ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2176/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin plângerea formulată petenții

au susținut că executorul judecătoresc, intimatul în cauză, a îndeplinit toate

actele de executare la solicitarea creditorului, vătămându-i grav.

Prin rezoluția din 28 iunie

2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus neînceperea urmăririi

penale a făptuitorului reținându-se în raport de criticile petenților că a

respectat dispozițiile Codului de procedură civilă iar susținerile acestora nu

sunt fondate.

Se arată în sentință că

executorul judecătoresc a fost investit cu cerere de executare silită formulată

de D.V.N., în baza titlului executoriu, carte de împrumut și garanție

imobiliară autentificat la 8 decembrie 2005 de notar public.

La data de 16 aprilie 2007

s-a întocmit procesul verbal de adjudecare care este titlu executoriu împotriva

debitorului.

S-a mai reținut că, la data

de 24 aprilie 2007, data executării, petenții au fost prezenți, și au preluat o

parte din bunurile mobile, depozitându-le în loc cunoscut de acestea iar restul

bunurilor au fost refuzate și predate în custodie potrivit art. 578 – art. 580

1

C. proc. civ., și că adjudecătorul F.M. a schimbat sistemul de închidere.

Împotriva rezoluției

procurorului petenții au formulat plângere, solicitând desființarea

rezoluțiilor și trimiterea dosarului la parchet pentru continuarea cercetărilor

față de făptuitori.

Prin sentința penală nr. 13/

P din 5 martie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori, a respins plângerea petenților, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri

petenții au formulat recurs, solicitând casarea hotărârii, desființarea

rezoluțiilor și trimiterea dosarului la procuror pentru începerea urmăririi

penale a făptuitorului sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Recursul petenților este

nefondat, urmând a fi respins, ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

În speță, intimatul executor

judecătoresc a procedat la executarea silită a petenților în baza titlului

executoriu, proces-verbal de adjudecare din 16 aprilie 2007 și a avut ca obiect

imobilul menționat în contractul de împrumut și garanție imobiliară

autentificat prin încheierea nr. 3764 din 8 decembrie 2005, casă și teren în

suprafață de 665 m.p.

Această executare nu vizează

cea de-a doua construcție edificată fără autorizație și care a fost menționată

în C.F. printr-o hotărâre judecătorească dar care nu a făcut obiectul vreunui

contract de împrumut cu garanție imobiliară.

Ca atare, actele

premergătoare avute în vedere, ca și înscrisurile petenților nu pun în lumină

date sau indicii privind săvârșirea de intimat a infracțiunii imputate, astfel

că în mod justificat organele de urmărire penală au dispus neînceperea

urmăririi penale iar instanța a respins, ca nefondată, plângerea.

Față de toate argumentele

probatorii justificative, soluția în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., sub

aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., este legală și temeinică

și în consecință și sentința pronunțată, recursul declarat fiind nefondat, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarii D.O.M. și D.G. împotriva sentinței penale nr.

13/ P din 5 martie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă recurenții

petiționari să plătească statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 iunie 2008.