ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6681/2004

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele :

Prin acțiunea introdusă pe rolul

Tribunalului Covasna la 8 ianuarie 2002, reclamanții M.S.O. și M.C.D. au

formulat o contestație împotriva Dispoziției nr. 38/2001 emisă de C.P.N.M. R.H.

Vâlcele, județul Covasna. Acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu

instituția emitentă a dispoziției precum și cu Prefectura județului Covasna.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că au notificat centrului de patologie cererea de restituire în natură a

imobilului situat în Vâlcele, jud. Covasna, imobil compus din casă de piatră cu

8 camere și terenul aferent în suprafață de 1228 mp, imobil naționalizat prin

Decretul nr. 92/1950.

M.I. și O. (născută P.) și respectiv, L.P.,

mama O.P. au fost proprietarii imobilului care a fost naționalizat de la M.I. care

nu era proprietar decât pe o cotă indiviză de ½.

S-a mai arătat că naționalizarea s-a

făcut cu nerespectarea Decretului nr. 90/1952 fiind făcută de la un singur

coproprietar indiviz, coproprietarilor neputându-li-se aplica Decretul nr. 90/1952

deoarece M.O. și L.P. erau casnice iar M.I. era funcționar. A fost criticată

dispoziția 38/2001 comunicată cu adresa nr. 563 din 14 noiembrie 2001 prin care

li s-a respins cererea pe motivul că nu există fonduri pentru despăgubiri și

prin care au fost îndrumați către Prefectură.

S-a invocat încălcarea dispozițiilor art.

7, art. 9 și art. 20, art. 24 alin. (1) și (2) din lege. S-a mai arătat că

imobilul a fost lăsat să se degradeze, fiind parțial folosit ca depozit și două

camere închiriate Asociației distroficilor musculari, fiind nereală motivarea

în sensul că imobilul este destinat centrului de tratament recuperator pentru

bolnavi internați.

Tribunalul Covasna prin sentința civilă

nr. 1311 din 29 octombrie 2002 a admis plângerea; a anulat dispoziția 38/2002

și a dispus restituirea în natură a imobilului cu nr. 2315 grădină de 832 mp și

top 2316 casă de piatră cu 8 camere de 316 mp.

S-a luat act că s-a renunțat la judecarea

plângerii în contradictoriu cu Prefectura județului Covasna.

S-a reținut în considerente, că imobilul

a trecut ilegal în proprietatea statului, prin aplicarea abuzivă a Decretului

nr. 92/1950 care nu se aplica antecesorilor reclamanților, deoarece erau

exceptați, iar naționalizarea s-a făcut numai de la un singur coproprietar. S-a

mai arătat că în lipsa unui titlu valabil, împrejurarea că în imobil

funcționează o unitate sanitară este fără relevanță în raport de dispozițiile

art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și câtă vreme este vorba de o activitate

viitoare.

Curtea de Apel Brașov prin decizia civilă

nr. 14/Ap din 24 februarie 2003 a respins cererea de repunere în termen și a

respins ca tardiv apelul.

Împotriva acestei hotărâri pârâta

Direcția de sănătate publică a județului Covasna a formulat recurs considerând

nelegală măsura respingerii cererii de repunere în termen.

S-a invocat lipsa juristului din unitate,

aflat în concediu, motiv obiectiv care justifica repunerea în termen.

Au fost de asemenea invocate critici cu

privire la situația de fapt.

Temeiul de drept invocat: art. 304 pct. 9

și 11 C. proc. civ.

Recursul este neîntemeiat.

Instanța de apel a respins în mod legal

cererea de repunere în termenul de apel, făcând o corectă aplicare a art. 103 C.

proc. civ. În cauză plecarea juristului instituției în concediu de odihnă nu

este o împrejurare mai presus de voința instituției, cu atât mai mult cu cât

este o împrejurare previzibilă care atrage responsabilități corespunzătoare

sarcinilor profesionale, lăsarea unui înlocuitor, pregătirea lucrărilor pe intervalul

de absență.

Cât privește criticile întemeiate pe pct.

11 al art. 304 este de reținut că după apariția O.U.G. nr. 138/2000 care a

abrogat această dispoziție din Codul de procedură civilă, un motiv de recurs

întemeiat pe aprecierea eronată a probelor administrate nu mai este posibil.

Pentru considerentele arătate recursul se

va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de D.S.P.

Covasna, în reprezentarea C.P.N.R.H. Vâlcele împotriva deciziei nr. 14/Ap din 24

februarie 2003 a Curții de Apel Brașov, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 noiembrie 2004.