ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 870/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor și materialului aflat în dosarul cauzei constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1677 din 7 decembrie 2007 a Tribunalului București, secția I penală, alături de coinculpata B.A., a fost condamnat și inculpatul N.M. zis „B.”, pentru săvârșirea în participație de calitate de coautor a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata de 2 ani pedeapsa complementară. [(Coinculpata B.A.

participantă în calitate de coautor la săvârșirea infracțiunii sus-enunțate a fost condamnată de aceeași instanță la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 2 ani cu executarea în regim de detenție în condițiile art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.)]. Conform art. 71 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. Potrivit art. 350 C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa inculpatului reținerea și arestarea preventivă în cauză de la 31 mai 2007 la zi.

În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială către stat a cantității de 0,10 grame pulbere care conține heroină, predată la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O., a cantității de 3,15 grame pulbere care conține heroină și a 5 comprimate clorhidrat de methadonă, predate la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. A dispus restituirea către inculpata B.A. a sumei de 909 lei, consemnată la C.E.C. – Agenția Ș.V. cu recipisa nr. 1859988/1 din 07 iunie 2007. În temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpați la plata sumei de câte 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocaților din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: La data de 30 mai 2007, numitul D.M. a formulat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 143/2000, un denunț față de numiții „M.”, „A.” și „B.”, cunoscuți ca traficanți de heroină în București, ultimii doi dintre aceștia fiind identificați în persoana inculpaților B.A. și N.M. În vederea prinderii în flagrant a celor doi inculpați, organele de poliție din cadrul B.C.C.O. Sector 4 au procedat la înscrierea sumei de 150 lei, alcătuită din 3 bancnote a câte 50 lei, activitate ce s-a desfășurat în prezența martorului asistent B.L. și a fost consemnată în procesul verbal de înseriere din data de 31 mai 2007. În continuare, conform procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 31 mai 2007, martorul denunțător a primit de la organele de poliție suma de 150 lei, formată din cele 3 bancnote înseriate, și a intrat în locuința inculpaților, respectiv garsoniera din Aleea Livezilor.

Martorul denunțător D.M. a declarat că a găsit în camera garsonierei pe cei doi inculpați, a solicitat cumpărarea unor droguri și i-a înmânat inculpatei B.A. o bancnotă de 50 lei, pe care aceasta a dat-o inculpatului N.M., care i-a predat o doză de heroină. Văzând că inculpatul N.M. mai are 2 doze de heroină, martorul denunțător i-a dat acestuia, în mod direct, suma de 100 lei, iar inculpatul i-a remis acele doze, în prezența inculpatei B.A. În tot acest timp, în baia locuinței, s-a aflat martora L.M.A., nepoata inculpatului. Martorul denunțător a părăsit locuința și s-a îndreptat către locul stabilit cu organele de anchetă, cărora le-a predat cele 3 doze de heroină. Prin procesele verbale de percheziție corporală a martorului denunțător, întocmite înainte și după cumpărarea heroinei, s-a constatat că nu au fost găsite asupra acestuia droguri, sume de bani sau bunuri interzise de lege la deținere.

Raportul de constatare tehnico – științifică nr. 332264 din data de 04 iunie 2007 a concluzionat că proba constând în 3 punguțe din material plastic de culoare albă conține 0,21 grame de heroină. Conform procesului verbal de percheziție domiciliară, efectuată imediat în garsoniera respectivă, s-au găsit pe pat, sub perne, 31 doze tip „bilă” iar, sub covorul din cameră, 5 doze tip „bilă”, ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare maronie. Într-un dulap din aceeași garsonieră, au fost descoperite 9 comprimat rotunde, albe, inscripționate SN, precum și 3 fiole sparte cu urme de materie cu aspect de arsură. Toate obiectele anterior menționate au fost ridicate în vederea cercetărilor, ca și suma de 530 lei, găsită în dulapul din cameră, pe un raft, și suma de 460 lei, aflată într-un portofel din dulap.

Raportul de constatare tehnico – științifică nr. 332265 din data de 04 iunie 2007 a concluzionat că proba constând în 31 punguțe din material plastic de culoare albă conține 3,04 grame de heroină; proba constând în 5 punguțe din material plastic de culoare albă conține 0,51 grame de heroină; proba constând în 9 comprimate albe, rotunde, ștanțate pe una din fețe SN conține substanță activă methadonă; probele constând în fiolele sparte au pus în evidență heroină. Cu ocazia controlului corporal efectuat în prezența martorului asistent B.L., asupra inculpatului N.M. s-a găsit, în buzunarul pantalonilor, suma de 150 lei, formată din bancnote a câte 50 lei care aveau seriile identice cu cele consemnate în procesul verbal întocmit anterior de către organele de anchetă.

Martorul asistent B.L. a declarat că a participat la consemnarea într-un proces verbal a seriilor a 3 bancnote a câte 50 lei ce au fost puse la dispoziția martorului denunțător pentru cumpărarea drogurilor și că, la percheziția domiciliară, au fost descoperite asupra inculpatului, în buzunarul pantalonului, 3 bancnote a câte 50 lei care aveau seriile identice cu cele consemnate în procesul verbal de înseriere întocmit în prealabil. Corespondența seriilor acelor bancnote a fost confirmată și prin declarația inculpatei B.A. Martora L.M.A., precum și inculpații au declarat că aceștia din urmă au locuit împreună 8–9 ani, fiind concubini, în garsoniera din Aleea Livezilor, proprietatea surorii inculpatului, L.G., locuința respectivă, confort III, fiind alcătuită dintr-o cameră ce face corp comun cu încăperea ce ține loc de bucătărie și baie, aceeași configurație a garsonierei rezultând și din procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare.

Cu prilejul declarațiilor date în cursul urmăririi penale și în timpul cercetării judecătorești, inculpatul N.M. nu a recunoscut săvârșirea faptei de care este acuzat. Tribunalul a constatat o atitudine procesuală oscilantă a inculpatului în timpul urmăririi penale, când a menționat fie că nu a văzut să se fi efectuat vreo tranzacție cu droguri și bani, deși a fost prezent în casă cu inculpata B.A., fie că de comercializarea heroinei se ocupa numai inculpata care, în data de 31 mai 2007, a fost vizată în locuință de mai multe persoane cărora le-a vândut droguri. Declarația dată de inculpat în fața instanței se coroborează cu cea a martorului denunțător sub aspectul existenței celor 2 momente ale tranzacției, respectiv vânzarea mai întâi a unei doze de heroină și apoi, imediat, a altor 2 doze de același fel.

Inculpatul s-a exclus însă pe sine din desfășurarea acestui proces, menționând că numai inculpata a tranzacționat în mod direct cu martorul D.M. Tribunalul a apreciat că atitudinea nesinceră a inculpatului este relevată și de afirmația făcută de acesta în timpul cercetării judecătorești în sensul că el se afla la geam iar martora L.M.A. dormea în patul din cameră, în perioada de timp cât martorul denunțător s-a aflat în garsonieră și a cumpărat droguri. Contrar acestor ultime susțineri ale inculpatului, martorii D.M. și L.M.A., inculpata B.A. și chiar inculpatul, în faza de urmărire penală, au declarat că L.M.A. s-a aflat în baie la momentul vânzării – cumpărării celor 3 doze de heroină, ieșind de acolo la sosirea organelor de poliție pentru efectuarea percheziției.

Acest detaliu al situației de fapt a fost apreciat relevant de către tribunal, întrucât martorul denunțător D.M. a arătat că, la momentul cumpărării drogurilor, inculpatul stătea în pat, iar la percheziția domiciliară s-au descoperit la capătul patului, sub perne, 31 doze de heroină. Inculpatul a urmărit să acrediteze ideea că nu s-a aflat în apropierea vreunuia din locurile din garsonieră unde s-au găsit ascunse drogurile și că, astfel, nu ar fi fost în măsură să le remită el, ci inculpata B.A. Sub acest aspect, Tribunalul a apreciat că declarația martorei L.M.A. în sensul nevinovăției inculpatului și vinovăției exclusive a inculpatei trebuie luată sub beneficiu de inventar, având în vedere relația de rudenie a acesteia cu inculpatul.

Inculpata B.A. care, în fața organelor de urmărire penală, nu a recunoscut acuzația adusă, nu s–a prezentat în instanță pentru a fi audiată, aceasta părăsind locuința pe care a ocupat-o împreună cu inculpatul după ce a fost pusă în libertate din starea de arest preventiv în prezenta cauză și, fiind citată la domiciliul declarat și confirmat de I.N.E.P., s-a constatat că a vândut acel imobil.

Tribunalul a mai constatat că încercarea fiecăruia dintre inculpați de a transfera răspunderea penală unul asupra celuilalt a condus la crearea unor situații neverosimile, cum este cea în care, deși la percheziția corporală asupra inculpatei, nu au fost găsite bunuri, obiecte sau valori, aceasta a declarat că, la acel moment, era în posesia sumei de 35 lei, cu care intenționa să plece la cumpărături, în timp ce inculpatul a explicat că descoperirea bancnotelor înseriate asupra sa s-a datorat rugăminții inculpatei de a ține acei bani până făcea ea duș, urmând apoi să plece singură la piață. În sfârșit, Tribunalul a reținut că niciunul dintre inculpați nu avea loc de muncă, iar inculpatul consuma în mod frecvent băuturi alcoolice, împrejurări de natură să-i determine pe inculpați la obținerea de sume de bani chiar și prin trafic de droguri.

În drept, tribunalul a apreciat că faptele inculpaților B.A. și N.M. care, în data de 31 mai 2007, au vândut martorului denunțător D.M. 3 doze de heroină cu suma totală de 150 lei și au deținut în locuință 36 doze de heroină și 9 comprimate de methadonă, în vederea comercializării, întrunește, pentru fiecare dintre aceștia, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Tribunalul a respins cererea de achitare a inculpaților în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu motivarea că, din probatoriul administrat, a rezultat că ambii inculpați au desfășurat acte materiale care se circumscriu vânzării – cumpărării celor 3 doze de heroină (respectiv inculpata a primit prețul pentru prima doză vândută, pe care l-a dat apoi inculpatului, iar acesta din urmă a predat martorului denunțător, pe rând, mai întâi o doză și apoi alte 2, primind personal contravaloarea ultimelor doze).

Totodată, în locuința comună a inculpaților au fost descoperite celelalte doze de heroină și comprimate de methadonă, deținute fără drept, inculpații neputând să explice proveniența acestora și declarând că nu sunt consumatori de droguri. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii raportat la împrejurările în care a fost comisă, urmările acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, persoana și conduita inculpaților. Având în vedere, că niciunul dintre inculpați nu este cunoscut cu antecedente penale, Tribunalul a reținut în favoarea fiecăruia dintre aceștia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

și, astfel, a coborât pedepsele aplicate sub minimul special prevăzut de lege, în condițiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. Tribunalul a motivat dispoziția de restituire către inculpata B.A. a sumei de 909 lei, invocând prevederile art. 169 C. proc. pen. și faptul că, din probatoriul administrat, nu a rezultat că aceasta a fost dobândită prin valorificarea drogurilor. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal inculpatul N.M., care, a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu motivarea că nu a participat la vânzarea drogurilor, de această, activitate ilicită desfășurată exclusiv de inculpata B.C.A., iar, în subsidiar, reducerea pedepsei, în considerarea lipsei de antecedente penale.

Cu ocazia judecării apelului, Curtea a procedat, nemijlocit, la ascultarea inculpatului N.M., declarația acestuia fiind consemnată la dosar. Totodată, Curtea a dispus citarea cu mandat de aducere, în vederea ascultării, a martorului denunțător D.M. Mandatul, astfel emis, nu a putut fi pus în executare, întrucât martorul respectiv a părăsit țara, plecând în Spania, la o adresă neprecizată, după cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 30 ianuarie 2008 de către Secția 26 Poliție, condiții în care Curtea, asemenea instanței de fond, constatând imposibilitatea ascultării martorului, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., dând eficiență, la aprecierea materialului probator, declarațiilor acestuia din faza de urmărire penală.

Verificând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele invocate precum și din oficiu, potrivit art. 371 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Curtea și-a însușit în totalitate argumente probatorii/justificative avute în vedere de prima instanță pentru rezolvarea acțiunii penale în cauza prin condamnarea inculpaților, în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., dispunând respingerea ca nefondat a apelului amintit, cu consecința menținerii sentinței atacate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 383 alin. (1 1 ) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului – apelant iar în baza art. 383 alin. (2) C. proc.

pen., raportat la art. 88 alin. (1) C. pen., s-a computat din pedeapsa aplicată acestuia timpul reținerii și arestării preventive cu începere de la 31 mai 2007 la zi. În cauză s-a declarat în termen recurs de către inculpatul N.M. reiterându-se criticile de nelegalitate și neteminicie din apel, circumscrise cazurilor de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen. Criticile invocate sunt neîntemeiate. În conformitate cu art. 345 alin. (2) C. proc. pen., soluția condamnării poate fi dispusă atunci când pe baza pedepselor administrate în cauză s-a dovedit că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat, în care sens, instanța este obligată a lămuri cauza sub toate aspectele pe bază de probe, ce trebuiesc a fi apreciate în conformitate cu dispozițiile art. 63 C. proc.

pen. În cauză, respectând principialitatea juridică sus-menționată, instanța de fond a stabilit în mod corect, pe baza unei analize judicioase a întregului probatoriu administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, situația de fapt, vinovăția apelantului inculpat și încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina acestuia, aplicându-i totodată o pedeapsă legală, a cărei durată se situează chiar la nivelul minim permis de legea penală. Deși inculpatul N.M. neagă orice implicare în efectuarea de operațiuni ilicite privind comercializarea drogurilor de mare risc, susținerile sale în acest sens sunt contrazise de declarațiile martorului denunțător D.M., care se coroborează cu mențiunile din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și respectiv din procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare și chiar cu propriile declarații ale inculpatului, în privința unor aspecte relevante cu privire la situația de fapt.

Astfel, martorul denunțător D.M. a relatat că inculpatul N.M. este cel care i-a dat succesiv, în aceeași împrejurare, mai întâi, o doză de heroină iar apoi, la cererea sa, din aceeași țiplă pe care inculpatul o avea asupra sa, alte 2 doze din același drog, acesta primind de la martorul denunțător pentru prima doză suma de 50 lei, prin intermediul inculpatei B.C.A. (concubina sa), iar pentru celelalte doze, în mod direct, suma de 100 lei, bancnotele cu care s-au făcut ambele plăți fiind înseriate anterior de către organele de urmărire penală. Întreaga sumă de bani, respectiv 150 lei (3 bancnote înseriate a câte 50 lei), plătită de martorul denunțător ca preț al celor 3 doze de heroină cumpărate, a fost găsită asupra inculpatului, într-un buzunar al pantalonului cu care acesta era îmbrăcat, aspect pe care chiar inculpatul îl recunoaște, inclusiv cu ocazia audierii sale de către instanța de apel.

Totodată, Curtea reține și faptul că, la percheziția domiciliară, au fost descoperite, în garsoniera care a constituit locuința comună a inculpatului și concubinei sale timp de aproximativ 8 ani (conform declarației celui dintâi din fața instanței de fond), alte 36 de doze tip „bilă” conținând heroină, 9 comprimate de methadonă, 23 de fiole cu apă distilată, 38 de pungi cu câte 10 seringi hipodermice, o seringă sigilată și o fiolă spartă pe care s-au evidențiat urme de heroină. Deținerea acestor bunuri, coroborată cu suma importantă de bani găsită în dulapul garsonierei (990 lei) și cu împrejurarea că ambii inculpați, deși aflați la vârsta maturității, nu sunt angajați în muncă și nici nu au probat existența unor surse licite de venituri, dovedește că aceștia se ocupau, în fapt, împreună, de mai multă vreme, cu comercializarea de droguri, fiind confirmate astfel susținerile în același sens ale martorului denunțător D.M.

Pentru motivele mai sus arătate, Curtea constată că apărările apelantului inculpat sunt, în mod vădit, lipsite de orice bază faptică reală și, drept urmare, nu sunt de natură a dovedi lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție administrate împotriva acestuia, astfel cum prevăd dispozițiile art. 66 alin. (2) C. proc. pen. În ceea ce privește pedeapsa aplicată apelantului inculpat (3 ani închisoare), Curtea constată că instanța de fond, a dat deja eficiență legală maximă circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în considerarea lipsei de antecedente penale, prin coborârea pedepsei (a cărei limită specială minimă stabilită în norma de incriminare este de 10 ani închisoare) până la nivelul cel mai de jos permis de dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

Prin urmare, solicitarea subsidiară a apelantului inculpat de reducere a pedepsei respective apare ca neîntemeiată. Totodată, ținând seama de gradul ridicat de pericol al infracțiunii săvârșite, de împrejurările concrete de comitere, de urmărire socialmente periculoase ale acesteia, dar și de conduita procesuală nesinceră a inculpatului, Curtea găsește justificată modalitatea de executare a pedepsei închisorii în regim de detenție, în condițiile art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Din oficiu, Curtea constată că, deși instanța de fond nu a motivat interzicerea pentru apelantul inculpat, ca pedeapsă accesorie și respectiv ca pedeapsă complementară, a tuturor drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen.

(inclusiv dreptul de a alege), dispoziția respectivă apare ca fiind legitimă, interzicerea drepturilor cetățenești anterior menționate fiind îndreptățită nu doar de natura și gravitatea concretă a infracțiunii săvârșite, dar și de desconsiderarea de către acesta a unor importante valori sociale, cum sunt cele apărate de norma juridică ce incriminează fapta sa (sănătatea fizică și libertatea psihică a populației) și, totodată, răspunzând necesității de a-l împiedica să decidă în legătură cu treburile societății, ale cărei reguli normale de conviețuire a înțeles astfel să le încalce. Față de aceste considerente și având în vedere că din oficiu, nu se constată alte motive de reformare a deciziei atacate în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. Conform art. 385 17 alin. (2) raportat la art. 381 alin. (1 1 ) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se compută din pedeapsa aplicată inculpatului recurent, timpul reținerii și arestării preventive de la 31 mai 2007 la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 300 lei, din care 100 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 29/ A din 4 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 mai 2007 la zi. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2008.