ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2474/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2474/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Deliberând asupra recursului
de față, constată următoarele:
Prin
Decizia civilă nr. 59/ CA din 22 februarie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția
comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a
constatat perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul P.T.N.
împotriva Deciziei civile nr. 146/ CA din 23 mai 2005 pronunțată de această Instanță
în Dosarul nr. 176/CA/2005 în contradictoriu cu intimații Municipiul Tulcea
prin Primar, Consiliul Județean Tulcea și Comuna Jurilovca prin Primar.
Pentru a pronunța această
soluție, prima Instanță a reținut următoarele:
Împotriva acestei decizii a
formulat cerere de revizuire petentul P.T.N., criticând-o pentru nelegalitate
și netemeinicie.
Instanța a constatat că prin
încheierea de la data de 13 octombrie 2005 Curtea de Apel Constanța a suspendat
judecata cauzei pentru lipsa nejustificată a părților.
De la acea dată, timp de 1
an de zile nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură din vina exclusivă.
Drept urmare, Instanța a
apreciat că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 248 C. proc. civ. și a constatat că cererea de revizuire este perimată.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs petentul P.T.N., care a solicitat admiterea acestuia.
În motivare, recurentul
arată că termenul de perimare a fost întrerupt prin cererea pe care a
formulat-o la Curtea de Apel Constanța.
Analizând hotărârea atacată,
în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304
1
C. proc. civ, Înalta Curte constată că se impune respingerea recursului ca nefondat.
Sentința criticată este
legală și temeinică, în speță nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304
sau art. 304
1
C. proc. civ, în vederea casării sau modificării
hotărârii.
Potrivit art. 248 C. proc. civ, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire se perimă
de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de 1 an de zile.
În mod corect prima Instanță
a reținut că pricina a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de 1 an de
zile, deoarece cauza a fost suspendată datorită lipsei părților la data de 13
octombrie 2005; aceasta a fost repusă pe rol pentru constatarea perimării din
oficiu la data de 24 ianuarie 2007, iar perimarea a fost constatată la data de
22 februarie 2007.
Recurentul a formulat
cererea, aflată în Dosarul nr. 315/CA/2005 al Curții de Apel Constanța, după
împlinirea unui an de la data suspendării cauzei, respectiv la data de 12
februarie 2007.
Pentru aceste considerente,
în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.proc.civ, raportat la art. 20 și art.
28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de P.T.N. împotriva Deciziei nr. 59/ CA din 22 februarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrative și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 15 mai 2007.