ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 774/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 879 din 12 aprilie 2006

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins acțiunea formulată de reclamanta Z.E. în contradictoriu cu pârâții SC

A. SA și M.A.P.D.R., ca tardiv formulată.

În motivarea hotărârii se

reține că reclamanta a solicitat anularea certificatului de atestare a

dreptului de proprietate din 10 mai 1995 emis de M.A.A. în favoarea pârâtei SC

A. SA Cârța.

Instanța de Fond a stabilit

că actul administrativ a cărui anulare se solicită a fost comunicat reclamantei

cu adresa din iunie 1995, astfel că în raport de prevederile art. 15 alin.

ultim din Legea nr. 29/1990 (în vigoare la data introducerii acțiunii),

acțiunea formulată este tardivă, fiind depășit termenul de decădere de un an,

prevăzut de textul de lege menționat.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs reclamanta Z.E., susținând că în mod greșit Instanța de Fond a

stabilit data comunicării actului administrativ ca fiind 10 mai 1995, cu adresa

emisă de pârâta SC A. SA Cârța, data corectă fiind anul 2004, când a avut

efectiv cunoștință de includerea în obiectul certificatului a unor terenuri ce

i-au aparținut. Recurenta precizează că nu avea cum să cunoască demersurile

făcute de pârâta SC A. SA Cârța pentru obținerea certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra unor terenuri, întrucât nu i s-au prezentat

pentru semnare procesele - verbale de vecinătate și schițele de dezmembrare,

astfel cum prevede H.G. nr. 834/1991.

Analizând motivele de recurs

ce se încadrează în drept în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., precum și actele și lucrările dosarului de fond, Înalta Curte constată

că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin adresa din 7 iunie

1995, SC A. SA Cârța a comunicat doamnei S.V., autoarea reclamantei - recurente

Z.E., că terenul revendicat de aceasta a făcut obiectul certificatului de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de M.A.A., devenind

proprietatea societății; totodată, în anul 2001 doamna S.V. a trimis o

notificare către SC A. SA Cârța, prin care solicita restituirea terenului în

suprafață de 10 ari, anexând înscrisuri, printre care și adresa din 7 iunie

1995 menționată mai sus.

Se reține, de asemenea, și

împrejurarea că intabularea certificatului de atestare a dreptului de

proprietate s-a făcut încă din anul 1996, potrivit afirmației necontestată de

recurentă, cuprinsă în întâmpinarea SC A. SA Cârța.

Față de această situație de

fapt, Instanța de Fond a stabilit în mod corect că termenul de introducere a

acțiunii în contencios administrativ a început să curgă de la data comunicării

adresei din 7 iunie 1995, când autoarea reclamantei avea toate elementele

necesare pentru a contesta certificatul de atestare a dreptului de proprietate.

În mod corect s-a apreciat

că potrivit art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990 (în vigoare la data

introducerii acțiunii), acțiunea este tardivă, iar în baza art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta Z.E. împotriva sentinței civile nr. 879 din 12 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 februarie 2007.