ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1634/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 27

din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 2261/54/2007,

a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara V.D.

împotriva rezoluției din 7 septembrie 2007 pronunțată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 429/P/2007 ca neîntemeiată.

A obligat petiționara la

plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Prin plângerile formulate de

petiționara V.D. înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova

s-a solicitat tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc I.G. și

reprezentantul SC B.P. SA - Corabia – S.Ș. pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., constând

în aceea că executorul judecătoresc, în dosarul execuțional nr. 191/E/2001, cu

încălcarea legii și prin înscrierea unor mențiuni false în actele întocmite, a

vândut imobilul proprietatea petiționarei către numitul G.G., iar învinuitul S.Ș.

la evaluarea imobilului cu care a garantat împrumutul către bancă, nu a luat în

considerare un raport de expertiză tehnică care evalua acest imobil la suma de

264.576.000 lei.

Din analiza probelor

administrate instanța de fond a reținut că la data de 10 iunie 1997, între

petiționară, respectiv soțul său V.F. și numiții G.S., respectiv G.O. a fost

încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat

de notarul public prin încheierea nr. 1771 din 10 iunie 2007, prin care se

înstrăina casa și terenul aferent, situate în localitatea Corabia, str. 1 Mai.

În anul 1989, SC L. SRL Corabia

al cărei administrator era petiționara a contractat un împrumut de 60.000.000

lei de la B.P., filiala Corabia, pentru cumpărarea unui autoturism, la

solicitarea cumpărătorului G.S., suma fiind folosită însă, în alt scop.

Pentru obținerea acestui

credit, petiționara a garantat cu imobilul ce a constituit obiectul contractului

de vânzare-cumpărare nr. 1771 din 10 iunie 1997 și pentru că nu a restituit

ratele la termenele stabilite, în data de 10 noiembrie 2001, B.P. – Corabia a

trecut la recuperarea debitului și la executarea silită a debitoarei,

adresându-se executorului judecătoresc I.G., astfel încât s-a format dosarul execuțional

nr. 191/E/2001.

Prin încheierea din 16 mai

2000, pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr. 1108/2000, a fost

investit cu formulă executorie contractul de credit nr. 1256 din 7 aprilie 1999,

iar prin încheierea din 12 noiembrie 2001 pronunțată de aceiași instanță, în

dosarul nr. 2787/2001, s-a admis încuviințarea executării.

Ulterior, la data de 22

ianuarie 2002, a fost emisă somație către debitor care a fost înaintată și

Biroului de Carte Funciară, iar la 8 februarie 2002, intimatul I.G., în

calitate de executor judecătoresc, s-a deplasat la domiciliul debitorilor V.D.

și V.F., întocmindu-se un proces-verbal prin care li s-a adus la cunoștință că

în situația în care nu își achită debitul se va proceda la executarea silită

asupra imobilului situat în localitatea Corabia, str. 1 Mai.

De asemenea, debitorilor li

s-a adus la cunoștință faptul că, prin contractul de împrumut ce constituie

asupra imobilului o ipotecă de gradul I cu care se garantase împrumutul.

Petiționara nu a achitat

debitul, astfel că executorul judecătoresc a procedat la scoaterea la vânzare a

imobilului, prin licitație publică, dar la licitațiile organizate nu s-au

prezentat ofertanți.

La data de 28 iulie 2004,

s-a organizat o nouă licitație, participând numiții G.G. și G.M., fiecare

depunând un avans de câte 10 % din valoarea imobilului, iar în urma licitației,

imobilul a fost adjudecat pentru suma de 175.500.000 lei, acordându-se un

termen de 10 zile adjudecătorului pentru depunerea diferenței de preț.

Procesul-verbal de licitație

a fost comunicat părților, inclusiv petiționarei V.D., de către executorul

judecătoresc I.G.

A doua zi, 29 iulie 2004,

adjudecătorul G.G. s-a prezentat la Agenția B.P. Corbia, în jurul orelor 10,00,

a depus o copie de pe procesul-verbal de licitație și a solicitat să i se

comunice nr. de înregistrare al înscrisului depus.

Tot în aceiași zi, însă

ulterior, s-a prezentat la bancă și petiționara, însoțită de G.C. și M.M.,

solicitând ofițerului de serviciu Ș.F. să îi primească suma pe care o achitase

adjudecătorul G.G., respectiv suma de 175.500.000 lei.

Se reține că petiționara a

făcut această afirmație, fără a prezenta angajatului băncii banii de care a

făcut vorbire.

În aceste condiții, numita Ș.F.

a înștiințat petiționara că licitația s-a finalizat, că imobilul a fost

adjudecat și că adjudecătorul înregistrase procesul-verbal la oficiul bancar,

în aceiași zi, la orele 10,00.

La data de 30 iulie 2004,

adjudecătorul a depus și diferența de preț, și anume suma de 153.810.000 lei,

eliberându-se actul de adjudecare.

În aceste condiții,

petiționara a formulat contestație la executare, care a fost admisă prin

sentința civilă nr. 875 din 1 octombrie 2004, dispunându-se anularea formelor

de executare însă, urmare intervenirii căii de atac a recursului, Tribunalul

Olt prin decizia civilă nr. 377 din 21 aprilie 2005 a admis recursurile

declarate de G.S., G.O. și G.G., fiind respinsă contestația la executare.

În raport de aceste date,

instanța de fond a apreciat că soluția dispusă de procuror este legală, neputându-se

reține elemente care să impună desființarea acesteia.

Împotriva sentinței

pronunțate de prima instanță, a declarat recurs petiționara V.D., solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârii și, în cadrul rejudecării, admiterea

plângerii formulate împotriva rezoluției nr. 429/P/2007 dată de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova.

În susținerea recursului,

petiționara a arătat, prin apărătorul său, că executorul judecătoresc I.G. se

face vinovat de infracțiunile menționate în plângerea adresată parchetului,

deoarece a făcut o mențiune falsă în procesul-verbal de adjudecare încheiat la

data de 28 martie 2004, în sensul că prețul fusese achitat integral de către

adjudecătorul G.G., în condițiile în care acest lucru era contrar realității,

întrucât la acea dată se achitase numai suma de 16.690.000 lei.

Prețul integral a fost

achitat la 30 iulie 2004, astfel încât petiționara a fost pusă în

imposibilitatea achitării la bancă a debitului.

A conchis, în sensul

trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale.

Înalta Curte, examinând

recursul declarat în conformitate cu dispozițiile art. 385

14

C.

proc. pen. și art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta

este nefondat pentru următoarele considerente:

Infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen., constă

în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de

serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod

defectuos și, prin aceasta, cauzează o vătămare intereselor legale ale unei

persoane.

Din analiza textului rezultă

că este necesară și obligatorie ca funcționarul public să-și exercite abuziv

atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune, neîndeplinirea unui act, fie

printr-o acțiune, îndeplinirea defectuoasă a unui act, care trebuia să aibă ca

urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

În același timp, pentru

celelalte două infracțiuni, la care petiționara a făcut referire în plângerea

ce a constituit obiect de cercetare penală, art. 215 și 289 C. pen., legea

prevede ca formă de vinovăție, intenția.

Din probele administrate în

cauză, rezultă că executorul judecătoresc I.G. a respectat dispozițiile

aplicabile în materia executării silite, pronunțându-se, cu privire la acest

aspect, încheierile din 16 mai 2000 și 22 noiembrie 2001 date de Judecătoria

Corabia prin care s-a investit cu formulă executorie contractul nr. 1256 din 7

aprilie 1999, încuviințându-se ulterior executarea silită, iar inspectorul de

bancă S.Ș. și-a respectat atribuțiile de serviciu în condițiile în care

imobilul a fost adjudecat.

Faptul că procedura

licitației a fost întocmită cu respectarea condițiilor legii, rezultă și din

aceea că, prin decizia civilă nr. 377 din 21 aprilie 2005, pronunțată de

Tribunalul Olt au fost admise recursurile declarate de recurenții G.S., G.O. și

G.G., fiind respinsă contestația la executare formulată de petiționarii V.D. și

V.F., reținându-se că s-au făcut toate publicațiile de vânzare prin licitație

din 28 iulie 2004, respectându-se, astfel, dispozițiile art. 504 alin. (3) C.

proc. civ.

În atare condiții, Înalta

Curte constată că procurorul în mod corect a dispus scoaterea de sub urmărire

penală a învinuiților I.G. și S.Ș., constatându-se incidența dispozițiilor art.

249 C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Pe cale de consecință,

hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât, Înalta

Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara Velea Domnica.

În temeiul dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara V.D. împotriva sentinței penale nr. 27 din 28

ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 12 mai 2008.