ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2547/2008

Asupra

cererii de recurs de față, în urma admiterii contestației în anulare prin

decizia nr. 3980 din 5 decembrie 2007;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin cererea de chemare în

judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr. 3369/2003

reclamanta SC V.F. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC S. SA să se

constate că reclamanta este titulara dreptului de proprietate exclusiv asupra

terenului în suprafață de 186,87 mp situat în Pitești.

Acțiunea

a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ.

Prin

sentința civilă nr. 3191 din 15 septembrie 2003, Judecătoria Pitești declină

competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Pe rolul

Tribunalului Argeș, secția comercială și de contencios administrativ, cauza a

fost înregistrată sub nr. 1589/C/2004.

Prin

Sentința civilă nr. 28/ C din 17 ianuarie 2005, Tribunalul Argeș „admite

acțiunea formulată de SC V.F. SRL; constată că reclamanta este proprietară

pentru suprafața de 186,87 mp teren situat în Pitești, Cartier Trivale; obligă

pârâta la plata sumei de 4.670.000 lei cheltuieli de judecată”.

Împotriva

acestei sentințe SC S. SA a declarat apel și prin decizia civilă nr. 59/ A-C

din 20 aprilie 2005 pronunțată în dosarul nr. 340/COM/2005, Curtea de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ: „admite apelul

declarat de SC S. SA împotriva Sentinței civile nr. 28/ C din 17 ianuarie 2005

pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș; schimbă în tot sentința primei

instanțe, în sensul că respinge acțiune a ca nefondată; obligă

intimata-reclamantă la plata sumei de 15.037.000 lei cheltuieli de

judecată".

Împotriva

acestei decizii SC V.F. SRL a declarat recurs critica fiind întemeiată pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.

În

motivarea recursului, recurenta susține că în mod greșit instanța de apel a

apreciat că poate proceda la interpretarea actului juridic numai atunci când el

cuprinde clauze contradictorii, în opinia recurentului principalul domeniu al

interpretării actelor juridice îl constituie clauzele neclare.

Recurenta

a mai susținut că, prin hotărârea pronunțată au fost încălcate dispozițiile art.

977 Cod civ. și art. 979 Cod civ., astfel că, instanța ar fi trebuit să aplice

regulile instituite de aceste texte, observând că intenția comună a părților a

fost să divizeze parțial societatea, atribuindu-i fiecărui participant la procesul

de divizare părți individualizate din imobile în proprietate exclusivă, iar nu

să creeze o stare de indiviziune prin alte legături juridice între societăți.

Totodată,

recurenta a mai apreciat că nu se putea înlătura proba cu expertiza tehnică

topografică efectuată în cauză, pe motiv că aceasta este un element extrinsec

al actului juridic, întrucât, pentru a se stabili care a fost intenția comună a

părților, instanța trebuia să aibă în vedere modul în care acestea înțeleg să

execute actul, expertiza lămurind faptul că SC V.F. SRL este singura care

folosește terenul în litigiu.

Înalta

Curte, analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și

circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ, va

respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin

Hotărârea A.G.A. din data de 09 aprilie 2001 (M. Of. nr. 781/20.04.2001) s-a

hotărât divizarea parțială a SC S. SA.

Prin

Protocolul de Intenție din data de 15 mai 2001, SC V.F. SRL și-a exprimat

opțiunea de a dobândi proprietatea asupra spațiului comercial situat în

Pitești, Cartier Trivale, în schimbul acțiunilor ce le deținea la SC S. SA,

respectiv 52 pachete acțiuni.

Prin

semnarea Protocolului de Intentie SC V.F. SRL este de acord să i se atribuie

imobilul situat în Pitești, Cartier Trivale, din schița 28, parțial 18, 9, 10, 11,

8, suprafață construită 156,56 mp, suprafață teren 346,33 mp din care suprafață

exclusivă 156,56 mp, suprafață aferentă căii de transport 2,90 mp, suprafață

curte indiviză 186,87 mp.

Proiectul

de divizare a fost aprobat și publicat (M. Of. nr. 1101/07.06.2001), iar SC V.F.

SRL nu a formulat opoziție în termenul prevăzut de Legea nr. 31/1990.

Prin

acțiunea formulată reclamanta a solicitat să se constate că este titulara

dreptului de proprietate exclusiv asupra terenului în suprafață de 186,87 mp pe

motiv că în proiectul de divizare a pârâtei s-ar fi strecurat o eroare prin

mențiunea că această suprafață este în cotă indiviză. Terenul în litigiu

trebuia să revină în totalitate reclamantei întrucât nu a fost precizată cota

parte a acesteia și nici ceilalți coindivizari, iar reclamanta are calitatea de

succesor cu titlu particular al pârâtei în ceea ce privește suprafața de 346,33

mp din care folosește netulburat 186,87 mp

În mod

corect instanța de apel reține că acțiunea reclamantei este o acțiune în

constatarea unui drept rezultat dintr-un act juridic, act din care aceasta

susține că s-ar deduce prin interpretare că ar fi proprietară exclusivă a

terenului în suprafață de 186,87 mp.

Conform art.

969

Cod civ.:

„Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, dar în

cazul în care actul juridic este neclar el poate fi interpretat de către

instanță în vederea lămuririi raporturilor dintre părți.

Nu poate

fi reținută nelegalitatea hotărârii atacate prin încălcarea dispozițiilor art. 977

și art. 979 C. civ., întrucât instanța de apel a procedat la analizarea actului

juridic, respectiv a actului prin care a fost divizată SC S. SA.

Art.

977 C.

civ., prevede că: „Interpretarea

contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după

sensul litaral al termenilor”, iar conform art. 979

C.

civ.

: „Termenii

succeptibili de două înțelesuri se interpretează în înțelesul ce se potrivește mai

mult cu natura contractului”.

Corecta

soluționare a prezentei cauze este legată de actul de divizare al

SC S. SA, respectiv

dacă acest act juridic conține clauze neclare sau contradictorii ce necesită

interpretări conform dispozițiilor art. 977 și art. 979 C. civ.

În

considerentele hotărârii atacate, Curtea de Apel Pitești a reținut că „verificând

actul juridic prin care a fost divizată SC S. SA, la pct. 64 rezultă că SC V.F.

SRL primește spațiul construit de 156,56 mp și terenul de 346,33 mp din care

156,56 suprafață exclusivă, 186,87 mp suprafață în indiviziune și 2,90

suprafață aferentă căilor de transport”.

S-a

constat, așadar, că nu există contradicție între dispozițiile acestui act,

drepturile reclamantei fiind clare în ceea ce privește faptul că din totalul de

346,33 mp teren 186,87 mp sunt în indiviziune.

Așadar,

este fără echivoc faptul că instanța a analizat actul de divizare și a constatat

că acesta conține dispoziții clare, nesucceptibile de interpretări.

Nu poate

fi reținută critica potrivit căreia instanța de apel a înlăturat de plano proba

cu expertiză tehnică topografică, întrucât, Curtea a analizat temeinicia

cererii în raport de acest mijloc de probă, concluzionând că expertiza este un

element extrinsec al actului juridic ce nu poate duce la o altă interpretare a

acestuia câtă vreme nu există nicio contradicție între termenii actului. Actul

juridic nu se interpretează cu ajutorul unei expertize topogafice, probă ce

servește la stabilirea existenței sau inexistenței unui fapt juridic.

Modul de

stăpânire a terenului în litigiu nu poate fi un criteriu de interpretare a

actului și nu creează neclarități care să ducă la concluzia unei greșeli de

redactare a actului.

Pentru

aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul

declarat de reclamanta SC V.F. SRL PITEȘTI prin administrator judiciar C.I. împotriva

deciziei nr. 59/ AC din 20 aprilie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția comercială

și de contencios administrativ, ca nefondat, iar conform art. 274 C. proc. civ.,

va fi obligată recurenta la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimata SC S.

SA Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta SC V.F. SRL PITEȘTI prin administrator judiciar

C.I. împotriva deciziei nr. 59/ AC din 20 aprilie 2004 a Curții de Apel Pitești,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat

Obligă

recurenta la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimata SC S. SA Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședința publică, astăzi 24 septembrie 2008.