ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5584/2007

Deliberând, asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 5 octombrie 2003 reclamanta A.I. România RO. AS. IT. a solicitat, în contradictoriu cu A.C.I. România anularea hotărârilor de modificare a statutului acestei din urmă asociații și interzicerea dreptului ca această asociație să utilizeze sigla. S-a mai solicitat acordarea de despăgubiri pentru utilizarea abuzivă a siglei (în cuantum de 100.000.000 lei) și aplicarea unei amenzi pentru acest abuz (în cuantum de 15.000.000 lei). Tribunalul Iași prin sentința civilă nr. 217 din 29 martie 2004 a respins acțiunea și a obligat pe reclamantă la 3.500.000 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței instanța de fond a reținut că sigla reprezentând lupoaica cu puii Romulus și Remus a fost rezervată de O.S.I.M. în beneficiul reclamantei din 1998 însă aceasta nu a făcut dovada că pârâta a folosit această siglă. Din contră s-a dovedit că pârâta folosește o siglă proprie pentru care deține un certificat de înregistrare la O.S.I.M., nr. 50020 din 19 februarie 2002 și între cele două sigle există diferențe structurale privind conținutul, dimensiunea și amplasarea elementelor, ceea ce exclude orice confuzie. Ca urmare, s-a considerat neîntemeiată și cererea de obligare la despăgubiri. Curtea de Apel Iași prin decizia civilă nr. 73 din 10 decembrie 2004 a luat act de renunțarea la judecata apelului declarat de reclamanta A.I.

RO. AS. IT împotriva sentinței civile nr. 217 din 29 martie 2004. Reclamanta a considerat această decizie nelegală, netemeinică și a declarat recurs în termen legal. În fapt s-a criticat decizia curții de apel pentru împrejurarea că, în mod nejustificat s-a judecat mai întâi cererea de renunțare fără să se țină cont de cererea formulată de reclamantă înainte de renunțarea la judecată și care se referea la împrejurarea că instanța trebuie să țină cont de decizia judecătorească prin care li s-a eliberat însemnul în discuție. S-a mai arătat că decizia de renunțare la judecată a fost condiționată de judecarea cu prioritate a cererii formulate de reclamantă împotriva pârâtei pentru interzicerea folosirii siglei.

Cererea a fost formulată pentru a se evita confuziile posibile. S-a criticat soluția pentru că nu se face referire în cuprinsul acesteia la modul în care s-a soluționat cealaltă cerere și anume cea referitoare la despăgubirile bănești. Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de actele existente în dosar constată următoarele: Curtea de Apel Iași a fost sesizată la 22 iunie 2004 cu o cerere de apel împotriva sentinței civile nr. 217 din 29 martie 2004 a Tribunalului Iași. În cuprinsul cererii la apel, după enumerarea criticilor aduse sentinței atacate, apelantul a solicitat strămutarea cauzei la o instanță de apel neutră. Prin petiția înregistrată în dosar la 8 decembrie 2004 (fila31) reclamanta-apelantă a solicitat admiterea „recursului” și schimbarea în totalitate a sentinței civile nr. 217 din 29 martie 2004 a Tribunalului Iași în sensul de a se lua act că în temeiul art. 246 C. proc.

civ. reclamanta renunță la judecata intentată împotriva pârâtei Comunitatea Italiană din România pentru că prin decizia Biroului Electoral Central (publicată în M.Of. nr. 972/IX 2004), s-a aprobat participarea pe listele electorale a reclamantei cu însemnul electoral „Lupoaica cu cei doi gemeni Romulus și Remus” iar la alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2004, a ieșit învingător candidatul asociației reclamante. Instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile legale incidente și a pronunțat o soluție prin care a luat act de renunțarea la judecata apelului împotriva sentinței civile nr. 297/2004, a ignorat cererea depusă de reclamanta-apelantă la fila 31 din dosar. Cum s-a reținut mai sus recurenta-apelantă a arătat că renunță la judecata împotriva pârâtei.

Curtea de apel a făcut o greșită interpretare a textului neechivoc al cererii apelantei ignorând pretențiile pârâtei care a solicitat în mod expres admiterea apelului și modificarea sentinței nr. 217 în sensul de a se lua act de declarația reclamantei că renunță la judecata cererii formulate împotriva pârâtei și nu la cererea de apel. Potrivit art. 129 alin. ultim C. proc. civ. judecătorii în toate cazurile hotărăsc numai asupra obiectului cererii. Cum cererea de apel a fost precizată prin petiție înregistrată la fila 5 din dosar și instanța nu s-a pronunțat asupra celor solicitate în acea cerere, s-a pronunțat o soluție nelegală. Față de cele expuse Înalta Curte a constatat întrunite dispozițiile art. 304 pct. 5, 6 și 9 C. proc.

civ. și văzând dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., a admis recursul, a casat decizia Curții de Apel Iași și a dispus trimiterea cauzei la aceeași instanță spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta A.I. România RO ASIT împotriva deciziei nr. 73 din 10 decembrie 2004 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 septembrie 2007.