ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4950/2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4950/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

1263 din 25 iulie 2001 pe rolul Tribunalului Covasna în temeiul dispozițiile

Legii nr. 10/2001, reclamantul V.M.N. a contestat dispoziția nr. 41/2001 emisă

de Directorul Spitalului Orășenesc Covasna prin care i s-a respins cererea de

restituire în natură a imobilelor din Covasna, înscrise în C.F. Covasna sub

nr.top.678/1, 884/1, solicitând anularea acesteia și restituirea în natură a

imobilelor.

În motivarea acțiunii, astfel cum a

precizat-o prin cererea înregistrată sub numărul de dosar 1298/2001 la aceeași

instanță a Tribunalului Covasna, conexat la dosarul nr. 1263/2001, reclamantul

a susținut, în esență, că imobilele au fost preluate de stat de la autorul său

fără titlu valabil și, astfel fiind, deținătorul lor nu se poate prevala de

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 iar refuzul de a-i fi restituite în

natură imobilele, este nejustificat.

Tribunalul Covasna, prin sentința

civilă nr. 408 din 7 noiembrie 2001, a admis acțiunea formulată de reclamantul V.N.M.,

a anulat dispoziția nr. 41/2001 a Directorului Spitalului Orășenesc Covasna și

a dispus „restituirea în natură a imobilului situat în orașul Covasna, înscris

în C.F. Covasna sub nr.top.678/1 și 884/1 loc de casă în suprafață de 547 mp

respectiv 1392 mp, reclamantului”.

Pentru a decide astfel, instanța de

fond a reținut că imobilul situat în orașul Covasna, județul Covasna înscris în

C.F. a localității Covasna, sub nr.top. 678/1 loc de casă în întindere de 547 mp

și nr.top. 884/1 loc de casă în întindere de 1392 mp, în realitate compus din

locuință cu 10 camere, dependințe și teren aferent în suprafață totală de 1939 mp,

este înscris în proprietatea statului prin încheierea nr. 112/1967 a

Judecătoriei Târgu Secuiesc, în baza art. III din Decretul nr. 218/1960 și că

anterior acestei date imobilul a fost preluat de Spitalul Orășenesc Covasna de

la antecesorul reclamantului. A mai reținut instanța de fond că Decretul nr.

218/1960 nu constituie titlu valabil de trecere a unui imobil în proprietatea

statului deoarece nu conține dispoziții de naționalizare, expropriere sau

referiri la orice moduri de dobândire a dreptului de proprietate de către stat

și că, în această situație, Spitalul Orășenesc Covasna, în calitate de

deținător al imobilului, nu se poate prevala de dispozițiile art. 16 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în situația imobilelor ocupate, printre

altele, de unități bugetare de sănătate, foștilor proprietari li se acordă

măsuri reparatorii prin echivalent deoarece, conform alin. (4) al aceluiași

articol, dispozițiile alin. (1) nu se aplică imobilelor preluate fără un titlu

valabil.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel atât reclamantul V.M.N. cât și pârâtul Spitalul Orășenesc

Covasna.

Reclamantul a susținut în motivarea

apelului că instanța de fond a omis să dispună și restituirea locuinței ce a

fost, de asemenea, proprietatea autorului său, al cărui moștenitor legal este

și că nu a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată solicitate.

În motivele sale de apel, Spitalul

Orășenesc Covasna a susținut că în imobilul în litigiu funcționează Secția de

Obstetrică Ginecologie a Spitalului Orășenesc Covasna și Maternitatea,

instituție aparținând proprietății publice care, ca atare, este exceptată de la

restituirea în natură; că imobilul, la data preluării, a fost o clădire

nefinisată, în roșu, în care s-au investit sume mari de bani, fiind construită

o centrală termică și un corp nou de clădire; că moștenitorii nu pot face

dovada proprietății asupra clădirii atâta timp cât acest drept al autorului

reclamantului nu a fost întabulat în cartea funciară; că din hotărârile

pronunțate în alte litigii vizând imobilul revendicat rezultă că acesta ar fi

fost preluat cu titlu în proprietatea statului și că se impune introducerea în

cauză a Primăriei orașului Covasna, care are un drept de proprietate asupra

acestui imobil.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă,

prin decizia nr. 18 Ap din 19 martie 2002, a admis în parte apelul formulat de

reclamantul V.N.M. împotriva sentinței civile nr. 408 din 7 noiembrie 2001 a

Tribunalului Covasna pe care a schimbat-o în parte în sensul că imobilul

restituit reclamantului este compus și din construcție având 10 camere și

dependințe. Prin aceeași decizie, a respins apelul formulat de pârâtul Spitalul

Orășenesc Covasna și a obligat pârâtul la plata sumei de 5.430.950 lei

cheltuieli de judecată la fond și apel către reclamant, reprezentând onorariu

avocat și cheltuieli parțiale de transport, respingând celelalte pretenții

referitoare la restul cheltuielilor de judecată.

Instanța de apel a reținut că

imobilul în litigiu nu este exceptate de la restituirea în natură întrucât a

fost preluat fără titlu în proprietatea statului, că dat fiind obiectul cauzei,

anularea dispoziției nr. 41/2001 a directorului Spitalului Orășenesc Covasna,

Primăria Covasna nu are calitate procesuală, că din Hotărârea nr. 180 din 6

martie 1997 a Comisiei Județene Covasna de aplicare a Legii nr. 112/1995

rezultă că imobilul este compus din 10 camere, dependințe și teren aferent de

1939 mp, că art. 492 C. civ. instituie o prezumție în sensul că proprietarul

terenului este și proprietarul construcției edificate pe teren, prezumție care

nu a fost răsturnată de pârât și că nu există nici o dovadă că Spitalul

Orășenesc Covasna ar fi executat vreo construcție pe terenul în litigiu.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs D.S.P. Covasna în reprezentarea Spitalului Orășenesc Covasna. Într-un

prim motiv de recurs pârâta a susținut că măsura obligării sale la plata către

reclamant a cheltuielilor de judecată la fond și apel este nelegală atâta timp

temeiul legal al acțiunii este Legea nr. 10/2001 care, prin art. 51, prevede că

cererile sau acțiunile în justiție legate de aplicarea prevederilor acestei

legi și de bunurile care fac obiectul acesteia sunt scutite de taxe de timbru

și cât timp reclamantul nu a solicitat aceste cheltuieli în faza procesuală a

fondului și nu a depus acte în justificarea lor, neavând apărător. O altă

critică a pârâtului, în dezvoltarea motivului prevăzut de dispozițiile art. 304

pct. 10 C. proc. civ., a vizat faptul că în mod nelegal instanța de apel a

apreciat că nu s-ar fi făcut dovezi cu privire la aportul pârâtului Spitalul

Orășenesc Covasna la terminarea construcției începute de autorul reclamantului

și la construcțiile noi edificate de pârât. În dovedirea susținerilor sale,

pârâtul a depus înscrisuri, administrate în recurs în temeiul art. 305 C. proc.

civ.

Prin decizia civilă nr. 6890/Ap din

8 decembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a admis recursul declarat de D.S.P. Covasna în numele Spitalul

Orășenesc Covasna împotriva deciziei nr. 18 A din 19 martie 2002 a Curții de

Apel Brașov, secția civilă, pe care a casat-o și a trimis cauza la aceeași

instanță pentru rejudecarea apelului declarat de reclamant.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de recurs a reținut că imobilul în litigiu nu a fost individualizat prin toate

caracteristicile sale, iar dreptul de proprietate al autorului reclamantului

asupra construcției nu a fost niciodată intabulat.

S-a statuat asupra necesității

completării probatoriului cu o expertiză tehnică judiciară topometrică, în

vederea identificării stadiului construcției edificate pe terenul proprietatea

autorului reclamantului la data preluării acestuia de către stat.

De asemenea, instanța de recurs a

constatat necesitatea ca instanța de apel să stabilească regimul juridic al

imobilului și să răspundă apărărilor pârâtului vizând calitatea procesuală a

părților și exceptarea imobilului de la restituirea în natură în raport cu

actele normative invocate în acest sens, H.G. nr. 886/2002, H.G. 975/2002, O.G.

nr. 70/2002 aprobată prin Legea nr. 99/2004.

În rejudecare, Curtea de Apel

Brașov, prin decizia civilă nr. 670/Ap din 9 noiembrie 2005, a respins apelul

declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 408 din 7 noiembrie 2001 a

Tribunalului Covasna; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a

intervenientului Orașul Covasna reprezentată prin primar, a admis apelul

declarat de pârâta D.S.P. Covasna ca reprezentant al Spitalului Orășenesc

Covasna împotriva aceleiași sentințe; a admis cererea de intervenție accesorie

a intervenientului Orașul Covasna prin primar și, în consecință, a schimbat în

tot sentința civilă nr. 401 din 7 noiembrie 2001 a Tribunalului Covasna, în

sensul că a respins contestația formulată de reclamantul V.N.M. în

contradictoriu cu pârâta D.S.P., ca reprezentant al Spitalului Orășenesc

Covasna; a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că prin H.G. nr. 975/2002 se atestă apartenența la

domeniul public al județului Covasna a imobilului în cauză, că, în urma

intervențiilor efectuate de părțile din proces (...) clădirea imobilului

revendicat a fost scoasă din domeniul public al orașului Covasna, rămânând în

domeniul public numai terenul aferent”, că potrivit O.U.G. nr. 184/2002,

bunurile stabilite potrivit procedurii prevăzute la alin. (2) al art. 16 din

acest act normativ sunt pe durata afectațiunii de interes public, bunuri

proprietate publică, considerente față de care, a reținut instanța de apel,

orașul Covasna prin primar calitate procesuală pasivă în cauză.

A mai reținut instanța de apel că D.S.P.

Covasna are calitate procesuală în reprezentarea Spitalului Orășenesc, întrucât

acesta era unitatea deținătoare a imobilului la data formulării notificărilor

conform Legii nr. 10/2001, că în ceea ce privește imobilul-construcție, acesta

se află în orașul Covasna, și că exceptarea imobilului teren de la restituirea

în natură în raport cu actele normative arătate are consecințe și asupra

construcției aflate pe teren, care urmează același regim juridic conform art.

482 și art. 489 C. civ.

Totodată, instanța de apel a reținut

că dreptul de proprietate al autorului reclamantului asupra construcției nu a

fost niciodată intabulat și că având în vedere criteriile de delimitare a

bunurilor din domeniul public, pentru imobilul-construcției apelantul-reclamant

nu poate beneficia decât de acordarea unor despăgubiri bănești și nu de

restituirea în natură.

Împotriva deciziei civile nr. 638/A

din 9 noiembrie 2005 a Curții de Apel Brașov a declarat recurs reclamantul V.N.M.,

criticile formulate vizând împrejurarea că, în esență, în mod greșit instanța

de apel a admis apelul pârâtului Spitalul Orășenesc Covasna, câtă vreme dreptul

de proprietate al antecesorului reclamantului nu a fost niciodată desființat,

statul nedevenind proprietarul imobilului, precum și împrejurarea că Legea nr.

10/2001 nu condiționează restituirea în natură a unor imobile preluate fără

titlu de existența înscrierii în C.F. a dreptului de proprietate a fostului

proprietar, ci de dovedirea instanței acestui drept asupra bunurilor a căror

restituire este cerută.

În motivarea recursului, reclamantul

a arătat, cu privire la soluția de admitere a apelului pârâtului Spitalul Orășenesc

Covasna, că instanța de apel a ignorat dispozițiile art. 2 din Legea nr.

213/1998, ale art. 2 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 10/2001.

A mai susținut recurentul că urmare

a dispozițiilor cuprinse în decizia de casare, instanța de apel era obligată,

în primul rând, să stabilească temeiul juridic ce a stat la baza preluării și o

corectă situație a stării de fapt, iar apoi să se pronunțe în legătură cu

valabilitatea celor dispuse prin H.G. nr. 975/2002 și H.G. nr. 700/2003.

Cu privire la soluția de respingere

a propriului apel reclamantul a susținut, în motivarea recursului său că

instanța de apel a judecat cauza în baza unui alt temei juridic decât cel

invocat în acțiunea introductivă, în motivarea deciziei pronunțate de instanța

de apel fiind invocate dispozițiile H.G. nr. 975/2002 și ale Legii nr. 247/2005

și nu cele ale Legii nr. 10/2001.

A mai susținut recurentul-reclamant

că, în mod nelegal instanța de apel a stabilit că acesta are dreptul la

despăgubiri bănești, ceea ce încalcă dispozițiile art. 33 titlul 7 al Legii nr.

247/2005, prin care au fost abrogate dispozițiile art. 36-40 din Legea nr.

10/2001.

Totodată, a mai susținut reclamantul

în motivarea recursului său, în mod nelegal instanța de apel nu a reținut că

antecesorul reclamantului era și proprietarul construcției edificate pe terenul

proprietatea sa, așa cum rezultă din planul de situație al imobilului

revendicat, înscrise ce a fost depus la dosarul cauzei, și că, în mod nelegal,

nu s-a reținut împrejurarea că dreptul de proprietate a fost transmis

reclamantului prin succesiune.

În fine a susținut recurentul că „nu

înscrierea în C.F. creează dreptul de proprietate asupra construcției, ci

faptul juridic material al edificării acesteia de către proprietarul terenului

pe terenul proprietatea sa și posesia utilă sub nume de proprietar al acesteia,

aspecte confirmate prin dovezile depuse.

Recursul este fondat în sensul

considerentelor care succed.

Prin decizia de casare nr. 6890 din

8 decembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a stabilit ca instanța de trimitere să dispună completarea

probatoriului cu o expertiză tehnică judiciară topometrică și cadastrală care

să identifice: (1) care era stadiul construcției edificate pe terenul

proprietatea autorului reclamantului, la data preluării acestuia de către stat

și care a fost temeiul și data preluării – acesta nerezultând cu claritate din

înscrisurile administrate precum și din ce anume era compusă construcția; (2)

dacă, față de valoarea investițiilor făcute de stat prin modificările și

amenajările efectuate, astfel cum vor fi identificate, imobilul a fost astfel transformat

încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat, în sensul art. 18 lit. c)

din Legea nr. 10/2001 și al Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr.

498/2003; (3) dacă s-a construit un corp nou de clădire și dacă acesta a fost

edificat numai pe terenul în litigiu sau a fost edificat pe o suprafață de

teren care nu a făcut obiectul dreptului de proprietate al autorului reclamantului,

așa cum se invocă în apărările pârâtului.

Totodată, instanța de recurs a

statuat și necesitatea de a se stabili care este numărul poștal corect al

imobilului.

Potrivit art. 315 /1 C. proc. civ.,

în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept

dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt

obligatorii pentru judecătorii fondului.

În speță este de observat că

instanța de trimitere nu s-a conformat îndrumărilor date de instanța de control

judiciar, nefiind preocupată să cerceteze faptele indicate în decizia prin care

s-a soluționat recursul, într-un prim ciclu procesual, nedispunând probele

necesare pentru stabilirea pe deplin a situației de fapt.

Astfel fiind, se vădește a fi

fondată criticat formulată de recurent și care vizează împrejurarea că instanța

de trimitere era obligată să stabilească în mod corect situația de fapt și

apoi, să analizeze aplicabilitatea dispozițiilor H.G. nr. 975/2002 și ale H.G.

nr. 700/2003.

De altfel, chiar și cu privire la modul

în care instanța de trimitere a analizat dispozițiile H.G. nr. 866/2002, ale H.G.

nr. 975/1992 și ale H.G. nr. 700/2003 și în raport de acestea, situația

juridică a imobilului, considerentele sunt contradictorii.

Astfel, după ce a reținut că prin H.G.

nr. 975/2002 (anexa 5) se atestă apartenența la domeniul public a imobilului în

litigiu (poziția 1- clădire obstetrică ginecologie și poziția 92 - teren

aferent obstetrică ginecologie(, instanța de trimitere a constatat că prin H.G.

nr. 700/2003 s-au abrogat dispozițiile cuprinse la poziția 1 din anexa 5 a H.G.

nr. 975/2002, clădirea imobilului revendicat fiind scoasă din domeniul public

al orașului Covasna, rămânând în domeniul public numai terenul aferent, pentru

ca apoi să constate că prin protocolul nr. 12 din 12 februarie 2003, clădirea

și terenul erau predate de Spitalul Orășenesc Covasna către Primăria orașului

Covasna.

În consecință, față de cele mai sus

reținute și constatând că instanța de trimitere a nesocotit îndrumările date de

instanța de control judiciar recursul urmează a fi admis, decizia atacată va fi

casată iar cauza va fi trimisă pentru rejudecarea apelurilor, prilej cu care

instanța de trimitere va dispune completarea probatoriului pentru clarificarea

aspectelor menționate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul V.N.M. împotriva deciziei civile nr. 670/AP din 9 noiembrie 2005 a

Curții de Apel Brașov; casează decizia atacată și trimite cauza spre

rejudecarea apelului, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

22 mai 2006

.