ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2410/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele

:

2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, în calitate de instanță de apel, în conformitate cu dispozițiile

art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc.

pen. și art. 5 paragr. 1 lit. a) din Convenția Europeană pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale a constatat că temeiurile ce

au determinat arestarea inițială în baza art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen. a inculpaților D.R.A., C.G., M.D. și C.L., impun în continuare privarea de

libertate și în consecință a menținut arestarea preventivă a acestora în cursul

judecării cauzei la instanța de control judiciar amintită.

În acest sens s-a reținut că prin sentința penală nr.

319 din 17 martie 2008 a Tribunalului București, secția

I p

enală,

s-a confirmat învinuirea adusă acestora privind săvârșirea în calitate de autor

al infracțiunii continuate de trafic ilicit de droguri de mare risc prevăzută

de art. 2 alin. (2) raportat art. 14 lit. c) și d) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. dispunându-se condamnarea inculpaților

majori arestați preventiv în cauză D.R.A., C.G., M.D. prin aplicarea art. 74, art.

76 C. pen. la pedepse de câte 6 ani închisoare fiecare și C.L., recidivist, la

pedeapsa de 12 ani închisoare (iar a coinculpatului minor C.R. arestat în altă

cauză, la pedeapsa de 1 an închisoare).

numai inculpatul M.D. care a solicitat revocarea arestării preventive și

punerea de îndată în libertate prin aplicarea în privința acestuia a

dispozițiilor art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen.

Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru

considerentele arătate în continuare.

Conform art. 300

2

C. proc. pen. în cauzele

în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să

verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive,

procedând potrivit art. 160

b

C. proc. pen., respectiv :

(I)

dacă

constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au

determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să

justifice privarea de libertate dispune revocarea arestării preventive si

punerea de îndată în libertate a inculpatului [alin. (2)] respectiv;

(II)

când

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de

libertate, dispune menținerea măsurii arestării preventive [alin. (3)].

Contrar solicitării inculpatului recurent M.D., care

a invocat aplicarea art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen., temeiurile ce

au determinat arestarea preventivă inițială a acestuia în baza art. 143

raportat la art. 143 alin. (1) lit. f) și art. 5 paragr. 1 din CEDO nu s-au

schimbat, ci au fost confirmate atrăgând astfel incidența art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., dată fiind condamnarea sa în primă instanță pentru

săvârșirea infracțiunii continuate de trafic ilicit de droguri de mare risc la

pedeapsa de 6 ani închisoare.

Chiar dacă sentința nu a rămas încă definitivă

menținerea arestării preventive a inculpatului amintit este justificată

avându-se în vedere că în raport cu împrejurările și natura infracțiunii

comise, lăsarea sa în libertate prezintă și la momentul actual pericol concret

pentru ordinea publică.

În plus condamnarea sus-menționată justifică

menținerea arestării preventive și pentru temeiul suplimentar prevăzut de art. 5

paragraf 1 lit. b) teza finală din CEDO „... în vederea garantării executării

unei obligații prevăzute de lege".

Ca atare încheierea atacată prin care a fost

menținută arestarea preventivă a inculpatului M.D. în cursul judecării apelului

este legală și temeinică.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi

obligat inculpatul recurent la plata către stat a sumei de 140 lei, din care 40

lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avansat din fondul

Ministerului Justiției, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul M.D. împotriva încheierii din 10 iunie 2008 a Curții de Apel

București, secția

II

penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 37844/3/2007 (812/2008).

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma

de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2008.