ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1848/2008

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 mai 2008,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a

inculpaților D.R.A., C.G., M.D. și C.L., în temeiul art. 300

2

combinat cu art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., raportat la art.

148 lit. f) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea de Apel București a reținut că, verificând legalitatea și

temeinicia arestării preventive a inculpaților, s-a constatat că temeiurile

care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă, impunând în continuarea

privarea de libertate a acestora.

Împotriva încheierii de

ședință sus-arătate, în termen legal, au declarat recurs toți cei patru

inculpați, solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, revocarea măsurii

arestării preventive, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea

publică și, în plus, fiecare dintre ei având copii și persoane bolnave în

îngrijire.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 160

b

C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control

judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Totodată, conform alin. (3)

al aceluiași articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuarea privarea de libertate dispune prin încheiere

motivară, menținerea arestării preventive”.

În cauză, așa cum rezultă

din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor

dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de

drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă,

impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Înalta Curte apreciază că în

raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările

comiterii faptelor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpați

prin săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, trafic de droguri, lăsarea

în libertate a acestora prezintă pericol social pentru ordinea publică prin

crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a

actului de justiție.

Pe de altă parte, asemenea

fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul

infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea

legii.

Împrejurarea că a fost

pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză, nu alterează prezumția de

nevinovăție, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii

și în prevederile art. 5 din C.E.A.D.O.L.F.

Toate aceste aspecte

justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii măsurii arestării

preventive a inculpaților C.L., M.D., C.G. și D.R.A., astfel că Înalta Curte,

în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de aceștia.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații C.L., M.D., C.G. și D.R.A. împotriva

încheierii din 6 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 37844/3/2007 (nr.

vechi 812/2008).

Obligă recurenții inculpați

la plata sumelor de câte 140 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat,

din care sumele de câte 40 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din

oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 mai 2008.