ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 781/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 7 octombrie

2003, reclamantul F.I.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. să se

constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i comunica, la cerere, copii de

pe dosarul personal întocmit de I.P.T.C., de pe Ordinul de reîncadrare nr. 62

din 17 septembrie 1999 și de pe lucrarea din 19 noiembrie 1999, întocmită

pentru încadrarea sa, precum și obligarea Serviciului Arhivă din cadrul

Secretariatului General al M.A.I. să-i elibereze copiile actelor menționate.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că datele și actele reținute în dosarul său de personal

sunt considerate în mod eronat informații clasificate, fapt pentru care refuzul

de comunicare a copiilor de pe documentele solicitate îl consideră

nejustificat.

Prin sentința civilă nr.

173/ CA din 17 noiembrie 2003, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios

administrativ, a respins, ca inadmisibilă acțiunea.

Recursul declarat de

reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis de către Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia

nr. 3415 din 31 mai 2005, hotărârea atacată fiind casată cu trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceeași Instanță pentru a se analiza care anume dintre

actele solicitate de reclamant constituie sau nu secret de serviciu.

Judecând pricina în fond

după casare, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 483/ CA din 22

decembrie 2005, a admis excepția tardivității acțiunii invocată de pârât și a

respins acțiunea ca tardiv formulată.

Pentru a pronunța această

soluție, Instanța a reținut că, față de data primirii răspunsului autorității

pârâte, 7 aprilie 2003, introducerea acțiunii judecătorești la 3 octombrie 2003

s-a făcut cu depășirea termenului prevăzut de Legea nr. 544/2001, respectiv

dispozițiile art. 22 alin. (1) din această lege.

Împotriva hotărârii

pronunțată de Instanța de Fond după casare a declarat recurs, în termen legal,

reclamantul F.I.V.

În esență, recurentul a

arătat că excepția tardivității acțiunii este nefondată întrucât, în raport de

data reclamației administrative adresate Ministrului de Interne, data limită de

sesizare a Instanței de judecată este data de 17 octombrie 2003 și ca urmare

Curtea de Apel era datoare să soluționeze fondul pricinii.

Examinând cauza, Înalta

Curte de Casație și Justiție reține că recursul este fondat, fiind incidente

dispozițiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ. deoarece hotărârea recurată a

fost dată cu încălcarea competenței altei Instanțe.

Acțiunea promovată de

recurentul - reclamant a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr.

544/201 privind liberul acces la informațiile de interes public, aspect reținut

de Instanța de Fond atât cu ocazia primei judecăți cât și cu ocazia rejudecării

dispuse prin Decizia nr. 3415 din 31 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

De altfel, analizarea excepției

invocate de intimatul - pârât M.A.I. privind depășirea termenului în care se

putea introduce cererea de chemare în judecată s-a făcut prin raportare la Legea nr. 544/2001, mai exact la dispozițiile art. 22 alin. (1) din acest act normativ.

Potrivit acestora: „în cazul

în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în

prezenta lege (Legea nr. 544/2001), aceasta poate face plângere la secția de

contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază

sau în a cărui rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției

publice”.

Or, pronunțând sentința

civilă nr. 483/ CA din 22 decembrie 2005 Curtea de Apel Constanța a încălcat

norma specială de competență cuprinsă în Legea nr. 544/2001.

Verificarea excepției

tardivității acțiunii și a temeiniciei solicitărilor recurentului - reclamant

pot fi făcute, în primă Instanță, numai de Tribunal, secția de contencios

administrativ.

Ca urmare, pentru motivul

prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., se va dispune casarea sentinței și

trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Constanța, ca Instanță

de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul F.I.V. împotriva sentinței civile nr. 483/ CA din 22 decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2007.