ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2517/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 21 iulie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus menținerea arestării preventive în cauză a inculpaților P.B.M. și B.R.V. în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Dispunând astfel, instanța de apel a reținut pe baza actelor și probelor dosarului că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin, fiind îndeplinite una din condițiile alternative prevăzute de art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. Astfel, în cauză s-a apreciat că există indicii temeinice referitoare la săvârșirea unei fapte penale, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc.

pen. Împotriva încheierii amintite au declarat în termen recursuri inculpații P.B.M. și B.R.V. Împotriva încheierii amintite au declarat în termen recursuri inculpații P.B.M. și B.R.V. cu solicitarea de a li se revoca arestarea preventivă prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160 b alin. (2) C. proc. pen. Recursurile sunt nefondate urmând a fi respinse, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare. Conform dispozițiilor art. 160 b C. proc. pen.

(având titlul marginal „Verificarea arestării preventive a inculpatului în cursul judecății”), revocarea arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului se poate dispune numai „dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate” [(alin. (2)] în caz contrar fiind obligată a dispune „prin încheierea motivată menținerea arestării preventive” [(alin. (3)]. Or, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă în cauză nu au încetat și nici nu s-au schimbat ci dimpotrivă au fost confirmate în totalitate prin condamnarea în primă instanță a inculpaților recurenți pentru săvârșirea de infracțiuni grave, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. a) sau b) C. pen., pentru unii inculpați, la pedepse cuprinse de câte 6 ani închisoare.

Chiar dacă sentința nu a rămas încă definitivă, fiind supusă în prezent la cererea inculpaților examinând temeiul de legalitate și temeinicie în fața instanței de apel, menținerea arestării preventive este justificată întrucât inculpații recurenți sunt trimiși în judecată pentru infracțiunile continuate de trafic de droguri de mare risc pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani existând astfel probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică chiar și la interval de un an și 6 luni de la comiterea faptelor penale amintite în plus condamnarea nedefinitivă amintită conferă legitimitate menținerii arestării preventive și pentru temeiul juridic sau prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O.

(„dacă este deținut legal, pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent”). În consecință, cererea inculpaților recurenți este neîntemeiată întrucât menținerea arestării preventive a acestora și pe parcursul soluționării apelurilor a fost dispusă de instanța competentă de control judiciar în concordanță cu dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați inculpații recurenți la plata sumei de 200 lei fiecare, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.B.M. și B.R.V. împotriva încheierii din 21 iulie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 8103/105/2007. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 august 2008.