ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 626/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 21 octombrie 2005, la Tribunalul Iași, reclamanta U.N.C.M.R.R.

– Organizația Județeană Iași a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării și Ministrul Apărării, solicitând modificarea și completarea Ordinului nr. M116 din 5 septembrie 2002 pentru aprobarea normelor metodologice privind încadrarea în condiții deosebite, speciale și alte condiții specifice cadrelor militare în activitate, în sensul respectării dispozițiilor prevăzute de Decretul - Lege nr. 68/1990 și Deciziei nr. 87/1999 a Curții Constituționale, recunoașterea drepturilor cadrelor militare din Uniune, care au fost pensionați anterior apariției ordinului, pentru întreaga perioadă de timp cât au lucrat în locurile de muncă și activitățile prevăzute a fi încadrate în grupe de muncă superioare, obligarea pârâților în solidar la modificarea actului, în vederea reparării pagubelor produse și obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, pârâții nu au ținut seama că prin sintagma „cadre militare” se înțelege atât cadrele militare din activitate, cât și cele din rezervă sau retragere. Prin sentința civilă nr. 550/E din 21 octombrie 2005, Tribunalul Iași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, având în vedere calitatea de organe centrale ale pârâților, aplicând prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 poziția 3 din Legea nr. 554/2004. Prin sentința civilă nr. 44/ CA din 27 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 7337/2005, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut că ordinul atacat a fost emis în executarea dispozițiilor art. 2 din H.G.

nr. 1294/2001, care se referă la cadrele militare în activitate. Pentru cadrele militare în rezervă există reglementări diferite, care se referă la date anterioare celei din 1 aprilie 2001. Curtea de Apel Iași consideră că în ipoteza în care în baza art. 3 din Legea nr. 164/2001 s-a omis sau s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale, nimic nu împiedică pe titularul dreptului la pensie să solicite revizuirea dreptului la pensie. Recunoașterea dreptului la pensie nu se poate realiza decât în raport de fiecare titular al dreptului la pensie. Mai mult decât atât, prin ordinul atacat, nu se poate face o extindere a sferei de reglementare adoptată prin Legea nr. 164/2001. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 1 C. proc.

civ. Recurenta consideră că, întrucât Adunarea Generală a investit pe președinte să reprezinte și să apere în fața Instanțelor de judecată interesele membrilor în ceea ce privește revendicarea drepturilor ce decurg din Decretul - Lege nr. 68/1990 și din Decizia Curții Constituționale nr. 87/1999, aceasta are calitate procesuală activă. Instanța de Fond face confuzie și reține greșit că între Decretul - Lege nr. 68/1990, Decizia Curții Constituționale nr. 87/1999 și H.G. nr. 1294/2001, nu ar exista identitate de obiect și scop și că s-ar încălca principiul neretroactivității legii. În sensul solicitat, a fost dată aceeași interpretare de către Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Justiției.

Intimatul - pârât Ministerul Apărării a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fiind inadmisibilă cererea prin care o persoană juridică solicită recunoașterea unui drept subiectiv consacrat exclusiv persoanelor fizice cu statut de cadre militare. Acțiunea este inadmisibilă și pentru că Decretul - Lege nr. 68/1990 este abrogat prin Legea nr. 158/2004, iar Decizia Curții Constituționale se referă la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Decretului - Lege nr. 68/1990. H.G. nr. 1294/2001 se referă la cadrele militare în activitate, iar ordinul emis în baza acestui act normativ nu poate să privească decât aceeași categorie a cadrelor militare. Recursul nu este fondat.

Instanța de Fond a apreciat în mod corect că acțiune în Instanță pot formula numai persoanele care se consideră vătămate prin actul administrativ în discuție. Deși recurenta - reclamantă a obținut permisiunea Adunării Generale pentru introducerea acțiunii în justiție, aceasta nu poate intenta acțiune și reprezenta în justiție membrii săi, decât în condițiile apărării unui drept colectiv al acestora. Încadrarea recurentei într-o anumită categorie nu se poate realiza decât analizând condițiile în care a lucrat fiecare membru. Și pe fondul cauzei, Instanța de Fond a pronunțat o hotărâre legală, deoarece Decretul - Lege nr. 68/1990 a fost abrogat, iar Decizia Curții Constituționale face referire la acest act.

Ordinul nr. M116 din 5 septembrie 2002 a fost emis în baza H.G. nr. 1294/2001, care se referă la cadrele militare în activitate. Ordinul nu poate fi completat și în privința cadrelor militare în retragere sau rezervă, deoarece ar însemna să adauge la lege, respectiv la H.G. în temeiul căreia a fost emis. Față de acestea, motivele de recurs invocate nu sunt îndeplinite, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de U.N.C.M.R.R. – Organizația Județeană Iași împotriva sentinței civile nr. 44/ CA din 27 martie 2006 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării și Ministrul Apărării, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2007.