ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 710/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată la 17

aprilie 2007 în dosarul nr. 4071/30/2003, Curtea de Apel Timișoara a respins

cererea de amânare a judecății formulată de recurenta P.E., a suspendat

judecata recursului pentru lipsa părților și a dispus înaintarea dosarului la

Tribunalul Timiș, în vederea continuării judecății apelului declarat de

reclamanta P.

Conform considerentelor încheierii, cererea de amânare pentru lipsă de

apărare formulată de recurentă, a fost apreciată ca neîntemeiată, raportat la

obiectul cauzei (recurs împotriva unei încheieri de ședință) și la dispozițiile

art. 156 C. proc. civ.

Constatându-se lipsa nejustificată a

părților, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., pronunțându-se suspendarea judecății recursului.

Totodată, s-a dispus restituirea

dosarului la Tribunalul Timiș, în vederea continuării judecății apelului.

Împotriva încheierii a declarat

recurs reclamanta P.E., care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. arătând că în speță subzistă „motive de nelegalitate de ordine publică”.

În acest sens, s-a susținut că

dispoziția de restituire a dosarului către Tribunalul Timiș este nelegală,

întrucât prin suspendarea judecății, instanța de recurs nu se dezînvestise,

pentru a putea înainta dosarul unei alte instanțe.

O asemenea măsură, luată cu

neobservarea formelor legale procedurale, apare ca o soluție anticipativă, de

respingere a recursului.

Ca atare, în speță operează

nulitatea reglementată de art. 105 „pct. 2” C. proc. civ. [în realitate, art.

105 alin. (2)] și cum nulitățile de ordine publică pot fi invocate în orice

stare a pricinii, devin incidente dispozițiile art. 306”pct. 2” C. proc. civ.

și ale art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

S-a solicitat ca, urmare a admiterii

recursului, să fie modificată încheierea, în sensul înlăturării dispoziției

referitoare la restituirea dosarului, care aduce atingere dreptului la un

proces echitabil.

Intimatul nu s-a prezentat și nu a

formulat întâmpinare, în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul este fondat, în sensul

următoarelor considerente:

Pronunțând încheierea de suspendare

a judecății, conform art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța nu mai

putea dispune alte măsuri în legătură cu situația dosarului.

Conform art. 245 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ., este posibilă reînceperea judecății suspendate, prin cererea de

redeschidere făcută de oricare din părți.

Or, dispunând restituirea dosarului

pentru continuarea judecății apelului de către Tribunalul Timiș (de pe rolul

căruia, de altfel fusese strămutat), instanța de recurs a pus părțile în

imposibilitate de a mai formula cerere de redeschidere a judecății, potrivit

dispozițiilor menționate, ale art. 245 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În speță, nu poate fi vorba de o

nulitate de ordine publică, cum greșit și în mod contradictoriu se invocă [prin

trimitere la dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.], cu indicarea unei

nulități particulare, ce a pricinuit părții o vătămare, imposibil de înlăturat

decât prin anularea actului procedural.

De asemenea, nu poate fi reținută

incidența dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recurenta neindicând

de altfel, ce aspect al ordinii publice ar fi fost afectat prin măsura de

restituire a dosarului.

În realitate, critica de

nelegalitate a fost formulată în termen, prin memoriul de recurs înaintat și

vizează situația procesuală creată părților, prin măsura luată de instanța de

recurs înainte de a se dezînvesti de judecata căii de atac.

O asemenea măsură este într-adevăr,

eronată, actul procedural îndeplinit în aceste condiții, pricinuind părții o

vătămare, potrivit art. 108 alin. (2) C. proc. civ., ce constă în

imposibilitatea de a mai solicita redeschiderea judecății recursului.

Cum neregularitatea astfel săvârșită

nu poate fi acoperită decât prin anularea dispoziției respective, recursul sub

acest aspect va fi admis și modificată în parte încheierea atacată, în sensul

înlăturării dispoziției referitoare la restituirea dosarului Tribunalului

Timiș.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale încheierii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta

P.E. împotriva încheierii din 17 aprilie 2007 a Curții de Apel Timișoara,

secția civilă (dosarul nr. 4071/30/2003).

Modifică în parte încheierea, în sensul

înlăturării dispoziției privind înaintarea dosarului Tribunalului Timiș, în

vederea continuării judecării apelului împotriva sentinței nr. 809 din 3

februarie 2003 a Judecătoriei Timișoara.

Menține celelalte dispoziții ale

încheierii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie

2008.