ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4450/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4450/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 12 iulie 2005,
reclamanta SC P. SRL Tulcea a solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii
Consiliului Local al comunei Cerna, din 28 iunie 2005, prin care s-a anulat în
mod unilateral, ilegal, art. 13 alin. (4) din Contractul de concesiune din 18
iulie 2003.
Prin sentința civilă din 20 octombrie
2005 a Tribunalului Tulcea a fost admisă excepția neîndeplinirii procedurii
prealabile prevăzută de Legea nr. 554/2004 și a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs reclamanta și a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind procedura
prealabilă administrativă.
Curtea Constituțională, prin
Decizia nr. 335 din 18 aprilie 2006 a respins excepția de neconstituționalitate
invocată de reclamantă (filele 30-34 din dosarul Curții de Apel Constanța).
La data de 4 iunie 2006
recurenta a invocat din nou excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004 (filele 41-42 din dosarul Curții
de Apel Constanța), iar curtea de apel, prin încheierea de la termenul de judecată
din data de 28 iunie 2007, a respins excepția ca inadmisibilă reținând că în
cauză, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra aceleiași excepții.
Împotriva încheierii din
data de 28 iunie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă
și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs de SC P. SRL
Tulcea, arătând că de această dată invocă alte motive de neconstituționalitate
și că, oricâte excepții ar invoca, ele trebuie soluționate de Curtea
Constituțională.
Verificând cauza în funcție
de recursul formulat și având în vedere actele dosarului, Curtea constată că
recursul nu este fondat.
La data de 5 decembrie 2005,
în cuprinsul recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 2022/2005 a
Tribunalului Tulcea, reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, arătând că textul contravine accesului
liber la justiție și este contrar prevederilor art. 21 alin. (4) din
Constituția României, precum și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care
prevede că jurisdicțiile administrative sunt facultative și gratuite.
Curtea Constituțională s-a
pronunțat asupra acestei excepții prin decizia nr. 335 din 18 aprilie 2006 în
sensul că a respins-o reținând că dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
au mai format obiect al controlului de constituționalitate în decizia nr. 670/2005
și nr. 39/2005
La data de 4 iunie 2007
reclamanta a invocat din nou excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, arătând că acest text afectează însăși
esența dreptului de acces la instanță amintind dispozițiile art. 21 alin. (3) din
Constituția României, precum și ale art. 6 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Soluția Curții de Apel
Constanța de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții
Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de aceeași parte pentru
a doua oară în cadrul aceluiași proces, este legală.
Chiar dacă reclamantul a indicat
de această dată dispozițiile alin. (3) (în loc de cele ale alin. (4), cum a procedat
la formularea primei excepții de neconstituționalitate) din art. 21 din
Constituția României, în esență a avut în vedere aceeași împrejurare și anume
că, în opinia sa, prin art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se contravine accesului
liber la justiție și că jurisdicțiile administrative sunt facultative și
gratuite.
Or, Curtea Constituțională
arătat în motivarea deciziei de respingere a excepției, că instituirea
procedurii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu este contrară
principiului liberului acces la justiție, cât timp decizia organului
administrativ poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești și că,
textul constituțional care se referă la caracterul facultativ al jurisdicțiilor
speciale administrative nu este aplicabil prevederilor criticate ce instituie
obligația persoanei vătămate de a se adresa cu reclamație organului emitent al
actului înainte de sesizarea instanței de contencios administrativ, procedura recursului
administrativ grațios neavând caracter jurisdicțional.
Așadar, Curtea Constituțională
a analizat dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat atât
la art. 21 alin. (3) din Constituție (accesul liber la justiție), cât și
raportat la art. 21 alin. (4) din Constituție (jurisdicțiile administrative
sunt facultative și gratuite), cu referire la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele expuse
recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de SC P. SRL Tulcea împotriva încheierii din 28 iunie 2007 pronunțată de Curtea
de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios
administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 5630/36/2005.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 16 noiembrie 2007.