ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1109/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1109/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 50 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Curtea
de Apel Suceava, secția penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată
de petentul V.l. împotriva rezoluțiilor nr. 172/P/2006 din 27 iunie 2007 și nr.
229/ll/2 din 18 septembrie 2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Suceava, fiind obligat petentul la 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin
plângerea înregistrată la această instanță, petentul V.l. a
solicitat desființarea rezoluțiilor emise de
Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Suceava în dosarul penal nr. 172/P/2006,
condamnarea intimatelor G.S., A.S. și N.V., din cadrul Tribunalului Suceava
pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. și obligarea lor la plata, în
solidar, a daunelor morale în sumă de 50.000 RON, cu motivarea că intimatele au
făcut parte din completul
de judecată
investit cu soluționarea recursurilor formulate de către el și
fosta
soție în cadrul unei acțiuni de partaj, acestea consemnând în motivarea
deciziei pronunțate aspecte nereale precum faptul că între
părți ar fi existat un acord cu privire la
împărțeală, fapt care i-a adus un
prejudiciu moral și material. A mai
arătat că intimatele au încălcat cu ocazia judecării recursurilor atât
prevederile legale ale Codului de procedură civilă cât și cele mai elementare
norme deontologice, pronunțând o hotărâre absolut nelegală și netemeinică,
acționând astfel în favoarea intereselor fostei sale soții.
Pe baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât
și la instanță s-a reținut că partea vătămată V.M.
a formulat
plângere penală solicitând a se efectua cercetări împotriva
judecătorilor G.S., A.S. și N.V.
întrucât
acestea, în calitatea pe care o au, îndeplinindu-și defectuos atribuțiile de
serviciu, au dat o soluție netemeinică și nelegală în dosarul nr. 807/86/2006
al Tribunalului Suceava, cauzându-i o vătămare a intereselor legale, constând
în aceea că a pierdut pe
nedrept o cotă -
parte din masa bunurilor comune partajate cu fosta sa
soție M.G.D.
Prin rezoluția nr. 172/P/2006 din 27 iunie 2007 a Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus, în
baza art. 228 alin. (4) și
art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea
urmăririi penale față de G.S., A.S. și N.V., judecători în cadrul Tribunalului
Suceava, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., reținându-se că
intimatele - judecătoare au efectuat activități și au întocmit acte în virtutea
atribuțiilor pe care judecătorii le îndeplinesc în exercitarea funcțiilor în
care sunt învestiți, cu respectarea principiilor inamovibilității și
independenței, prin interpretarea probelor și aplicarea legii, neexistând
indicii din care să rezulte săvârșirea vreunei infracțiuni.
Astfel, din actele premergătoare
efectuate în cauză a rezultat că
prin acțiunea civilă
înregistrată la Judecătoria Rădăuți, la data de
21 iunie 2005 sub nr. 3267/2005, reclamanta M.G.D. a
chemat în judecată pe pârâtul petent V.M.,
solicitând instanței
partajarea bunurilor dobândite în timpul
căsătoriei.
Prin sentința civilă nr. 1054 din 13 aprilie 2005 pronunțată de
Judecătoria Rădăuți a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta M.G.D.,
s-au constatat cotele de contribuție ale părților și bunurile supuse partajării
și s-a dispus pe loturi atribuirea acestora, cu obligarea la plata unei sulte
pentru egalizarea valorică a loturilor.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs atât reclamanta M.G.D.
cât și pârâtul petent V.l., recursuri care au fost admise prin decizia civilă nr.
1705 din 16 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. 807/86/2006,
iar ca urmare a admiterii recursurilor s-a procedat la o
nouă lotizare și reatribuirea loturilor către
părțile litigante.
S-a apreciat de către instanța de fond că, potrivit art. 246 C. pen.,
constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor
fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu,
cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în
mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare
intereselor legale
ale unei persoane.
Având în vedere elementele constitutive ale acestei
infracțiuni sub aspectul laturii obiective și
subiective și corelând aceste
elemente cu activitatea desfășurată de
cele trei intimate care au
format completul
de judecată ce a soluționat recursurile civile, instanța
de fond a
apreciat că în mod corect s-a reținut de către parchet că
fapta reclamată de către petent ca fiind
săvârșită de către acestea, nu
există. Aceasta întrucât activitatea de
administrare și interpretarea probelor este atributul exclusiv al instanței de
judecată investite cu soluționarea unei cauze, iar potrivit art. 17 din Legea nr.
304/2004, hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în
căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale,
aspecte față de care reanalizarea și reaprecierea probatoriului
administrat în procedura civilă desfășurată între
petent și fosta sa soție
nu se poate realiza în cadrul procedurii
plângerii penale contra judecătorilor.
În speță, intimatele G.S., A.S. și N.V. au soluționat recursurile
civile în virtutea atribuțiilor de serviciu, desfășurate cu respectarea
principiului independenței, supunerii numai legii și a imparțialității,
neexistând indicii de săvârșire de către acestea a vreunei infracțiuni.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal, a declarat
recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând
susținerile din plângerea penală și cele din plângerile împotriva rezoluțiilor
procurorului.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele,
conform art. 385
6
alin. (3) C. proc.
pen., Înalta Curte apreciază
că acesta este nefondat, instanța de fond
și procurorul apreciind în mod corect că, prin pronunțarea unor hotărâri
judecătorești, magistrații - judecători nu se fac vinovați de săvârșirea
infracțiunii prevăzută de
art. 246 C. pen.,
pentru existența acestei infracțiuni fiind necesar ca
aceștia să
acționeze, cu știință, în scopul prejudicierii interesului unei
părți, ceea ce nu este cazul în speță. în cauză,
prin pronunțarea într-o cauză civilă având ca obiect partajarea bunurilor
comune dobândite în
timpul căsătoriei, chiar dacă hotărârile ar fi fost nelegale
sau netemeinice, intimații judecători nu se fac vinovați de săvârșirea
infracțiunii de abuz în serviciu, îndreptarea eventualelor greșeli de judecată
putându-se realiza doar pe căile și cu respectarea procedurilor prevăzute de
lege.
Așadar, cum opiniile exprimate de judecătorii cu ocazia
pronunțării unor hotărâri judecătorești nu poate
constitui temei pentru
tragerea la răspundere penală a acestora iar din
verificările efectuate nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea
defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către intimați cu consecința
prejudicierii intereselor legale ale petentului, soluția dispusă de instanța de
fond, de respingere, ca nefondată, a plângerii petentului și, pe cale de
consecință, de menținere a rezoluției atacate, este legală și temeinică astfel
că, văzând și dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta
Curte va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din
același cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul V.l. împotriva
sentinței penale nr. 50 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava,
secția penală.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 martie 2008.