ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1634/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 27 din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 2261/54/2007, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara V.D. împotriva rezoluției din 7 septembrie 2007 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 429/P/2007 ca neîntemeiată. A obligat petiționara la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: Prin plângerile formulate de petiționara V.D. înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a solicitat tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc I.G.

și reprezentantul SC B.P. SA - Corabia – S.Ș. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., constând în aceea că executorul judecătoresc, în dosarul execuțional nr. 191/E/2001, cu încălcarea legii și prin înscrierea unor mențiuni false în actele întocmite, a vândut imobilul proprietatea petiționarei către numitul G.G., iar învinuitul S.Ș. la evaluarea imobilului cu care a garantat împrumutul către bancă, nu a luat în considerare un raport de expertiză tehnică care evalua acest imobil la suma de 264.576.000 lei. Din analiza probelor administrate instanța de fond a reținut că la data de 10 iunie 1997, între petiționară, respectiv soțul său V.F.

și numiții G.S., respectiv G.O. a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat de notarul public prin încheierea nr. 1771 din 10 iunie 2007, prin care se înstrăina casa și terenul aferent, situate în localitatea Corabia, str. 1 Mai. În anul 1989, SC L. SRL Corabia al cărei administrator era petiționara a contractat un împrumut de 60.000.000 lei de la B.P., filiala Corabia, pentru cumpărarea unui autoturism, la solicitarea cumpărătorului G.S., suma fiind folosită însă, în alt scop. Pentru obținerea acestui credit, petiționara a garantat cu imobilul ce a constituit obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1771 din 10 iunie 1997 și pentru că nu a restituit ratele la termenele stabilite, în data de 10 noiembrie 2001, B.P.

– Corabia a trecut la recuperarea debitului și la executarea silită a debitoarei, adresându-se executorului judecătoresc I.G., astfel încât s-a format dosarul execuțional nr. 191/E/2001. Prin încheierea din 16 mai 2000, pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr. 1108/2000, a fost investit cu formulă executorie contractul de credit nr. 1256 din 7 aprilie 1999, iar prin încheierea din 12 noiembrie 2001 pronunțată de aceiași instanță, în dosarul nr. 2787/2001, s-a admis încuviințarea executării. Ulterior, la data de 22 ianuarie 2002, a fost emisă somație către debitor care a fost înaintată și Biroului de Carte Funciară, iar la 8 februarie 2002, intimatul I.G., în calitate de executor judecătoresc, s-a deplasat la domiciliul debitorilor V.D.

și V.F., întocmindu-se un proces-verbal prin care li s-a adus la cunoștință că în situația în care nu își achită debitul se va proceda la executarea silită asupra imobilului situat în localitatea Corabia, str. 1 Mai. De asemenea, debitorilor li s-a adus la cunoștință faptul că, prin contractul de împrumut ce constituie asupra imobilului o ipotecă de gradul I cu care se garantase împrumutul. Petiționara nu a achitat debitul, astfel că executorul judecătoresc a procedat la scoaterea la vânzare a imobilului, prin licitație publică, dar la licitațiile organizate nu s-au prezentat ofertanți. La data de 28 iulie 2004, s-a organizat o nouă licitație, participând numiții G.G. și G.M., fiecare depunând un avans de câte 10 % din valoarea imobilului, iar în urma licitației, imobilul a fost adjudecat pentru suma de 175.500.000 lei, acordându-se un termen de 10 zile adjudecătorului pentru depunerea diferenței de preț.

Procesul-verbal de licitație a fost comunicat părților, inclusiv petiționarei V.D., de către executorul judecătoresc I.G. A doua zi, 29 iulie 2004, adjudecătorul G.G. s-a prezentat la Agenția B.P. Corbia, în jurul orelor 10,00, a depus o copie de pe procesul-verbal de licitație și a solicitat să i se comunice nr. de înregistrare al înscrisului depus. Tot în aceiași zi, însă ulterior, s-a prezentat la bancă și petiționara, însoțită de G.C. și M.M., solicitând ofițerului de serviciu Ș.F. să îi primească suma pe care o achitase adjudecătorul G.G., respectiv suma de 175.500.000 lei. Se reține că petiționara a făcut această afirmație, fără a prezenta angajatului băncii banii de care a făcut vorbire.

În aceste condiții, numita Ș.F. a înștiințat petiționara că licitația s-a finalizat, că imobilul a fost adjudecat și că adjudecătorul înregistrase procesul-verbal la oficiul bancar, în aceiași zi, la orele 10,00. La data de 30 iulie 2004, adjudecătorul a depus și diferența de preț, și anume suma de 153.810.000 lei, eliberându-se actul de adjudecare. În aceste condiții, petiționara a formulat contestație la executare, care a fost admisă prin sentința civilă nr. 875 din 1 octombrie 2004, dispunându-se anularea formelor de executare însă, urmare intervenirii căii de atac a recursului, Tribunalul Olt prin decizia civilă nr. 377 din 21 aprilie 2005 a admis recursurile declarate de G.S., G.O. și G.G., fiind respinsă contestația la executare.

În raport de aceste date, instanța de fond a apreciat că soluția dispusă de procuror este legală, neputându-se reține elemente care să impună desființarea acesteia. Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, a declarat recurs petiționara V.D., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și, în cadrul rejudecării, admiterea plângerii formulate împotriva rezoluției nr. 429/P/2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova. În susținerea recursului, petiționara a arătat, prin apărătorul său, că executorul judecătoresc I.G. se face vinovat de infracțiunile menționate în plângerea adresată parchetului, deoarece a făcut o mențiune falsă în procesul-verbal de adjudecare încheiat la data de 28 martie 2004, în sensul că prețul fusese achitat integral de către adjudecătorul G.G., în condițiile în care acest lucru era contrar realității, întrucât la acea dată se achitase numai suma de 16.690.000 lei.

Prețul integral a fost achitat la 30 iulie 2004, astfel încât petiționara a fost pusă în imposibilitatea achitării la bancă a debitului. A conchis, în sensul trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale. Înalta Curte, examinând recursul declarat în conformitate cu dispozițiile art. 385 14 C. proc. pen. și art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen., constă în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și, prin aceasta, cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Din analiza textului rezultă că este necesară și obligatorie ca funcționarul public să-și exercite abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune, neîndeplinirea unui act, fie printr-o acțiune, îndeplinirea defectuoasă a unui act, care trebuia să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane. În același timp, pentru celelalte două infracțiuni, la care petiționara a făcut referire în plângerea ce a constituit obiect de cercetare penală, art. 215 și 289 C. pen., legea prevede ca formă de vinovăție, intenția. Din probele administrate în cauză, rezultă că executorul judecătoresc I.G. a respectat dispozițiile aplicabile în materia executării silite, pronunțându-se, cu privire la acest aspect, încheierile din 16 mai 2000 și 22 noiembrie 2001 date de Judecătoria Corabia prin care s-a investit cu formulă executorie contractul nr. 1256 din 7 aprilie 1999, încuviințându-se ulterior executarea silită, iar inspectorul de bancă S.Ș.

și-a respectat atribuțiile de serviciu în condițiile în care imobilul a fost adjudecat. Faptul că procedura licitației a fost întocmită cu respectarea condițiilor legii, rezultă și din aceea că, prin decizia civilă nr. 377 din 21 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Olt au fost admise recursurile declarate de recurenții G.S., G.O. și G.G., fiind respinsă contestația la executare formulată de petiționarii V.D. și V.F., reținându-se că s-au făcut toate publicațiile de vânzare prin licitație din 28 iulie 2004, respectându-se, astfel, dispozițiile art. 504 alin. (3) C. proc. civ. În atare condiții, Înalta Curte constată că procurorul în mod corect a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților I.G.

și S.Ș., constatându-se incidența dispozițiilor art. 249 C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Pe cale de consecință, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara Velea Domnica. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara V.D. împotriva sentinței penale nr. 27 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 12 mai 2008.