprafața de 3224,15 mp este ocupată de către pârâți. Se mai arată că raportul de expertiză a fost efectuat la data de 12 martie 2005 iar sentința a devenit irevocabilă la 29 noiembrie 2005, astfel încât acțiunea trebuia formulată anterior datei de 22 ianuarie 2007, cel mai târziu în termenul de 6 luni, de la data comunicării hotărârii sau de la data la care reclamanții au luat cunoștință despre relațiile și conținutul raportului de expertiză. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 și pct. 9 C. proc.

civ. 1. Sentința recurată a fost pronunțată de un judecător incompatibil, încălcându-se astfel prevederile imperative ale art. 24 alin. (1) C. proc. civ. ce instituie interdicția judecătorului care a pronunțat o hotărâre într-o pricină să ia parte la rejudecarea cauzei după casare. 2. În mod greșit instanța de fond a soluționat procesul în baza unei excepții fără a intra în cercetarea fondului și cu încălcarea gravă a dreptului la apărare. Recurenții învederează faptul că nu au avut cunoștință de existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate, ci doar de faptul ocupării terenului de către SC A. SA. Recurenții au luat cunoștință de existența actului după notificarea adresată intimatei - pârâte, adică ulterior datei de 30 noiembrie 2006. Se critică sentința instanței de fond și din perspectiva încălcării dreptului la apărare, cererea avocatului de amânare a cauzei fiind respinsă în mod nelegal.

Recursul este nefondat. Judecătorul care a pronunțat sentința nr. 96/F-C din 18 iunie 2008 nu este incompatibil, nu s-au încălcat prevederile art. 24 C. proc. civ. iar motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. nu este întemeiat. Pentru a deveni incompatibil, judecătorul trebuie să pronunțe o hotărâre prin care se dezleagă o problemă litigioasă, o hotărâre de natură să dezinvestească instanța. Se poate invoca incompatibilitatea în cazul în care prin efectul casării cu trimitere se dezbate din nou aceeași problemă de către instanța de fond. Dacă judecătorul nu s-a pronunțat asupra fondului, ci a respins cererea pe temeiul unei excepții procesuale, nu se poate invoca incompatibilitatea.

Doamna judecător A.G. s-a pronunțat asupra excepției de inadmisibilitate a acțiunii sentința fiind casată cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță. Doamna judecător nu este incompatibilă, deoarece problema inadmisibilității acțiunii a fost tranșată irevocabil de către instanța de recurs. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va reține netemeinicia criticii formulate. În mod corect instanța de fond a reținut că recurenții aveau cunoștință de împrejurarea ocupării terenului de către intimata - pârâtă încă din data de 12 martie 2005, când s-a depus raportul de expertiză în dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 840 din 19 septembrie 2005. Recurenții au solicitat comunicarea actului atacat chiar în luna noiembrie 2006, cu mult peste termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 554/2004 pentru intentarea acțiunii în justiție.

Este nefondat și motivul de recurs ce privește încălcarea dreptului la apărare al reclamanților-recurenți, deoarece instanța de fond, deși a respins cererea avocatului de amânare a cauzei, a dispus totodată amânarea pronunțării pentru a se depune note scrise din partea reclamanților astfel încât s-a dat posibilitatea tuturor părților să-și spună punctul de vedere asupra excepției tardivității formulării acțiunii. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.C.V., D.I.G., D.F. și D.I. împotriva sentinței nr. 96/F-C din 18 iunie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2009.