ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2878/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

inițial la Tribunalul Iași, la 29 aprilie 2004, reclamantul T.I. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Iași, obligarea pârâtei să-i

acorde indemnizația de 15.000 lei/lună, pentru cele 18 luni și jumătate lucrate

la căile ferate, în timpul efectuării stagiului militar, în temeiul Legii nr. 309/2002.

Prin sentința civilă nr. 743/E/2004,

Tribunalul Iași a declinat competența materială de soluționare a cauzei, în

favoarea Curții de Apel Iași.

Curtea de Apel Iași, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 189 din 29

noiembrie 2004, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamantul T.T., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Iași și

a obligat pârâta să soluționeze cererea reclamantului, privind acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru recunoașterea și acordarea

unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.

În motivarea soluției s-a

reținut că la cererea depusă de reclamant, la 19 august 2002, la sediul

pârâtei, reiterată cu petiția din 3 februarie 2004, pârâta nu a emis hotărârea

motivată, potrivit art. 6 alin. (4) din Legea nr. 309/2002.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Iași, criticând-o în temeiul art.

304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., susținând în esență că,

reclamantul nu a înregistrat la sediul său, o cerere pentru recunoașterea drepturilor

stabilite de Legea nr. 309/2002.

Recursul este nefondat.

Din probele administrate în

cauză se reține că reclamantul a formulat la 19 august 2002, cerere pentru

stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea

și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961,

reiterând această cerere și prin petiția din 3 februarie 2004, fără ca pârâta

să-și îndeplinească obligația prevăzută de Legea nr. 309/2002, art. 6 alin. (4),

respectiv să se pronunțe asupra cererii, în termen de cel mult 30 de zile de la

sesizare, printr-o hotărâre motivată, obligație care revenea pârâtei și în

temeiul O.G. nr. 27/2002.

Ca atare, instanța de fond a

reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale

aplicabile.

În consecință, recursul

declarat de pârâtă este nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Iași împotriva sentinței nr. 189 din 29 noiembrie

2004 a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 mai 2005.