ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2878/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial la Tribunalul Iași, la 29 aprilie 2004, reclamantul T.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Iași, obligarea pârâtei să-i acorde indemnizația de 15.000 lei/lună, pentru cele 18 luni și jumătate lucrate la căile ferate, în timpul efectuării stagiului militar, în temeiul Legii nr. 309/2002. Prin sentința civilă nr. 743/E/2004, Tribunalul Iași a declinat competența materială de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Iași.

Curtea de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 189 din 29 noiembrie 2004, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul T.T., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Iași și a obligat pârâta să soluționeze cererea reclamantului, privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961. În motivarea soluției s-a reținut că la cererea depusă de reclamant, la 19 august 2002, la sediul pârâtei, reiterată cu petiția din 3 februarie 2004, pârâta nu a emis hotărârea motivată, potrivit art. 6 alin. (4) din Legea nr. 309/2002.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Iași, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., susținând în esență că, reclamantul nu a înregistrat la sediul său, o cerere pentru recunoașterea drepturilor stabilite de Legea nr. 309/2002. Recursul este nefondat. Din probele administrate în cauză se reține că reclamantul a formulat la 19 august 2002, cerere pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, reiterând această cerere și prin petiția din 3 februarie 2004, fără ca pârâta să-și îndeplinească obligația prevăzută de Legea nr. 309/2002, art. 6 alin. (4), respectiv să se pronunțe asupra cererii, în termen de cel mult 30 de zile de la sesizare, printr-o hotărâre motivată, obligație care revenea pârâtei și în temeiul O.G.

nr. 27/2002. Ca atare, instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. În consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Iași împotriva sentinței nr. 189 din 29 noiembrie 2004 a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2005.