ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1541/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea din 22 septembrie 2010 înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași reclamantul A.N. a solicitat instanței să dispună îndreptarea și lămurirea sentinței civile nr. 169/CA din 7 noiembrie 2005 pe considerentul că, în cuprinsul acesteia nu se arată data de la care i se acordă dreptul la pensie militară, precizându-se că pârâta din motive umanitare i-a acordat pensia militară. Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 29 noiembrie 2010, a respins cererea reclamantului A.N. de îndreptare și lămurire a sentinței nr. 169/CA din 7 noiembrie 2005, precum și cererea pârâtului de amendare a reclamantului.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că dispozitivul sentinței este extrem de clar „respinge acțiunea” astfel că nu sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii. În ce privește cererea pârâtei privind amendarea reclamantului potrivit art. 723 C. proc. civ. instanța a reținut că formularea prezentei cereri de către reclamant nu este expresia unui abuz de drept și nu se conturează vreo pagubă pricinuită pârâtei. Împotriva acestei încheierii reclamantul A.N. a formulat recurs, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ..

Recurentul a susținut, în esență, că instanța de fond a pronunțat încheierea pe care o recurează fără a avea spre cercetare analiză și dreaptă judecată dosarul Curții de Apel Iași în care s-a pronunțat sentința nr. 169/CA din 7 noiembrie 2005. Printr-o altă critică, recurentul susține că instanța a reținut precizările mincinoase făcute de pârâtă prin întâmpinare, potrivit cărora „reclamantul a solicitat prin acțiunea inițială, înregistrată sub nr. 4774/2005, anularea Ordinului personal nr. 737/2003 prin care a fost trecut în rezervă, invocându-se Legea nr. 80/1995, art. 85 lit. i) precum și că „prin cele două cereri se urmărește valorificarea a două drepturi diferite”.

Dacă instanța ar fi avut dosarul atunci când a pronunțat încheierea recurată, susține recurentul, ar fi observat că la data de 24 iulie 2003 (data înregistrării cererii de chemare în judecată) acesta nu beneficia de pensie militară și, că acest drept i-a fost acordat de Curtea de Apel Iași prin sentința civilă nr. 53 din 19 aprilie 2004. Recursul este nefondat. Potrivit art. 281 1 (1 2 ) C. proc. civ. „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice”.

Prin sentința civilă nr. 169 din 7 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 4774/2005, acțiunea formulată de reclamant a fost respinsă astfel că, nu suntem în ipoteza unor dispoziții potrivnice cuprinse în dispozitivul hotărârii. Cât privește susținerea recurentului-reclamant că instanța de fond nu ar fi precizat dacă data de 23 iunie 2003 reprezintă data la care se acordă dreptul de pensie, urmează să se constate că în mod corect instanța de fond nu a precizat acest lucru, întrucât ar fi însemnat să completeze și să lămurească considerentele sentinței iar nu dispozitivul acesteia, contrar dispozițiilor art. 281 1 C. proc.

civ. care reglementează o procedură de excepție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N. împotriva încheierii din camera de consiliu din 29 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2011.