ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3263/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 746 din 13 martie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea prin care reclamanta G.I., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Ialomița, contesta adresa acesteia din 22 noiembrie 2006. Pentru a pronunța această soluție Instanța de Fond a reținut, în esență, că reclamanta a solicitat revizuirea Hotărârii nr. 1466 din 15 ianuarie 2004 emisă de pârâtă, cererea fiind respinsă prin Decizia nr. 25 din 12 septembrie 2005, împotriva căreia reclamanta a formulat acțiune în justiție.

Soluția de respingere a cererii de revizuire a fost menținută prin sentința civilă nr. 2086 din 13 decembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, definitivă și irevocabilă, ca urmare a respingerii recursului declarat de reclamantă întrucât, chiar și după pronunțarea acestor hotărâri judecătorești, contestatoarea a continuat să adreseze cereri pârâtei, aceasta i-a comunicat, cu adresa din 22 noiembrie 2006, că cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 a fost deja soluționată de către Comisie. Această adresă, ce face obiectul cererii de chemare în judecată, nu are valoarea unui act administrativ, întrucât nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, așa încât nu poate face obiectul unei cereri de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, reiterând motivele și argumentele invocate în fața Instanței de Fond. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, constituie „act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice". Cum adresa din 22 noiembrie 2006, contestată în cauză, nu reprezintă decât o simplă comunicare, fără caracter de autoritate, deci fără aptitudinea de a produce, prin ea însăși, efecte juridice, în mod corect a reținut Instanța de Fond că acțiunea reclamantei este inadmisibilă. Față de cele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta G.I. împotriva sentinței civile nr. 746 din 13 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2007.