ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 870/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 870/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor și
materialului aflat în dosarul cauzei constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1677
din 7 decembrie 2007 a Tribunalului București, secția I penală, alături de
coinculpata B.A., a fost condamnat și inculpatul N.M. zis „B.”, pentru
săvârșirea în participație de calitate de coautor a infracțiunii de trafic de
droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000
cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., la art. 76 alin.
(1) lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și interzicerea
drepturilor art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata de 2 ani
pedeapsa complementară.
[(Coinculpata B.A.
participantă în calitate de coautor la săvârșirea infracțiunii sus-enunțate a
fost condamnată de aceeași instanță la pedeapsa de 3 ani închisoare și
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata
de 2 ani cu executarea în regim de detenție în condițiile art. 71 și 64 alin.
(1) lit. a) și b) C. pen.)].
Conform art. 71 alin. (1) C.
pen., au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Potrivit art. 350 C. proc. pen.,
a fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului iar în baza art. 88
C. pen., s-a computat din pedeapsa inculpatului reținerea și arestarea
preventivă în cauză de la 31 mai 2007 la zi.
În temeiul art. 17 alin. (1)
din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială către stat a cantității
de 0,10 grame pulbere care conține heroină, predată la Camera de Corpuri
Delicte a I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O., a cantității de 3,15 grame pulbere care
conține heroină și a 5 comprimate clorhidrat de methadonă, predate la Camera de
Corpuri Delicte a I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O.
A dispus restituirea către
inculpata B.A. a sumei de 909 lei, consemnată la C.E.C. – Agenția Ș.V. cu
recipisa nr. 1859988/1 din 07 iunie 2007.
În temeiul art. 191 C. proc.
pen., a obligat pe inculpați la plata sumei de câte 500 lei, cheltuieli
judiciare către stat, din care onorariul avocaților din oficiu a fost avansat
din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul
a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 30 mai 2007,
numitul D.M. a formulat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 143/2000, un denunț
față de numiții „M.”, „A.” și „B.”, cunoscuți ca traficanți de heroină în
București, ultimii doi dintre aceștia fiind identificați în persoana
inculpaților B.A. și N.M.
În vederea prinderii în
flagrant a celor doi inculpați, organele de poliție din cadrul B.C.C.O. Sector
4 au procedat la înscrierea sumei de 150 lei, alcătuită din 3 bancnote a câte
50 lei, activitate ce s-a desfășurat în prezența martorului asistent B.L. și a
fost consemnată în procesul verbal de înseriere din data de 31 mai 2007.
În continuare, conform
procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 31 mai
2007, martorul denunțător a primit de la organele de poliție suma de 150 lei,
formată din cele 3 bancnote înseriate, și a intrat în locuința inculpaților,
respectiv garsoniera din Aleea Livezilor.
Martorul denunțător D.M. a
declarat că a găsit în camera garsonierei pe cei doi inculpați, a solicitat
cumpărarea unor droguri și i-a înmânat inculpatei B.A. o bancnotă de 50 lei, pe
care aceasta a dat-o inculpatului N.M., care i-a predat o doză de heroină.
Văzând că inculpatul N.M.
mai are 2 doze de heroină, martorul denunțător i-a dat acestuia, în mod direct,
suma de 100 lei, iar inculpatul i-a remis acele doze, în prezența inculpatei B.A.
În tot acest timp, în baia
locuinței, s-a aflat martora L.M.A., nepoata inculpatului.
Martorul denunțător a
părăsit locuința și s-a îndreptat către locul stabilit cu organele de anchetă,
cărora le-a predat cele 3 doze de heroină.
Prin procesele verbale de
percheziție corporală a martorului denunțător, întocmite înainte și după
cumpărarea heroinei, s-a constatat că nu au fost găsite asupra acestuia
droguri, sume de bani sau bunuri interzise de lege la deținere.
Raportul de constatare
tehnico – științifică nr. 332264 din data de 04 iunie 2007 a concluzionat că
proba constând în 3 punguțe din material plastic de culoare albă conține 0,21
grame de heroină.
Conform procesului verbal de
percheziție domiciliară, efectuată imediat în garsoniera respectivă, s-au găsit
pe pat, sub perne, 31 doze tip „bilă” iar, sub covorul din cameră, 5 doze tip
„bilă”, ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare maronie. Într-un dulap
din aceeași garsonieră, au fost descoperite 9 comprimat rotunde, albe,
inscripționate SN, precum și 3 fiole sparte cu urme de materie cu aspect de
arsură. Toate obiectele anterior menționate au fost ridicate în vederea
cercetărilor, ca și suma de 530 lei, găsită în dulapul din cameră, pe un raft,
și suma de 460 lei, aflată într-un portofel din dulap.
Raportul de constatare
tehnico – științifică nr. 332265 din data de 04 iunie 2007 a concluzionat că
proba constând în 31 punguțe din material plastic de culoare albă conține 3,04
grame de heroină; proba constând în 5 punguțe din material plastic de culoare
albă conține 0,51 grame de heroină; proba constând în 9 comprimate albe,
rotunde, ștanțate pe una din fețe SN conține substanță activă methadonă;
probele constând în fiolele sparte au pus în evidență heroină.
Cu ocazia controlului
corporal efectuat în prezența martorului asistent B.L., asupra inculpatului N.M.
s-a găsit, în buzunarul pantalonilor, suma de 150 lei, formată din bancnote a
câte 50 lei care aveau seriile identice cu cele consemnate în procesul verbal
întocmit anterior de către organele de anchetă.
Martorul asistent B.L. a
declarat că a participat la consemnarea într-un proces verbal a seriilor a 3
bancnote a câte 50 lei ce au fost puse la dispoziția martorului denunțător
pentru cumpărarea drogurilor și că, la percheziția domiciliară, au fost
descoperite asupra inculpatului, în buzunarul pantalonului, 3 bancnote a câte
50 lei care aveau seriile identice cu cele consemnate în procesul verbal de înseriere
întocmit în prealabil.
Corespondența seriilor acelor
bancnote a fost confirmată și prin declarația inculpatei B.A.
Martora L.M.A., precum și
inculpații au declarat că aceștia din urmă au locuit împreună 8–9 ani, fiind
concubini, în garsoniera din Aleea Livezilor, proprietatea surorii
inculpatului, L.G., locuința respectivă, confort III, fiind alcătuită dintr-o
cameră ce face corp comun cu încăperea ce ține loc de bucătărie și baie,
aceeași configurație a garsonierei rezultând și din procesul verbal de
efectuare a percheziției domiciliare.
Cu prilejul declarațiilor
date în cursul urmăririi penale și în timpul cercetării judecătorești,
inculpatul N.M. nu a recunoscut săvârșirea faptei de care este acuzat.
Tribunalul a constatat o
atitudine procesuală oscilantă a inculpatului în timpul urmăririi penale, când
a menționat fie că nu a văzut să se fi efectuat vreo tranzacție cu droguri și
bani, deși a fost prezent în casă cu inculpata B.A., fie că de comercializarea
heroinei se ocupa numai inculpata care, în data de 31 mai 2007, a fost vizată
în locuință de mai multe persoane cărora le-a vândut droguri.
Declarația dată de inculpat
în fața instanței se coroborează cu cea a martorului denunțător sub aspectul
existenței celor 2 momente ale tranzacției, respectiv vânzarea mai întâi a unei
doze de heroină și apoi, imediat, a altor 2 doze de același fel. Inculpatul s-a
exclus însă pe sine din desfășurarea acestui proces, menționând că numai
inculpata a tranzacționat în mod direct cu martorul D.M.
Tribunalul a apreciat că
atitudinea nesinceră a inculpatului este relevată și de afirmația făcută de
acesta în timpul cercetării judecătorești în sensul că el se afla la geam iar
martora L.M.A. dormea în patul din cameră, în perioada de timp cât martorul
denunțător s-a aflat în garsonieră și a cumpărat droguri. Contrar acestor
ultime susțineri ale inculpatului, martorii D.M. și L.M.A., inculpata B.A. și
chiar inculpatul, în faza de urmărire penală, au declarat că L.M.A. s-a aflat
în baie la momentul vânzării – cumpărării celor 3 doze de heroină, ieșind de
acolo la sosirea organelor de poliție pentru efectuarea percheziției.
Acest detaliu al situației
de fapt a fost apreciat relevant de către tribunal, întrucât martorul
denunțător D.M. a arătat că, la momentul cumpărării drogurilor, inculpatul
stătea în pat, iar la percheziția domiciliară s-au descoperit la capătul
patului, sub perne, 31 doze de heroină.
Inculpatul a urmărit să
acrediteze ideea că nu s-a aflat în apropierea vreunuia din locurile din
garsonieră unde s-au găsit ascunse drogurile și că, astfel, nu ar fi fost în
măsură să le remită el, ci inculpata B.A.
Sub acest aspect, Tribunalul
a apreciat că declarația martorei L.M.A. în sensul nevinovăției inculpatului și
vinovăției exclusive a inculpatei trebuie luată sub beneficiu de inventar,
având în vedere relația de rudenie a acesteia cu inculpatul.
Inculpata B.A. care, în fața
organelor de urmărire penală, nu a recunoscut acuzația adusă, nu s–a prezentat
în instanță pentru a fi audiată, aceasta părăsind locuința pe care a ocupat-o
împreună cu inculpatul după ce a fost pusă în libertate din starea de arest
preventiv în prezenta cauză și, fiind citată la domiciliul declarat și confirmat
de I.N.E.P., s-a constatat că a vândut acel imobil.
Tribunalul a mai constatat
că încercarea fiecăruia dintre inculpați de a transfera răspunderea penală unul
asupra celuilalt a condus la crearea unor situații neverosimile, cum este cea
în care, deși la percheziția corporală asupra inculpatei, nu au fost găsite
bunuri, obiecte sau valori, aceasta a declarat că, la acel moment, era în
posesia sumei de 35 lei, cu care intenționa să plece la cumpărături, în timp ce
inculpatul a explicat că descoperirea bancnotelor înseriate asupra sa s-a
datorat rugăminții inculpatei de a ține acei bani până făcea ea duș, urmând
apoi să plece singură la piață.
În sfârșit, Tribunalul a
reținut că niciunul dintre inculpați nu avea loc de muncă, iar inculpatul
consuma în mod frecvent băuturi alcoolice, împrejurări de natură să-i determine
pe inculpați la obținerea de sume de bani chiar și prin trafic de droguri.
În drept, tribunalul a
apreciat că faptele inculpaților B.A. și N.M. care, în data de 31 mai 2007, au
vândut martorului denunțător D.M. 3 doze de heroină cu suma totală de 150 lei
și au deținut în locuință 36 doze de heroină și 9 comprimate de methadonă, în
vederea comercializării, întrunește, pentru fiecare dintre aceștia, elementele
constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art.
2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
Tribunalul a respins cererea
de achitare a inculpaților în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu
motivarea că, din probatoriul administrat, a rezultat că ambii inculpați au
desfășurat acte materiale care se circumscriu vânzării – cumpărării celor 3
doze de heroină (respectiv inculpata a primit prețul pentru prima doză vândută,
pe care l-a dat apoi inculpatului, iar acesta din urmă a predat martorului
denunțător, pe rând, mai întâi o doză și apoi alte 2, primind personal
contravaloarea ultimelor doze). Totodată, în locuința comună a inculpaților au
fost descoperite celelalte doze de heroină și comprimate de methadonă, deținute
fără drept, inculpații neputând să explice proveniența acestora și declarând că
nu sunt consumatori de droguri.
La individualizarea
pedepselor aplicate inculpaților, Tribunalul a avut în vedere criteriile
generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al
infracțiunii raportat la împrejurările în care a fost comisă, urmările
acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, persoana și conduita
inculpaților.
Având în vedere, că niciunul
dintre inculpați nu este cunoscut cu antecedente penale, Tribunalul a reținut
în favoarea fiecăruia dintre aceștia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74
alin. (1) lit. a) C. pen. și, astfel, a coborât pedepsele aplicate sub minimul
special prevăzut de lege, în condițiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
Tribunalul a motivat dispoziția
de restituire către inculpata B.A. a sumei de 909 lei, invocând prevederile art.
169 C. proc. pen. și faptul că, din probatoriul administrat, nu a rezultat că
aceasta a fost dobândită prin valorificarea drogurilor.
Împotriva acestei sentințe,
a declarat apel în termenul legal inculpatul N.M., care, a solicitat, în
principal, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.
c) C. proc. pen., cu motivarea că nu a participat la vânzarea drogurilor, de
această, activitate ilicită desfășurată exclusiv de inculpata B.C.A., iar, în
subsidiar, reducerea pedepsei, în considerarea lipsei de antecedente penale.
Cu ocazia judecării
apelului, Curtea a procedat, nemijlocit, la ascultarea inculpatului N.M.,
declarația acestuia fiind consemnată la dosar.
Totodată, Curtea a dispus
citarea cu mandat de aducere, în vederea ascultării, a martorului denunțător D.M.
Mandatul, astfel emis, nu a putut fi pus în executare, întrucât martorul
respectiv a părăsit țara, plecând în Spania, la o adresă neprecizată, după cum
rezultă din procesul verbal încheiat la data de 30 ianuarie 2008 de către Secția
26 Poliție, condiții în care Curtea, asemenea instanței de fond, constatând
imposibilitatea ascultării martorului, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327
alin. (3) C. proc. pen., dând eficiență, la aprecierea materialului probator,
declarațiilor acestuia din faza de urmărire penală.
Verificând actele și
lucrările dosarului în raport cu motivele invocate precum și din oficiu,
potrivit art. 371 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Curtea și-a însușit în
totalitate argumente probatorii/justificative avute în vedere de prima instanță
pentru rezolvarea acțiunii penale în cauza prin condamnarea inculpaților, în
conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., dispunând
respingerea ca nefondat a apelului amintit, cu consecința menținerii sentinței
atacate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 383 alin. (1
1
)
raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea
preventivă a inculpatului – apelant iar în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen.,
raportat la art. 88 alin. (1) C. pen., s-a computat din pedeapsa aplicată
acestuia timpul reținerii și arestării preventive cu începere de la 31 mai 2007
la zi.
În cauză s-a declarat în
termen recurs de către inculpatul
N.M. reiterându-se criticile
de nelegalitate și neteminicie din apel, circumscrise cazurilor de casare
prevăzute în art. 385
9
alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen.
Criticile invocate sunt
neîntemeiate.
În conformitate cu art. 345 alin.
(2) C. proc. pen., soluția condamnării poate fi dispusă atunci când pe baza
pedepselor administrate în cauză s-a dovedit că fapta există, constituie
infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat, în care sens, instanța este
obligată a lămuri cauza sub toate aspectele pe bază de probe, ce trebuiesc a fi
apreciate în conformitate cu dispozițiile art. 63 C. proc. pen.
În cauză, respectând
principialitatea juridică sus-menționată, instanța de fond a stabilit în mod
corect, pe baza unei analize judicioase a întregului probatoriu administrat în
faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, situația de
fapt, vinovăția apelantului inculpat și încadrarea juridică a infracțiunii
reținute în sarcina acestuia, aplicându-i totodată o pedeapsă legală, a cărei
durată se situează chiar la nivelul minim permis de legea penală.
Deși inculpatul N.M. neagă
orice implicare în efectuarea de operațiuni ilicite privind comercializarea
drogurilor de mare risc, susținerile sale în acest sens sunt contrazise de
declarațiile martorului denunțător D.M., care se coroborează cu mențiunile din
procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și respectiv din
procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare și chiar cu propriile
declarații ale inculpatului, în privința unor aspecte relevante cu privire la
situația de fapt.
Astfel, martorul denunțător D.M.
a relatat că inculpatul N.M. este cel care i-a dat succesiv, în aceeași
împrejurare, mai întâi, o doză de heroină iar apoi, la cererea sa, din aceeași
țiplă pe care inculpatul o avea asupra sa, alte 2 doze din același drog, acesta
primind de la martorul denunțător pentru prima doză suma de 50 lei, prin
intermediul inculpatei B.C.A. (concubina sa), iar pentru celelalte doze, în mod
direct, suma de 100 lei, bancnotele cu care s-au făcut ambele plăți fiind
înseriate anterior de către organele de urmărire penală.
Întreaga sumă de bani,
respectiv 150 lei (3 bancnote înseriate a câte 50 lei), plătită de martorul
denunțător ca preț al celor 3 doze de heroină cumpărate, a fost găsită asupra
inculpatului, într-un buzunar al pantalonului cu care acesta era îmbrăcat,
aspect pe care chiar inculpatul îl recunoaște, inclusiv cu ocazia audierii sale
de către instanța de apel.
Totodată, Curtea reține și
faptul că, la percheziția domiciliară, au fost descoperite, în garsoniera care
a constituit locuința comună a inculpatului și concubinei sale timp de
aproximativ 8 ani (conform declarației celui dintâi din fața instanței de fond),
alte 36 de doze tip „bilă” conținând heroină, 9 comprimate de methadonă, 23 de
fiole cu apă distilată, 38 de pungi cu câte 10 seringi hipodermice, o seringă
sigilată și o fiolă spartă pe care s-au evidențiat urme de heroină.
Deținerea acestor bunuri,
coroborată cu suma importantă de bani găsită în dulapul garsonierei (990 lei)
și cu împrejurarea că ambii inculpați, deși aflați la vârsta maturității, nu
sunt angajați în muncă și nici nu au probat existența unor surse licite de
venituri, dovedește că aceștia se ocupau, în fapt, împreună, de mai multă
vreme, cu comercializarea de droguri, fiind confirmate astfel susținerile în
același sens ale martorului denunțător D.M.
Pentru motivele mai sus
arătate, Curtea constată că apărările apelantului inculpat sunt, în mod vădit,
lipsite de orice bază faptică reală și, drept urmare, nu sunt de natură a
dovedi lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție administrate împotriva
acestuia, astfel cum prevăd dispozițiile art. 66 alin. (2) C. proc. pen.
În ceea ce privește pedeapsa
aplicată apelantului inculpat (3 ani închisoare), Curtea constată că instanța
de fond, a dat deja eficiență legală maximă circumstanței atenuante judiciare
prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în considerarea lipsei de
antecedente penale, prin coborârea pedepsei (a cărei limită specială minimă
stabilită în norma de incriminare este de 10 ani închisoare) până la nivelul
cel mai de jos permis de dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
Prin urmare, solicitarea
subsidiară a apelantului inculpat de reducere a pedepsei respective apare ca
neîntemeiată.
Totodată, ținând seama de
gradul ridicat de pericol al infracțiunii săvârșite, de împrejurările concrete
de comitere, de urmărire socialmente periculoase ale acesteia, dar și de
conduita procesuală nesinceră a inculpatului, Curtea găsește justificată
modalitatea de executare a pedepsei închisorii în regim de detenție, în
condițiile art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
Din oficiu, Curtea constată
că, deși instanța de fond nu a motivat interzicerea pentru apelantul inculpat,
ca pedeapsă accesorie și respectiv ca pedeapsă complementară, a tuturor
drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen. (inclusiv dreptul de a
alege), dispoziția respectivă apare ca fiind legitimă, interzicerea drepturilor
cetățenești anterior menționate fiind îndreptățită nu doar de natura și
gravitatea concretă a infracțiunii săvârșite, dar și de desconsiderarea de
către acesta a unor importante valori sociale, cum sunt cele apărate de norma
juridică ce incriminează fapta sa (sănătatea fizică și libertatea psihică a
populației) și, totodată, răspunzând necesității de a-l împiedica să decidă în
legătură cu treburile societății, ale cărei reguli normale de conviețuire a
înțeles astfel să le încalce.
Față de aceste considerente
și având în vedere că din oficiu, nu se constată alte motive de reformare a
deciziei atacate în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se
respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M.
Conform art. 385
17
alin. (2) raportat la art. 381 alin. (1
1
) C. proc. pen. și art. 88 C.
pen., se compută din pedeapsa aplicată inculpatului recurent, timpul reținerii
și arestării preventive de la 31 mai 2007 la zi.
În baza art. 192 alin. (2)
C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 300 lei, din
care 100 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu avansat din
fondul Ministerului Justiției, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 29/ A din 4
februarie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 mai 2007 la zi.
Obligă pe recurentul
inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 11 martie 2008.