ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6053/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului

constată următoarele :

La 16 august 2002 reclamanta Organizația

Județeană Iași a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere a chemat în

judecată pe pârâtul Spitalul Universitar de Psihiatrie „Socola” Iași pentru a

fi obligat să-i restituie în natură imobilul situat în municipiul Iași, compus

din teren în suprafață de 1641 mp casă de locuit remiză și pivniță.

La 17 februarie 2003 reclamanta,

utilizând denumirea Uniunea Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și

Retragere, Organizația județeană Iași, a completat acțiunea solicitând și

anularea deciziei nr. 2/2002 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă cererea

de restituire în natură formulată de reclamantă prin notificarea făcută în

procedura instituită prin Legea nr. 10/2001.

Învestit cu soluționarea celor arătate,

Tribunalul Iași a pronunțat sentința civilă nr. 174 din 17 martie 2003, prin

care a respins acțiunea introdusă de reclamantă.

Motivând sentința prima instanță a

reținut că reclamanta este organizație județeană a Uniunii Naționale a Cadrelor

Militare în Rezervă și în Retragere „Alexandru Ioan Cuza” nefiind înființată în

conformitate cu prevederile Legii nr. 21/1924 și ale Decretului nr. 31/1954,

astfel încât nu are capacitate procesuală civilă.

Apelul declarat de reclamantă a fost

respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 55 din 8 iulie 2003 pronunțată de

Curtea de Apel Iași.

Instanța de apel a statuat că la data

introducerii acțiunii și pe durata judecării cauzei în primă instanță

reclamanta a fost lipsită de capacitate de folosință, având statutul de

organizație județeană a unei persoane juridice, astfel încât nu putea sta în

proces în nume propriu, ci numai ca mandatară a persoanei juridice din a cărei

structură face parte, dar un asemenea mandat nu i-a fost dat, soluția dată

cauzei în primă instanță fiind pe deplin legală.

A mai reținut instanța de apel că este

lipsită de relevanță împrejurarea că prin încheierea din 17 martie 2003 dată de

Judecătoria Iași în dosarul nr. 42/PJ/2003, a fost înregistrată în registrul

persoanelor juridice asociația „Uniunea Națională a Cadrelor Militare în

Rezervă și Retragere, Organizația județeană Iași”, deoarece este o altă

persoană decât reclamanta, care are denumirea declinată prin cererea de chemare

în judecată, adică cea de „Organizația județeană Iași a Cadrelor Militare în

Rezervă și Retragere”.

Împotriva deciziei date în apel a

declarat recurs Uniunea Națională a Cadrelor Militare în rezervă și Retragere,

Organizația Județeană Iași solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea

cauzei spre rejudecare instanței de apel, invocând în drept dispozițiile art. 281-298

C. proc. civ.

Dezvoltând în fapt recursul, cu referire

la decizia atacată recurenta susține că instanța de apel nu a ținut cont de

faptul că anterior datei de 17 martie 2003 în calitate de componentă a

persoanei juridice U.N.C.M.R.R. și-a exercitat dreptul la acțiune în temeiul

art. 35 din Decretul nr. 31/1954, iar de la această dată a dobândit

personalitate juridică.

Recursul este întemeiat, hotărârile fiind

date cu încălcarea dispozițiilor art. 33 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954,

ceea ce constituie caz de casare potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Este adevărat că la data cererii inițiale

adresate Tribunalului Iași, 16 august 2002, reclamanta avea statutul de

organizație teritorială din structura unei asociații persoană juridică, fiind

lipsită astfel de capacitate de folosință.

Ulterior însă, la data de 17 februarie

2003, reclamanta, în nume propriu, a precizat cererea ca fiind o contestație

introdusă în temeiul Legii nr. 10/2001 având ca obiect anularea deciziei nr. 2/2002

prin care intimatul Spitalul Clinic de Psihiatrie „Socola” Iași i-a respins

solicitarea făcută prin notificare de a-i fi restituit în natură un imobil

teren și construcții trecut abuziv în proprietatea statului.

La această din urmă dată reclamanta era

constituită de sine stătător prin actul constitutiv și statutul autentificate

sub nr. 263 și, respectiv, nr. 264 din 14 februarie 2003 de către Biroul

notarului public C.P., dobândind astfel capacitate de folosință limitată

potrivit art. 33 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954, potrivit cărora „Mai

înainte de data înregistrării... persoana juridică are capacitate chiar de la

data actului de înfățișare cât privește drepturile constituite în favoarea ei

...”.

Mai mult, la data judecării apelului,

reclamanta avea capacitate de folosință deplină, dat fiind că a fost

înregistrată la data de 17 martie 2003, adică în chiar ziua soluționării

pricinii de față în primă instanță.

Ca urmare, în mod greșit instanțele au

statuat că reclamanta nu poate sta în justiție în nume propriu, încălcând

astfel atât prevederile art. 33 alin (3) din Decretul nr. 31/1954, cât și pe

cele ale art. 41 C. proc. civ.

Pentru cele ce preced și în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (2) și art. 313 C. proc. civ., recursul va fi

admis, hotărârile recurate vor fi casate, iar cauza va fi trimisă Tribunalului

spre a fi soluționată în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de reclamanta Uniunea Națională a Cadrelor Militare în

Rezervă și Retragere Organizația Județeană Iași împotriva deciziei civile nr. 55

din 8 iulie 2003 a Curții de Apel Iași.

Casează decizia recurată, precum și

sentința civilă nr. 174 din 17 martie 2003 a Tribunalului Iași și trimite cauza

pentru rejudecare la același Tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 noiembrie 2004.