ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2517/2008

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință

din 21 iulie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, a dispus menținerea arestării preventive în cauză a

inculpaților P.B.M. și B.R.V. în conformitate cu dispozițiile art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Dispunând astfel, instanța

de apel a reținut pe baza actelor și probelor dosarului că temeiurile care au

determinat arestarea inițială se mențin, fiind îndeplinite una din condițiile

alternative prevăzute de art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

Astfel, în cauză s-a

apreciat că există indicii temeinice referitoare la săvârșirea unei fapte

penale, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen.

Împotriva încheierii

amintite au declarat în termen recursuri inculpații P.B.M. și B.R.V.

Împotriva încheierii amintite

au declarat în termen recursuri inculpații P.B.M. și B.R.V. cu solicitarea de a

li se revoca arestarea preventivă prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen.

Recursurile sunt nefondate urmând

a fi respinse, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., pentru considerentele arătate în continuare.

Conform dispozițiilor art. 160

b

C. proc. pen. (având titlul marginal „Verificarea arestării preventive a

inculpatului în cursul judecății”), revocarea arestării preventive și punerea

în libertate a inculpatului se poate dispune numai „dacă instanța constată că

arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat

arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice

privarea de libertate” [(alin. (2)] în caz contrar fiind obligată a dispune

„prin încheierea motivată menținerea arestării preventive” [(alin. (3)].

Or, temeiurile ce au

determinat arestarea preventivă în cauză nu au încetat și nici nu s-au schimbat

ci dimpotrivă au fost confirmate în totalitate prin condamnarea în primă

instanță a inculpaților recurenți pentru săvârșirea de infracțiuni grave, prevăzute

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., și art. 37 lit. a) sau b) C. pen., pentru unii inculpați, la

pedepse cuprinse de câte 6 ani închisoare.

Chiar dacă sentința nu a

rămas încă definitivă, fiind supusă în prezent la cererea inculpaților

examinând temeiul de legalitate și temeinicie în fața instanței de apel,

menținerea arestării preventive este justificată întrucât inculpații recurenți

sunt trimiși în judecată pentru infracțiunile continuate de trafic de droguri

de mare risc pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani existând

astfel probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru

ordinea publică chiar și la interval de un an și 6 luni de la comiterea

faptelor penale amintite în plus condamnarea nedefinitivă amintită conferă

legitimitate menținerii arestării preventive și pentru temeiul juridic sau

prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O. („dacă este deținut legal,

pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent”).

În consecință, cererea

inculpaților recurenți este neîntemeiată întrucât menținerea arestării

preventive a acestora și pe parcursul soluționării apelurilor a fost dispusă de

instanța competentă de control judiciar în concordanță cu dispozițiile art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., vor fi obligați inculpații recurenți la plata sumei de 200 lei

fiecare, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, cu titlu de cheltuieli

judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații P.B.M. și B.R.V. împotriva încheierii din

21 iulie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 8103/105/2007.

Obligă recurenții inculpați la

plata sumelor de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 august 2008.