ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2410/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele : 1. Prin încheierea din ședința publică de la 10 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în calitate de instanță de apel, în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. și art. 5 paragr. 1 lit. a) din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale a constatat că temeiurile ce au determinat arestarea inițială în baza art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a inculpaților D.R.A., C.G., M.D. și C.L., impun în continuare privarea de libertate și în consecință a menținut arestarea preventivă a acestora în cursul judecării cauzei la instanța de control judiciar amintită.

În acest sens s-a reținut că prin sentința penală nr. 319 din 17 martie 2008 a Tribunalului București, secția I p enală, s-a confirmat învinuirea adusă acestora privind săvârșirea în calitate de autor al infracțiunii continuate de trafic ilicit de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) raportat art. 14 lit. c) și d) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. dispunându-se condamnarea inculpaților majori arestați preventiv în cauză D.R.A., C.G., M.D. prin aplicarea art. 74, art. 76 C. pen. la pedepse de câte 6 ani închisoare fiecare și C.L., recidivist, la pedeapsa de 12 ani închisoare (iar a coinculpatului minor C.R. arestat în altă cauză, la pedeapsa de 1 an închisoare).

2. Împotriva încheierii amintite a declarat recurs numai inculpatul M.D. care a solicitat revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate prin aplicarea în privința acestuia a dispozițiilor art. 160 b alin. (2) C. proc. pen. Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. Conform art. 300 2 C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b C. proc.

pen., respectiv : (I) dacă constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate dispune revocarea arestării preventive si punerea de îndată în libertate a inculpatului [alin. (2)] respectiv; (II) când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea măsurii arestării preventive [alin. (3)]. Contrar solicitării inculpatului recurent M.D., care a invocat aplicarea art. 160 b alin. (2) C. proc. pen., temeiurile ce au determinat arestarea preventivă inițială a acestuia în baza art. 143 raportat la art. 143 alin. (1) lit. f) și art. 5 paragr.

1 din CEDO nu s-au schimbat, ci au fost confirmate atrăgând astfel incidența art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., dată fiind condamnarea sa în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic ilicit de droguri de mare risc la pedeapsa de 6 ani închisoare. Chiar dacă sentința nu a rămas încă definitivă menținerea arestării preventive a inculpatului amintit este justificată avându-se în vedere că în raport cu împrejurările și natura infracțiunii comise, lăsarea sa în libertate prezintă și la momentul actual pericol concret pentru ordinea publică. În plus condamnarea sus-menționată justifică menținerea arestării preventive și pentru temeiul suplimentar prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. b) teza finală din CEDO „... în vederea garantării executării unei obligații prevăzute de lege". Ca atare încheierea atacată prin care a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului M.D.

în cursul judecării apelului este legală și temeinică. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat inculpatul recurent la plata către stat a sumei de 140 lei, din care 40 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiției, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva încheierii din 10 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 37844/3/2007 (812/2008). Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2008.