ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3027/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 9 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, dată în calitate de instanță de apel, s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului M.D. în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Dispunând astfel, instanța de control judiciar a constatat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive în cauză a inculpatului amintit, se mențin avându-se în vedere condamnarea acestuia în primă instanță pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în forma continuată prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen. Împotriva încheierii amintite a declarat în termen recurs inculpatul M.D. cu solicitarea de a i se revoca arestarea preventivă prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160 b alin. (2) C. proc. pen. Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare. Conform dispozițiilor art. 160 b C. proc. pen.

(având titlul marginal „Verificarea arestării preventive a inculpatului în cursul judecății”) revocarea arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului se poate dispune numai „dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate” [(alin. (2)] în caz contrar fiind obligată a dispune „prin încheierea motivată menținerea arestării preventive” [(alin. (3)]. Or, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă în cauză nu au încetat și nici nu s-au schimbat ci dimpotrivă au fost confirmate în totalitate prin condamnarea în primă instanță a inculpatului recurent pentru săvârșirea de infracțiuni grave, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare.

Chiar dacă sentința nu a rămas încă definitivă, fiind supusă în prezent la cererea inculpatului examinând temeiul de legalitate și temeinicie în fața instanței de apel, menținerea arestării preventive este justificată întrucât inculpatul recurent este trimis în judecată pentru infracțiunile continuate de trafic de droguri de mare risc pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani existând astfel probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În plus condamnarea nedefinitivă amintită conferă legitimitate menținerii arestării preventive și pentru temeiul juridic sau prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O. („dacă este deținut legal, pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent”).

În consecință, cererea inculpatului recurent este neîntemeiată întrucât menținerea arestării preventive a acestuia și pe parcursul soluționării apelului a fost dispusă de instanța competentă de control judiciar în concordanță cu dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 140 lei, din care 40 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva încheierii din 9 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 37844/3/2007. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2008.