ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1848/2008

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 6 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpaților D.R.A., C.G., M.D. și C.L., în temeiul art. 300 2 combinat cu art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a reținut că, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă, impunând în continuarea privarea de libertate a acestora.

Împotriva încheierii de ședință sus-arătate, în termen legal, au declarat recurs toți cei patru inculpați, solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și, în plus, fiecare dintre ei având copii și persoane bolnave în îngrijire. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art. 160 b C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Totodată, conform alin. (3) al aceluiași articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuarea privarea de libertate dispune prin încheiere motivară, menținerea arestării preventive”. În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților. Înalta Curte apreciază că în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptelor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpați prin săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, trafic de droguri, lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol social pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție.

Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii. Împrejurarea că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză, nu alterează prezumția de nevinovăție, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii și în prevederile art. 5 din C.E.A.D.O.L.F. Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților C.L., M.D., C.G. și D.R.A., astfel că Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de aceștia.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.L., M.D., C.G. și D.R.A. împotriva încheierii din 6 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 37844/3/2007 (nr. vechi 812/2008). Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 140 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 40 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2008.